177 matches
-
în cele 11 capitole structurate pe genuri de legendă, povestiri, mitologie, istorisiri, proză, apoteoză, viziuni cosmice, imagini călăuzitoare - încă existențiale ale originalității, respectiv purității lingvisticii românești, de unde se desprinde ca varietate existențială literară, - arta fantasticului literar, ca și în antologia nuvelisticii, distinct explicată de către Domnul Cercetător Doctor Stancu Ilin, și, la fel de explicit, privitor la teoriile lui Tzvetan Todorov și Roger Caillois - că nu există un fantastic pur decât la modul utopic, strict convențional; ei bine, Domnul Academician Eugen Simion, susține că
CRONICĂ LITERARĂ DE VASILE DORIN GHILENCEA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 by http://confluente.ro/Cronica_literara_de_vasile_dorin_ghile_al_florin_tene_1328359968.html [Corola-blog/BlogPost/346656_a_347985]
-
scriitorului rus, pe care el însuși a definit-o drept “realism fantastic “. Analizând-o, această formulă o putem exprima prin cuvintele unuia din personajele sale:”ceea ce pare imposibil e cel mai cu putință “. Atât în marile romane, cât și în nuvelistică, Dostoievski a arătat lupta dramatciă a diferitelor forțe sociale și felul cum ea se răsfrânge în conștiința oamenilor. Așa cu aprecia maxim Gorki-prin dramatismul puternic al situațiilor și conflictelor care stau la baza atât a romanelor cât și a nuvelisticii
DOSTOIEVSKI GENIUL ROMANULUI RUS ŞI PĂRINTELE EXISTENŢIALISMULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Dostoievski_geniul_romanului_rus_si_parintele_existentialismului_0.html [Corola-blog/BlogPost/350945_a_352274]
-
nuvelistică, Dostoievski a arătat lupta dramatciă a diferitelor forțe sociale și felul cum ea se răsfrânge în conștiința oamenilor. Așa cu aprecia maxim Gorki-prin dramatismul puternic al situațiilor și conflictelor care stau la baza atât a romanelor cât și a nuvelisticii sale, prin complexitatea psihologică a personajelor, prin extraordinara forță de evocare și expresivitate în zugrăvirea relațiilor dintre oameni- Dostoievski nu paote fi egalat decât cu Shakespeare. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Dostoievski geniul romanului rus și părintele existențialismului / Al Florin
DOSTOIEVSKI GENIUL ROMANULUI RUS ŞI PĂRINTELE EXISTENŢIALISMULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Dostoievski_geniul_romanului_rus_si_parintele_existentialismului_0.html [Corola-blog/BlogPost/350945_a_352274]
-
Sinu. Fiecare capitol este o sumă de povestiri din care se desprind lecții de viață, cogitouri asupra existenței. Povestirile se înlănțuie unele de altele, iar autorul omniscient le „prevestește”, urmând fiecare iță de poveste, știind-o, încadrând-o în șirul nuvelistic al cărții. Trecutul devine astfel ca un fluviu evenimențial, factic și uman, iar revenirile în prezent nostalgice. Povestirile sunt punctuale, factice, spuse, culese și alese cu talent de povestitor, cititorul trecând dintr-una într-alta ca într-un labirint de
SAU REALITATEA, MEMORIA ŞI DOCUMENTUL ISTORIC INTEGRATE ÎN ARMONIA CUVÂNTULUI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 by http://confluente.ro/_exilul_romanesc_la_mijloc_de_secol_xx_pasoptisti_romani_in_franta_canada_si_statele_unite_sau_realitatea_mem.html [Corola-blog/BlogPost/341417_a_342746]
-
scriitorului rus, pe care el însuși a definit-o drept “realism fantastic “. Analizând-o, această formulă o putem exprima prin cuvintele unuia din personajele sale:”ceea ce pare imposibil e cel mai cu putință “. Atât în marile romane, cât și în nuvelistică, Dostoievski a arătat lupta dramatciă a diferitelor forțe sociale și felul cum ea se răsfrânge în conștiința oamenilor. Așa cu aprecia maxim Gorki-prin dramatismul puternic al situațiilor și conflictelor care stau la baza atât a romanelor cât și a nuvelisticii
DOSTOIEVSKI GENIUL ROMANULUI RUS ŞI PĂRINTELE EXISTENŢIALISMULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Dostoievski_geniul_romanului_rus_si_parintele_existentialismului_.html [Corola-blog/BlogPost/359443_a_360772]
-
