37 matches
-
în aer, Ursula își reveni cu iuțeală din stupoare. - Așa, deci s-a dus bărbăția, dar vrei să rămâi cu podoabele. Ușa de la intrare se trânti cu putere. Cu trenciul ud, John se năpusti ca turbat. - Ajunge, ajunge!, zise el oțărât. Ursula se întoarse, îl privi, apoi surâzând cu șiretenie, spuse: - Prea bine amice, prea bine! Îl vom opri spre folosul nostru. Oricum, tu nu mai faci prea multe parale. Așa-i? - Ai dreptate Ursula! Botezul, botezul!, scandau femeile cuprinse brusc
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_neagu_1474648450.html [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
Apoi pleca cu capu-n jos cercând s-ascundă supărare în trist și ne-ajutor... Iar eu veneam să-i fiu de sprijin, certând copiii și zicându-le că e păcat să superi un om surd și mut, dar ceata oțărâtă se îndârjea în rău. Atunci veneam spre Niță și îl băteam pe umăr ca să-l fac să uite iar el înțelegea palma și-o-nlocuia cu zâmbet de mulțam. Apoi pășea spre ei cu o bomboană pe care o scotea
VOINICUL MUT DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Voinicul_mut_de_ioan_mutiu.html [Corola-blog/BlogPost/340727_a_342056]
-
și tropote de cai. Beiul sare-n șalvari și toți cată urma fetei care urca pe vărf de munte-n Cheie... Planuri de-atac cu înconjor, ca nu cumva să scape fata, înaintare-n flancuri, având în frunte pe beiul oțărât, ce-a fost prostit de-o fătucă de ghiaur... Satul era în necrezare de ce vedea și mulți erau în teamă în pălălaia și tăișul otoman... - Cine-o aduce vie, primește un săcotei de galbeni ! strigă tălmaciul amețit de băutură și
FECIUOARA RUCĂREANĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Feciuoara_rucareana_de_ioan_mutiu.html [Corola-blog/BlogPost/361425_a_362754]
-
gin parau! S-o tăiară doi o tri S-o scoată, atuncea,ni. Da”, fugind, să-mpegecară, Pa cină alunecară... Cu leci* țâț” is văcăliți*! - Lăsat” cucii, coborați. - „Ai, calca-v-ar sarahoi Acu” pun cioca pa voi”! Strig-o babă oțărâta* Ce trecea, propcită-n bată! Cuci - oina poulară; leci - lut; vacaliți-murdari; oțărâta - furioasă. Referință Bibliografica: La cuci / Cornelia Neagă : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2287, Anul VII, 05 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Cornelia Neagă : Toate Drepturile Rezervate
LA CUCI de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 by http://confluente.ro/cornelia_neaga_1491425385.html [Corola-blog/BlogPost/368788_a_370117]
-
atuncea,ni. Da”, fugind, să-mpegecară, Pa cină alunecară... Cu leci* țâț” is văcăliți*! - Lăsat” cucii, coborați. - „Ai, calca-v-ar sarahoi Acu” pun cioca pa voi”! Strig-o babă oțărâta* Ce trecea, propcită-n bată! Cuci - oina poulară; leci - lut; vacaliți-murdari; oțărâta - furioasă. Referință Bibliografica: La cuci / Cornelia Neagă : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2287, Anul VII, 05 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Cornelia Neagă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
LA CUCI de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 by http://confluente.ro/cornelia_neaga_1491425385.html [Corola-blog/BlogPost/368788_a_370117]
-
locul unde mă aflam. În urma tuturor, târșindu-și Încălțările de protocol, venea bătrânul Lobo. Smocuri lungi de păr Îi atârnau de peste tot. Perciunii albi se clătinau ușor În bătaia vântului. Când ajunse În dreptul meu, ceilalți Îi făcură loc, respectuoși. Bătrânul privi oțărât?, apoi fără a mă privi, zise: Deci au apărut primele semne. Dacă nici acum... mai adaugă el Încet, ca pentru sine. M-am bucurat. Puteam avea În el un aliat de preț. Iar rizomii ? După cum se vede, stricați. Pulpele s-
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
-n picioare, cinstind intelectualul, Se aude troznet de oase rupte de muncă. Se-ncepe de la țuică, simți mirosul prunei, De-asta nu te doare capul, chiar dacă n-ar fi binecuvântată de sfinția-sa popa Niță, Care a venit în sfârșit oțărât, are necazuri c-o mejdină, A lăsat stânjenul lângă clopotniță și-a slobozit pomana. Stingeți lumânările că se consumă curentul, zicea al lui Chirimențu, Care cum deschide gura începe lumea să râdă, are haz, dar acum Nimeni nu-l aude
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
chioșc pe Milwaukee Avenue și ne angaja ca vânzători. Fiii lui refuzau să muncească pentru el. Era divorțat și trăia într-o garsonieră. Avea un nas imens și o față cu pielea lăsată, cu pungi la ochi ca un cormoran, oțărât, verzui și cenușiu. Răbdător, cu o privire plină de hărnicie și vulgar, stând pe scaun ca un vaquero care se prăvălise greoi în șa, șuiera când respira din cauza marii lui greutăți și a trabucului său iute. Îi creștea păr din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
