67 matches
-
Amu, trebe să-i cresc oameni în lume. Altădată meream la pădure, ori la șantier. Veneam o dată vara, o dată iarna. Iaca, trebe să merg la Paris"; "noi tăt ca hoții trebe să ne ferim" (EZ 20.04.2000 - reportaj despre oșeni). Forma apare și în mesaje pur familiare, pentru că și acestea sînt marcate de unele particularități regionale: "oricine se înscrie în databaza noastră (trebe și ceva formal, cu semnătură etc.)" (lug.ro); "trebe musai!" ("carte de oaspeți", timișoara.net); "pentru un
Tre', trebe și trebu by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15027_a_16352]
-
altele însă ilustrează experimentele întreprinse de autori. (Unul dintre cele mai interesante experimente a constat - o spun în treacăt - în testarea reacției localnicilor la auzul danțurilor culese de Béla Bartók în 1912 și executate de un ordinator portabil pe care oșenii l-au numit atunci, în 1993, ";pianul ista".) Cartea este o monografie problematizată a danțului oșenesc (gen pe care ar fi fastidios să-l descriu aici, dar pe care vă recomand să nu-l identificați cu jocul!). Fără a înceta
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
formă de câine”, „ființă imaginară în care se preface (după moarte) un bărbat sau un animal care a mâncat oameni, luând diferite înfățișări, mai ales de animale, sub care pricinuiește tot felul de neplăceri celor pe care îi întâlnește”. Bosorcoiul oșenilor, spune Ion Mușlea în 1932, citat de Otilia Hedeșan, este strigoiul viu, copilul pe care moașa, observându-l la naștere că va fi bosorcoi, îl destinează să fie bosorcoi pe cutare animal”.
Agenda2003-42-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281606_a_282935]
-
banii în betoane. Așa suntem noi; dacă vecinul are casă cu trei etaje, eu trebuie să-mi fac cu patru” (I.O., 24 de ani, din satul Certeze, betonier de 8 ani în Paris) De mai bine de 15 ani, oșenii dorm înghesuiți în apartamente mici la periferia Parisului și economisesc fiecare cent. Bărbații muncesc până la epuizare în construcții, iar femeile la menaj. Se întorc acasă pentru cel mult o lună pe an, în mașini scumpe. Culeg prunele pentru horincă și
Intră sau nu intră albumul Mândrie și Beton în tipar? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20237_a_21562]
-
Parisul de azi este un mic Turn Babel în care se amestecă limbile și rasele umane. El seamănă și nu seamănă cu orice alt oraș al lumii. Marea cultură și realitatea prozaică de azi conviețuiesc natural ca în micul poem oșeni la clichy, unde reperul cultural, cu o semnificație deosebită pentru români, este pus în umbră de noua ofensivă a publicității stradale și de manierele ultimei generații de imigranți: "pe rue de clichy/ nu departe de casa unde a locuit/ și
Parisul sufletelor împovărate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9742_a_11067]
-
cu o semnificație deosebită pentru români, este pus în umbră de noua ofensivă a publicității stradale și de manierele ultimei generații de imigranți: "pe rue de clichy/ nu departe de casa unde a locuit/ și a murit/ george enescu/ doi oșeni în extaz/ se tot închină în fața panoului de afișaj/ cu câte o cutie de bere în mâini/ ptui că mândră-i mă gheo/ unul scoate dintre dinți/ o gumă de mestecat/ și o lipește exact/ în punctul în care meșa
Parisul sufletelor împovărate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9742_a_11067]
-
public când a vorbit cu mine și când a primit de la mine mandat să-i salute pe cei aflați acolo - Oameni buni, ăsta-i un mitoman. Minte fără rușine. E adevărat că în fază inițială i-a păcălit puțin pe oșeni, care când au auzit că e un mesaj de la președinte au scăzut un pic intensitatea, după au fluierat și mai tare - E incredibil, un mitoman nu poate fi președintele unei țări - de ce nu poate fi președinte? Pentru că a creat ambiguitate