nuvelistică, Dostoievski a arătat lupta dramatciă a diferitelor forțe sociale și felul cum ea se răsfrânge în conștiința oamenilor. Așa cu aprecia maxim Gorki-prin dramatismul puternic al situațiilor și conflictelor care stau la baza atât a romanelor cât și a nuvelisticii sale, prin complexitatea psihologică a personajelor, prin extraordinara forță de evocare și expresivitate în zugrăvirea relațiilor dintre oameni- Dostoievski nu paote fi egalat decât cu Shakespeare. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Dostoievski geniul romanului rus și părintele existențialismului / Al Florin
DOSTOIEVSKI GENIUL ROMANULUI RUS ŞI PĂRINTELE EXISTENŢIALISMULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Dostoievski_geniul_romanului_rus_si_parintele_existentialismului_.html [Corola-blog/BlogPost/359443_a_360772]
-
este o specie a genului epic în proză, mai amplă decât schița și mai simplă decât romanul, cu un conflict bine conturat. Cele mai valoroase lucrări pe care le-a dat talentul de prozator al lui Slavici sunt din domeniul nuvelisticii, iar cele șase volume de nuvele, primul intitulându-se Novele din popor - 1881, au contribuit la progresul literaturii române în direcția înfățișării realiste a vieții sociale, prin evocarea procesului de formare a micii burghezii rurale și prin crearea unor personaje
Variante Bacalaureat rezolvate. Limba și literatura română by http://revistaderecenzii.ro/variante-bacalaureat-rezolvate-limba-si-literatura-romana/ [Corola-blog/BlogPost/339509_a_340838]
-
scriitorului rus, pe care el însuși a definit-o drept “realism fantastic “. Analizând-o, această formulă o putem exprima prin cuvintele unuia din personajele sale:”ceea ce pare imposibil e cel mai cu putință “. Atât în marile romane, cât și în nuvelistică, Dostoievski a arătat lupta dramatciă a diferitelor forțe sociale și felul cum ea se răsfrânge în conștiința oamenilor. Așa cu aprecia maxim Gorki-prin dramatismul puternic al situațiilor și conflictelor care stau la baza atât a romanelor cât și a nuvelisticii
DOSTOIEVSKI-GENIUL ROMANULUI RUS ŞI PĂRINTELE EXISTENŢIALISMULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 by http://confluente.ro/Dostoievski_geniul_romanului_rus_si_parintele_existentialismului.html [Corola-blog/BlogPost/371265_a_372594]
-
nuvelistică, Dostoievski a arătat lupta dramatciă a diferitelor forțe sociale și felul cum ea se răsfrânge în conștiința oamenilor. Așa cu aprecia maxim Gorki-prin dramatismul puternic al situațiilor și conflictelor care stau la baza atât a romanelor cât și a nuvelisticii sale, prin complexitatea psihologică a personajelor, prin extraordinara forță de evocare și expresivitate în zugrăvirea relațiilor dintre oameni- dostoievski nu paote fi egalat decât cu Shakespeare. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Dostoievski-geniul romanului rus și părintele existențialismului / Al Florin Țene
DOSTOIEVSKI-GENIUL ROMANULUI RUS ŞI PĂRINTELE EXISTENŢIALISMULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 by http://confluente.ro/Dostoievski_geniul_romanului_rus_si_parintele_existentialismului.html [Corola-blog/BlogPost/371265_a_372594]
-
educatoare Dorina Marină) unde s-a bucurat de un succes răsunător în mijlocul celor mai severi critici de literatură și arta - prichindeii de grădiniță și bunicuțele lor. Cartea mai poate fi achiziționată de la profesorii coordonatori Adriana Foltuț și Natalia Handra. Creațiile nuvelistice sunt semnate de elevi salontani din cadrul Cercului de creație ”Scântei literare” care, în mare parte, colaborează și la revista Colegiului Național ”Arany Janos” din Salonta. Tema centrală a cărții este generată de dorință păstrării copiilor cât mai aproape de cuvântul scris
SALONTA-BIHOR: MESERIA DE SCRIITOR SE ÎNVAŢĂ LA ŞCOALĂ de SORIN PETRACHE în ediţia nr. 710 din 10 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Salonta_bihor_meseria_de_scriitor_se_i_sorin_petrache_1355158242.html [Corola-blog/BlogPost/351685_a_353014]
-
și literatură" la Ateneu. Înființează împreună cu Grigore Tocilescu, Mircea Demetriade, N. I. Apostolescu și Caion "Societatea oamenilor de litere" care devine "Societatea oamenilor de litere și științe din România". Publică volumul "Cartea de aur", în care adună aproape toată producția sa nuvelistică, dar și această carte despre "„care se poate spune că începe o epocă nouă în evoluția prozei artistice românești, nu are vreun răsunet.”" Anul 1903 este marcat de decesul mamei, Maria Macedonski, la 27 aprilie. Scrie articolul "Spre ocultism" în