jerbe pe care le agăți pe ușă când moare cinva, pentru că seara mă nimeream în aglomerația oamenilor care veneau acasă și trebuia să mă lupt să am loc și să țin un colț liber, certându-mă cu controlorii și pasagerii oțărâți din cauza iernii, apărând florile cu propriul trup, scos din minți din cauza asta. Și apoi, dacă trebuia să duc florile la cioclu, legănând pachetul de-asupra capului ca un cântăreț la vioară și făcându-mi drum anevoie printre claxoane și mulțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
în vizită și mi-a aruncat o pungă cu portocale pe pat. A urlat la mine că nu m-am dus la un spital particular. Era scos rău din sărite și nimic și nimeni nu era scutit de privirea lui oțărâtă. Dar urmau să mă externeze, deci de ce făcea atâta caz? Eram încă adus din spate, de parcă mă cususeră aiurea, dar mi s-a spus că era o stare temporară. Toate bune și frumoase, m-am reîntors în Cartierul de Sud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
printre sonore indignări și mereu reînnoite suspine, el face amare spovedanii, invocând, înlăcrimat, „năluca” amorului defunct. Fecioara serafică din „vedeniile” medievale își dezvăluie adevăratul chip, de lascivă curtezană, avidă de plăceri, opacă la sublimitățile celui ce o adoră. Aruncând nepăsătoarei oțărâte reproșuri ce cad involuntar în (auto)parodie, îndrăgostitul părăsit de iluzii, luând o înfățișare „demonică” sau, cu aceeași afectare livrescă, mimând atitudini de „prinț poet” neînțeles, nu-și înfrânează gesticulația cabotină, nici febrilitatea elanului potatoric. În băutură e uitarea și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
povestea de la doi tovarăși ai lui Rică, ce asistaseră la proces. "De ce-o fi vrut curva aia să-l bage la apă, arde-o-ar focul și nu i s-ar mai ține țâțele de piept!" se perpelea ea, oțărâtă că îndârjirea americancei împotriva flăcăului rămânea învăluită în mister. Ce să se fi întâmplat de fapt între ei acolo, la Roma? Aducătorii veștilor spuneau că fata nu era frumoasă și că plesnea de grasă; cum de putuse atunci Rică să
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Văcărești. Tot așa, când în 1941 Nichifor Crainic, ministrul Propagandei Naționale, se arată nemulțumit de orientarea ziarului „București”, D., în calitate de director, protestează în maniera lui insolentă, ofensatoare, încasând un an de închisoare corecțională. Popreala nu-l cumințește câtuși de puțin, oțărâtul campion al luptei împotriva corupției și a altor abuzuri continuându-și publicistica lui colțuroasă, care începe a-i procura oarecare avantaje. Cerbicia nu-l mai ajută însă, în confruntarea cu o boală gravă, un cancer de gât pe care medicii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286664_a_287993]
-
replici întrețin o spectaculozitate de salon. „Schița dramatică” Bestia (1910) e, se poate spune, un studiu de caz. Peste măsură de rea și vanitoasă, Nineta apare ca o neurastenică pe care lecturi anapoda au dezechilibrat-o cu totul. Feminismul ei oțărât trădează un egoism maladiv, cu monstruoase excrescențe. Detestându-și soțul, considerat un agresor, ea refuză cu oroare condiția maternității, care i-ar anihila personalitatea. Nici o „enigmă” în toanele acestei isterice, care, chiar dacă se supune unei operații de mutilare, rămâne robită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286760_a_288089]
-
și lungă apăru în prag. Erau Ruben și Levy. - Le-ai adus, zise el încet, și ce face Hagar a mea, ginere? zise el încet, Hagar cea frumoasă! - Hagar? Mă numești ginere și-ntrebi ce face Hagar? întrebă cel tânăr oțărât. - Și de ce nu, ginere? Pentru c-am vândut pe Hagar creștinului? Ți-oi plăti pentru c-am vândut femeia ta - și nu este Hagar a mea în turn? Sărmana Hagar! - Si de ce nu mi-a trimis-o înapoi creștinul? zise
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lung la ea, ducând în mod evident lipsă de argumente. Dă din umeri tăcut, parcă răspunzând unei grave și de nepătruns interogații interioare, una pe care nu o poate rezolva decât prin resemnare. Se uită-n jur și întreabă cam oțărât: "Bun. Si acu' se fasem?" " Ne apucăm cu mâinile de amândouă bucile și ne dăm cu curu' dă pământ!", vine imediat soluția coanei Cateluța, care fierbe. Femeia, adăugă pătrunsă de o surprinzătoare zvâcnire etică: "Săraca nevastă-ta! Vai dă capu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