Băsescu: șapte motive pentru care Ponta nu trebuie să ajungă președinte by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/30699_a_32024]
-
eveniment ce are loc cu binecuvântarea lui Dumnezeu în anul 1965!... La 1 Ianuarie anul 1985 este instalat ca preot la Negrești - Oaș, unde a început o intensă activitate pastoral-misionară și catehetică, duminica la vecernie - cu copiii și tineretul așa încât oșenii îl înconjurau cu dragoste, ba chiar și securiștii nu îndrăzneau să intervină pe față, de teama credincioșilor. Apoi l-au mutat silit, într-o noapte, în localitatea Sârbi - Bihor, iar ulterior, adică în anul 1968 a fost chemat la Patriarhie
INTERVIU CU PĂRINTELE ARHIMANDRIT ROMAN BRAGA DIN S.U.A. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384529_a_385858]
-
animale cu două picioare, braconieri, culegători de bureți, hoți de lemne și alte specimene de cea mai joasă obârșie, ale căror reacții putea fi imprevizibile la o adică, altfel spus, dacă aveau ceva tărie la bord. Nici lucrătorii la IF, oșeni de regulă, nu puteau fi ignorați, extrem de irascibili și violenți de felul lor. N-avea Valentin destulă experiență cu aceștia din urmă?... La toate avertismentele lor Valentin se gândea continuându-și urcușul pe drumul forestier către Gosta. Nu acceptase însoțitori
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
se apropie de scurtătura spre Dâmpu, Valentin auzise binecunoscutul zgomot de motor, asemănător celui de tractor greu, al TAF-ului. Utilajul cobora la vale trăgând după sine o remorcă mică, având două roți doar, ticsită cu muncitori forestieri, aproape toți oșeni după aspect, purtând adică pălării mici și sumane mițoase, pe care ei le numeau gube, care vor fi fost cândva albe, acum însă mai degrabă păreau a fi cenușii. Unii păstraseră însă pe dânșii pufoaicele albastre, pătate și chiar rupte
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
lucrul la pădure, se zicea despre localnici, preferau să lucreze la fabrică; la pădure, pe lângă că era greu și periculos, exploatarea se întrerupea în răstimp de iarnă, or asta îi afecta la buzunar, nu puteau să stea luni întregi degeaba. Oșenii erau temuți și respectați, iar organele se țineau cam pe de lături atunci când, scoși din fire de ceva, ori torpilați de băutură, aceștia mai făceau câte o boacănă. Și asta fiindcă se dovedeau a fi uniți, să nu fi fost
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
cu care se canoniseră în studiul matematicii la școală. Valentin nu voia să rămână prea mult în compania lui Bărbosu, care turna dezinvolt pe gât cinzecile venite la masă, trimise de foștii elevi, când în local își făcură apariția câțiva oșeni. Cum înghesuiala era cam mare, doi dintre ei cerură respectuos să se așeze pentru niște minute la masa lor. Nu voiau să bea, ci doar să mănânce și, primind acceptul să rămână, comandaseră fiecare câte o porție de iahnie de
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
înainte de a le reintroduce la locul lor, în traiste, le șterseseră grijulii cu coji de pâine și, în cele din urmă, de cioareci. Valentin ținea minte și un amănunt amuzant, când nici nu începuseră încă bine să mănânce, unul dintre oșeni descoperise în iahnia de fasole o bucățică de ață. O ridicase cu vârful furculiței, ușor rumenit la obraz, și cu o grimasă de dezgust o arătase celuilalt, zicând apoi că el din așa ceva nu mai mănâncă. Crezuse că, iuți din