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
1965), iconom stavrofor (1968). 16.10.1939, Sîngătin medic și scriitor Liceul îl termină în 1956, la București. Între 1956-1962 și-a făcut studiile de medicină, în specialitatea psihiatrie. Din 1956 a fost asistent la Institutul medico-farmaceutic. A debutat cu nuvelistică în Gazeta Literară în 1967. Opera: Diminețile bătrâne, 1969; Fete și băieți, 1971; Pribegi, noi visăm, 1973; Vara, 1976; Macul Galben, 1980; Cu drag, pentru Monica, 1991. O primă ipoteză asupra rădăcinii "Pold" sau "Apold" ar fi că reprezintă un
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]
-
Osânda". A citit multe cărți românești, urmărind, îndeosebi, îmbogățirea vocabularului, șlefuirea limbii literare. A început să scrie un caiet de "Schițe", între care unele au anticipat eroi și episoade din proza matură. Multe subiecte au fost dezvoltate, la început, în cadrul nuvelisticii. Datările ating limita 28 aprilie 1909. A scris povestirea "Codrea" ("Glasul inimii"). În aceeași toamnă, a terminat și povestirea "Domnul Ionică", reluare a unei proze mai vechi, din ciclul "Szamárlétra". Cu aceste pagini s-a adresat mai multor reviste literare
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
literatura română, fiind apărut în anul 1920, după o lungă perioadă de elaborare, așa cum însuși autorul menționează în finalul operei, între martie 1913 - iulie 1920. Apariția romanului a stârnit un adevărat entuziasm în epocă, mai ales că nimic din creația nuvelistică de până atunci nu anunța această evoluție spectaculoasă: „Nimic din ce e publicat înainte nu ne putea face să prevedem admirabila dezvoltare a unui scriitor, care a început și a continuat vreo zece ani, nu numai fără strălucire, dar și
Ion (roman) () [Corola-website/Science/299444_a_300773]
-
timpul, însă, mitul a pierdut importantă pe care o avea prin "degradarea sacrului" și transformarea lui în profan, zeii și eroii mitici fiind înlocuiți cu personaje umane, cu puteri însă supranaturale, în basmul fantastic, sau cu personaje comune, în cel nuvelistic. Pe această pantă a desacralizării, zeitatea supremă a pădurii devine Strâmbă-Lemne, adică un personaj cu puteri specifice mediului în care trăiește; foarte băutor, devine Setilă, în timp ce zeul ubicuu, uriașul care pășește de pe un munte pe altul, devine Munte Vânat, avînd
Basm () [Corola-website/Science/298504_a_299833]
-
narativ în același timp al fabulei, făcând conexiunea între secvențele narative, arătând durată, continuitatea, deplasarea fără sfârșit: "Și se luptară,/ Și se luptară,/ Zi de vară până seara" sau "Zi de vară/ Până seara,/ Cale lungă,/ Să-i ajungă." Basmul nuvelistic este o narațiune cu caracter general, în care eroul este urmărit din copilărie până la o vârstă a împlinirii în viață. Din om simplu, el ajunge împărat sau dobândește alte măriri. Eroul combină, în acest tip de basm, inteligență cu viclenia
Basm () [Corola-website/Science/298504_a_299833]
-
împlinirii în viață. Din om simplu, el ajunge împărat sau dobândește alte măriri. Eroul combină, în acest tip de basm, inteligență cu viclenia, reușind, în cele din urmă, să depășească orice întâmplare potrivnica. Din punct de vedere al vechimii, basmul nuvelistic este mai recent decât basmul fantastic, marcând și o anume demitizare a personajului, care este ales din lumea comună. În literatura română, basme nuvelistice populare sunt cele cu Păcală, Băiet Sărac, iar, de exemplu, basm cult este "Dănilă Prepeleac", de
Basm () [Corola-website/Science/298504_a_299833]
-
în cele din urmă, să depășească orice întâmplare potrivnica. Din punct de vedere al vechimii, basmul nuvelistic este mai recent decât basmul fantastic, marcând și o anume demitizare a personajului, care este ales din lumea comună. În literatura română, basme nuvelistice populare sunt cele cu Păcală, Băiet Sărac, iar, de exemplu, basm cult este "Dănilă Prepeleac", de Ion Creangă. Paralel cu eforturile de fixare în scris a basmului popular, apare basmul cult, care preia motivele și tehnicile narative ale acestuia. Chiar
Basm () [Corola-website/Science/298504_a_299833]
-