trecut atâta timp, de când stăm de vorbă aici, ca țațele-n drum și nu am ajuns la nici o concluzie, cât de cât plauzibilă, la spinoasa problemă, ce Dumnezeu, sau dracul, stă în spatele acestor declarații? Unii bănuiesc doar, că Băsănăul cel oțărât, a anunțat în felul acesta, că grele belele se vor abate în curând pe capul fostei Case regale a României. Fiindcă, în obișnuita tradiție a regimului, consfințită în Evanghelia cotrocenistă, de la președintele Trăian Băsănău citire, el a spus cu un
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
acestei cărți folosind în mod curent o mulțime de expresii ale Irinei Nicolau, printre care "Să fie la ei acolo", un fel simpatic și suculent de a te delimita de o realitate străină. Mai mult, Irina Nicolau nu e niciodată oțărîtă, deși probabil spiritul critic ar îndreptăți-o. Cei care împart oamenii, așa cum o fac eu, în cei care zic "O zi bună" și ceilalți, cărora le e suficient un autohton "La revedere", vor găsi la pagina 164 cea mai interesantă
Irina Nicolau, scriitoarea by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15514_a_16839]
-
într-o amorțeala pe care nu o înviorează împrumuturile din Vest, întocmai cum trecătoarele ploi de vară nu înlătura secetă. Acolo, statuile lui Lenin străjuiesc mai departe piețele, portretele lui Stalin sunt purtate deasupra capetelor de către bătrâni smintiți și țațe oțărâte. La noi, Miron Cozma își declară disponibilitatea de a reveni cu ortăcii lui la București. (Cam cum visează intelectualul să ajungă la Paris!) Ideea că ar putea, cu ajutoare de el cunoscute, prelua puterea și instaură o dictatură în care
Scurtă privire peste umăr by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18113_a_19438]
-
de fiecare dată cam cu zgârță. Când nu e absorbit de studiul profund al fantasmelor, românul are vocația temeinică a veșniciei pe sponci. Asta e, contractul lui cu eternitatea e valabil doar o clipă! Datorită țâfnei posomorâte împotriva realității. A oțărâtei pizme pe această lume. Pe legile ei. Pe rânduielile ei. Pe durata ei. Și atunci, mintenaș și buclucaș, vâră o pană de îndoială în butucul mașinăriei lumii. Drept urmare, aceasta își schimbă cursul. În sfârșit, e cum a vrut el, „vițăvercea
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
iluzii, angarale, Tranchilizante, ceapă, tiriplic... Viața asta,-n dor de șugubine, M-a scărmănat în chip și fel pre mine, Bușindu-mă adesea-n vreun podmol, însă am fost, la rândul meu, înstare Să-mi readun tendoanele-n picioare Și, oțărât, din smârcuri să mă scol. Viața asta, dreasă-n elegie, Ursită fost-a silnică și mie, Chit că să-i fac hatâruri m-am zbătut. Ci, tam-nisam, oricât mi-ar da de furcă, Dacă ar fi posibil pot să jur
Gheorghe Azap by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/10091_a_11416]
-
maică-sa, care-l lepădase de prunc, se făcuse nevrednică de a mai păstori oițele pravoslavnicei Rusii, ea trebuia răsturnată de pe scaunul domniei din întortocheatul Kremlin și trimisă în Gheena ca să fie muncită în veac, alături de curva din Babilon. Draci oțărîți aveau s-o străpungă-n născătoare, mereu și mereu, cu fiare înroșite în focul nestins. Devenit țar, profetul avea să aducă împărăția lui Dumnezeu peste nesfârșita țară a ghețurilor, unde nimeni nu va mai rodi prunci, căci toți aveau să
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
anul doi când Moni ne-a povestit despre ea, nevastă-sa, mă rog, fosta lui nevastă care era, spunea Moni, o femeie aprigă, nu-i treceau mulți pe dinainte, iar lui, când se arătase și el într-o zi mai oțărât, i-a spus-o sec, așa, ca să nu mai încapă alte vorbe: ― Moni, ia șezi tu pe coaiele tale! A râs grozav Moni, în felul lui special, cu mâinile îndoite din coate, flendurind din palme și cu toată fața plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
mele încît mai mă temeam să vă scriu sub inspirațiunea acelei rele dispozițiuni. Mai adaog că scrisoarea d-voastre cea din urmă, în care mi se comunică lucruri așa de triste, mi-a mărit boala și mă făcură și mai oțărât de cum eram. Nimeni nu venea la mine, pentru că oprisem pe orișicine de a veni, și astfel rămăsesem numai în prada cugetărilor și închipuirilor mele, cari numai senine nu puteau fi. Doctorul mi-a spus că principala cauză a boalei mele
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
la Didymotichos la latini, parte la Orestias, oraș neatacat încă. Astfel căzu însemnatul și avutul oraș Filipopole. Ioannițiu merse apoi în Moesia, patria sa, restabili liniștea tulburată, înfrînse pe rebeli cu munci și morți neauzite și se-ntoarse apoi, mai oțărât și c-o lăcomie setoasă de sânge, cu armele sale în contra romeilor, a căror viclenie, lipsă de credință și nestatornicie declară că nu voiește a le mai suferi. De la Philipopole cetele numeroase ale regelui român se revărsară parte spre Adrianopole
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]