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
așa ceva nu mai mănâncă. Crezuse că, iuți din fire, cum îi cunoștea a fi, vor face scandal, că se vor lega de bietul chelner, care nu știa încotro să se mai ațină din pricina comenzilor curgând de peste tot, dar nu. Celălalt oșean se arătase peste măsură de amuzat de cele întâmplate: „Da de când ești tu așe jingaș, mă, Ioa, mă? Că nu te știam așe jingaș de feliușagu tău, mă! D-apoi hai să schimbăm între noi tănierele, că doară nu te-
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
intemperiilor toamnei, se făcuse auzit restul unei țâpurituri, care i se păstrase lui Valentin în memorie cam așa: „Hai, hai și iar hai! Cum te-oi pune-așe să stai Din picioare să nu dai!...” De fapt, Valentin îi cunoscuse pe oșeni, în felul lor cu totul aparte de a fi, cu câțiva ani înainte, student fiind la Timișoara, pe când, într-una din zile, traversa spațiul dintre complexul studențesc și universitate. Un grup de studenți arabi zurbagii, de li se dusese lor
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
întregul complex din pricina dezordinilor provocate, cărora nimeni nu le clintea un fir de păr din cap, pentru a nu se stârni diferende la nivel diplomatic, chipurile, nu avuseseră altceva mai bun de făcut decât să se lege de un sărman oșean, care ducea o straiță doldora de merinde ortacilor ce lucrau pe un șantier de construcții din apropiere. Îl luaseră la mijloc pe bietul om, împingându-l din unul în celălalt, îi smulseseră straița de pe umăr, împrăștiindu-i cu mare haz
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
ițiseră unul după altul, ca din pământ, tovarășii ortacului aflat în primejdie, obișnuia să povestească Valentin despre cele întâmplate, și să vezi atunci, frate, cafteală, mai ceva ca-n filme, nu exagerez, vax John Wayne, pe cuvântul meu! La început oșenii scoseseră la vedere niște cuțite, iar arabii, după ce-și reveniseră din uluială, luaseră care mai de care poziții de karateka, pentru a-și întâmpina agresorii. Aceștia, văzându-i dezarmați, aruncaseră, din mâini cuțitele, cu desăvârșită noblețe, spunându-le: „Apoi
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
organele (de ordine), care, ziceau unii, nu s-ar fi grăbit deloc să intervină, ba chiar, cică, ar fi râs pe ascuns, mulțumite, poate, în sinea lor că, în sfârșit, arabii recalcitranți își găsiseră nașii, cafteala a luat sfârșit, iar oșenii, s-au retras și ei pe șantierul lor, nestânjeniți de nimeni. Și, se povestea apoi prin Timișoara, că arabii aceia ar fi mărturisit că de nimeni nu se speriau ei aici în România, nici de miliție și nici chiar de
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
poate observa că acestea, în mare măsură, se reflectă în modul cum își confecționează portul, piesele componente ale acestuia și la ceea ce au căutat, de milenii, oamenii munților să evidențieze prin acoperământul trupului lor. Simplu, dar nu lipsit de măreție, oșenii au purtat și poartă și în zilele noastre răbdarea costumului lor popular. Năvalnic la horă, evlavios la biserică, fericit la sărbătorile tradiționale și ocaziile familiale, portul le aduce aminte de moșii și strămoșii veacurilor ce au trecut. Schimbările petrecute peste
BRÂUL DIN PORTUL BĂRBĂTESC AL MOŢILOR, SEMN ŞI ÎNSEMN AL VIEŢII DUPĂ MOARTE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348532_a_349861]
-