în Revista Fundațiilor Regale) și ciclul Eminescu, cuprinzînd Mite (1934) și Bălăuca (1935). Cele dintâi sînt, pînă la un punct, opere autobiografice: în solitarul, inadaptabilul Bâzu, scriitorul mărturisind a se prefigura pe sine. Materia epică de aici e aceea a nuvelisticii române de la începutul secolului, tratată însă cu mai mare luciditate estetică. Aceasta face ca faptele să se organizeze într-un simbol mai general, cum e acela al morții sau al ratării în iubire. În cele două cărți despre Eminescu sînt
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
mea durere,/ Că moarte-mi cer adese, de când eu te iubesc." Etc. Un număr însemnat de cântece interpretate în epocă erau de sorginte populară sau cântece de lume colportate mai cu seamă prin lăutari. Se afla între ele o baladă nuvelistică într-o versiune care n-a mai fost atestată ulterior, cântece de înstrăinare, de dragoste, de jale, sociale (^Naltă-i Floarea și frumoasă/ Și din trup e sănătoasă; Pasăre galbenă-n cioc/ Rău mi-ai cântat de noroc!; Nu am
60 de cântece românești by Constantin Eretescu () [Corola-journal/Memoirs/7712_a_9037]
-
fost ales mai târziu de către autor, din admirație pentru Mozart - a fost un scriitor, compozitor și pictor romantic german (n. 24 ianuarie 1776 la Kaliningrad - d. 25 iulie 1822 la Berlin). Celebru mai ales ca prozator, el a cultivat genul nuvelistic, cel fantastic și al basmului cult. Datorită pregătirii muzicale el a activat și ca libretist, teoretician și critic muzical. Unele dintre cele mai celebre povești și povestiri ale sale sunt "Piticuț - zis și Cinabru", "Spărgătorul de nuci", "Elixirele diavolului", "Urciorul
Ernst Theodor Amadeus Hoffmann () [Corola-website/Science/299534_a_300863]
-
apoi prin felul în care reflectă produsul unor curente literare interferente, ce caracterizează în mod special opera lui Barbu Delavrancea. Fără a avea adâncimea satirică și arta neîntrecută a lui Caragiale, proza creatorului lui se înscrie în buna tradiție a nuvelisticii românești înregistreate până în acest moment, în ciuda unei interesante oscilații între diversele curente și metode literare. Interesat de linia melodică a folclorului românesc, temperamental un liric, scriitorul cultivă în același timp o proză realistă a observației vieții, cu o expresie crudă
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
apreciată chiar și de inamici. Și un relief axiologic accidentat, făcând saltul de la gestațiile îndelungate, răbduriile rescrieri, lunga așteptare (ca în cazul romanului Groapa) până la nerăbdarea de a încredința tiparului orice rând așternut, autorul sperând la monumentalitate; remarcabil tehnician în nuvelistică, scriitorul a sfârșit în opulență epică, etalând conspecte de lectură, cu vădită intenție calofilă, fără a-și reprima predispoziția pentru argou și limbaj pitoresc. Lângă capodopere viețuiesc, în bună frățietate, titluri care țin de romanul popular, literatura de consum ori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
și personaje din mediul rural sau intelectual, ca și de experiența căutării adevărului, prezentă în romane uneori schematice și marcate de retorism, precum și în piese cu accente mistice sau psihanalitice insuficient prelucrate artistic, P. se distinge mai cu seamă în nuvelistică prin capacitatea analitică de fin cunoscător al mișcărilor sufletești. Autorul își valorifică această înzestrare atât în demontarea, cu o precizie de clinician fascinat însă de ocultism și de gândirea magică, a mecanismelor alienării conștiințelor într-o lume ambiguă și adesea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288678_a_290007]
-
dând nuvelelor o notă gravă, este întorsătura dramatică pe care o iau lucrurile, în majoritatea cazurilor, în final. Mereu prezent, motivul gemenilor subliniază permanenta pendulare a sensibilității autoarei între cei doi poli ai idealului elin. În Geamăna, „o capodoperă a nuvelisticii românești” (Perpessicius), Giulia și Aliki sunt cele două ipostaze ale feminității autoarei, un ideal al mișcării și unul al odihnei. Aceeași problemă a gemelarității, a tentației între doi poli se întâlnește în romanul de dragoste O vară ciudată (1975). Alek
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286715_a_288044]