cămașa era mai scurtă, cu atât chimirul era mai lat, pentru a proteja și susține, la diversele acțiuni ale moțului, trupul zvelt. Astăzi, chimirul se poartă mai rar, doar la muncile din gospodăria omului sau la câmp, protejându-i pe oșeni în muncile lor de la munte. În drumul meu, trecând prin Târșolț, Cămărzana, Lechința și apoi Gherța am tot văzut oșeni în mândrul port al dacilor. Chimirul lor, indiferent de momentul când se cădea să fie purtat, atrăgea atenția, prin prezența
BRÂUL DIN PORTUL BĂRBĂTESC AL MOŢILOR, SEMN ŞI ÎNSEMN AL VIEŢII DUPĂ MOARTE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348532_a_349861]
-
trupul zvelt. Astăzi, chimirul se poartă mai rar, doar la muncile din gospodăria omului sau la câmp, protejându-i pe oșeni în muncile lor de la munte. În drumul meu, trecând prin Târșolț, Cămărzana, Lechința și apoi Gherța am tot văzut oșeni în mândrul port al dacilor. Chimirul lor, indiferent de momentul când se cădea să fie purtat, atrăgea atenția, prin prezența unei teci special construite. Această teacă adăpostea cuțitul, al cărui mâner din os sau lemn era observat de la distanță. Cuțitul
BRÂUL DIN PORTUL BĂRBĂTESC AL MOŢILOR, SEMN ŞI ÎNSEMN AL VIEŢII DUPĂ MOARTE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348532_a_349861]
-
arme și atitudinea valahului din munți: „Eu cu cuțitul nu tai / Numai mă apăr de bai." Baiul însemnând tot ceea ce ar fi putut să-i spulbere liniștea vieții sale, actul necugetat al unei firi ce căuta să-l rupă pe oșean de natura lui blândă. 3. Brâul, legătura dintre trup, suflet și umbră Brâul simboliza trăinicia, legătura dintre trup, suflet și umbră, umbra care făcea ca brâul să dispară în noapte, când se căuta odihna, făcându-l pe voinic vulnerabil. Umbra
BRÂUL DIN PORTUL BĂRBĂTESC AL MOŢILOR, SEMN ŞI ÎNSEMN AL VIEŢII DUPĂ MOARTE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348532_a_349861]
-
Ce ar însemna un gând, o iubire, un dor, un chin, o dragoste, o înveselire, o îndurerare, dacă nu le-ar scoate cântecul din scoarța inimii ca să le contopească în glas, pe limba sa, pe conștiința și simțirile sale? Doinitoarea oșenilor, Mara Tripon, este deopotrivă clăditoare a buchetelor de cântece și florăreasă care răsădește, udă și culege de la boboci la înflorire, mladele spirituale de cea mai autentică specificitate, ale creației artistice populare a Țării Oașului. Interpretă de muzică folclorică oșenească, profesoară
MARIA TRIPON. OŞANCĂ-S ŞI-MI ZÂC MĂRIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347713_a_349042]
-
ca tradiție și cultură. Această autonomie este clăditoare a rangului de „țară”: Țara Oașului! Folclorul oșenesc este, prin urmare, o „constituție” interculturală care suie un spațiu folcloric la principiul de țară și o comunitate regională la faimă de neam, neamul oșenilor, cu danțurile, țâpuriturile și portul, întipărite ca blazon artistic sufletesc. Arhaismul etnic oșenesc, întocmai ca vechimea vinului, catifelează vocile interpreților autentici și de valoare ai Țării Oașului, nu îl expiră. „Oșancă-s și-mi zâc Mărie”! E ea, cântăreața Maria Tripon
MARIA TRIPON. OŞANCĂ-S ŞI-MI ZÂC MĂRIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347713_a_349042]
-
vine brusc un gând: cea mai rentabilă afacere e să faci un partid! Oare cum am fost așa naiv pe vremuri? Mi-am adus aminte de Meleșcanu - care pe vremea A.p.R.-ului a luat bani frumoși „pentru partid” de la oșeni (Oaș, jud. Satu Mare), și știu asta pentru că eram redactor șef la săptămânalului „Accent” ce apărea la Negrești-Oaș. Mi-am adus aminte de „șarpele cu ochelari”, cum era poreclit Virgil Măgureanu (el „aspira” bani din Baia Mare, Maramureș, unde avea sau poate
CUM SĂ FACEŢI SĂ TRĂIŢI BINE de ŞTEFAN DORU DĂNCUŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364992_a_366321]