139 matches
-
vrea să vină la ospăț!" Păstrătorul valorilor sociale strigă: "Cum s-o ierți pe adulteră dac-a păcătuit?" Penitentul își sfâșie veșmintele: "De ce să vindeci un orb care se gândește numai la boala lui și nici măcar nu mulțumește?" Ascetul se oțărește: "O lași pe femeie să-mprăștie pe capul tău un ulei scump! De ce să nu-l vinzi ca să cumperi mâncare?" Surâzând, Iisus ține ușa deschisă. Iar războinicii luminii intră, nesocotind urletele isterice." Iluminat sau, mai exact, fecundat de scânteia divină
Paulo Coelho, "maestru de viață și speranță" by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14886_a_16211]
-
mandat. Cu o majoritate în care Puterea și Opoziția și-au dat mîna, senatorii n-au vrut să audă nici de conflictul de interese pe care îl provoacă această dublă calitate și nici de recomandările europene. Altfel, parlamentarul român luptă oțărît împotriva corupției și nu scapă nici un prilej de a integra România în Uniunea Europeană, pe bani publici, în vizite de agrement sau de documentare.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15284_a_16609]
-
sînt fapte care ne discreditează în fața Europei. Comentariile defavorabile apărute în Le Monde, Financial Times și altele nu-i alarmează pe oficialii noștri. Nu. Reacția este aceeași: "cum au îndrăznit "ăia" să scrie așa ceva despre noi sau despre mine?", se oțărăsc barosanii? Nu este departe ziua în care ziariștii vor sta după gratii, jupuiți de bani, în care circulația să fie oprită din nou cînd trec mai marii noștri (și-așa polițiștii devin fiare care stau să-ți sară direct la
Legături primejdioase by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15050_a_16375]
-
depus de cînd a intrat în pîine, e de înțeles că a întîrziat cu unul dintre ele. *În CRONICA ROMÂNĂ, ziar de tiraj redus, am citit un editorial semnat de Mircea Micu. Fostul colaborator al publicațiilor SĂPTĂMÂNA și LUCEAFĂRUL. Se oțărăște împotriva mass-media din România care își permit să ia în seamă ce spune presa din Occident despre România. Se răstește împotriva lor și pentru că nu știu să dea la cap Occidentului, în loc să numere cucuiele din capul puterii de la București. Să
Voluptăți ca la "Săptămîna" by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15122_a_16447]
-
ideile constituie obiectul unui plagiat, ci întrebuințarea lor cu exact aceleași cuvinte cu care au mai fost folosite. De pildă, Pierre Menard... - Da știu, scrieți despre el ori de câte ori aveți ocazia. Să știți că citim și noi aici presa literară! se oțărî creatura. - Atunci, să fi fost, oare, ochii minții lui Borges mai ageri decât privirea dvs. drăcească? am exclamat eu cu impertinență oarecum jucată. - Sunteți ironic? mă întrebă dracul ridicând din sprânceana lui incredibil de stufoasă. - Data trecută am vorbit și
Orori între copertele Bibliotecii Iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12103_a_13428]
-
de "natura - peisaj", pe ei îi atrage natura umană sintetizată unilateral în țăranul guraliv la Creangă, așa cum Budai își concentrează toată înțelepciunea de viață și de carte în firea țiganului veșnic flămînd. Ei au "ureche" pentru cei care cîrtesc, se oțărăsc și se sfădesc necontenit, transformînd "năduful" într-un soi de mojicie răzbătătoare. Lumea lor e mai tot timpul cu susul în jos (așa o vede, la propriu, și Ochilă), o lume în care omul de tot ingenuu nu are ce
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12189_a_13514]
-
1966, astfel: Am ridicat lopata în semn de datorie/ Și m-am sculat din luntre, de jos, ca să-l salut,/ Ca-n fața unui rege strein, necunoscut". 3. în poezia închinăciune, versul 5 din ediția apărută în 1959: "Să-și oțărască solzii lor de tine", a fost "întors" la lecțiunea corectă din Cuvinte potrivite (1927): "Să-și oțelească solzii tăi de tine", iar versul 36, care în ediția din 1959 se citește: "Și ne simțeam acasă, în cer, ca-ntr-o
Ridicola obstinație by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12377_a_13702]
-
cu glas afectuos de frate mai mare: Ce e, mă Gheorghe?" Gheorghe îi povestește, ca un țăran necăjit, necazurile, lăsându-l la urmă pe cel cu tovarășa Ana. Aci, spune iscusitul Gheorghe, e vorba de o deviație. Kakaia deviația?, se oțărăște tătucul. Deviația face parte din cuvintele magice ale vieții politice comuniste. E răul cel mare într-o viață de partid "monolitică". După ce Stalin află, îi cere un timp de gândire și lămurește, pe rând, la cele trei întrebări. Cea de-
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
răsunară în același timp trei glasuri, întrucît sosise la locul necazului și Tomiță. N-am insultat-o deloc, se apără impetuos Bărzăunul. Ea m-a făcut pe mine prost! Și tu cum ai făcut-o, bă, moacă cu picățele? se oțărî Vlad. Lăsați-mă-n pace odată și plecați de lîngă mine! țipă Ilinca. Și se ridică repede și porni spre locul ei, vrînd astfel să înlăture cu desăvîrșire posibilitatea răspîndirii poreclei. Virgil, Vlad și Tomiță, după ce aruncară, fiecare în felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pentru că-i plină de oase și... de cine mai știe ce. Eu n-am auzit de-așa ceva, se arătă Virgil total nedumerit. Auzi tu, Gropniță! Ce nume de mormînt... Ori îți bați joc de mine? Ei, îmi bat joc! se oțărî Bărzăunul. Cum să-mi bat joc? Imposibil să nu fi auzit și tu de Gropniță, că doar nu ești picat în satul nostru dintr-o farfurie zburătoare. Toți vorbesc de ea. Dar ce-i aceea și unde se află? Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
acolo, în vîrful pietrei. Cum naiba să nimerești acolo? se arătă nedumerit Virgil. Dar ce, turcii puteau să zboare? Vlad trase un hohot prelung de rîs întinzîndu-i mîna lui Virgil, să-l felicite pentru o asemenea glumă grozavă. Bărzăunul se oțărî, dar nu se dădu bătut. Dragă, în legendă așa scrie, explică el scurt. Cine vrea să creadă, bine. Cine nu... Și să mai știți voi ceva: s-ar putea ca acolo, sus, să fi fost atunci un drum, sau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
PR de proporții colosale și fenomenale și chiar biblice", consideră directorul Companiei de Cercetare Sociologică și Branding (Mirel Palada susține că BOR a reușit să comită toate păcatele elementare din manualul de "așa nu în moment de criză": "s-a oțărât, s-a bâzdâcit, s-a ofuscat, a făcut din țânțar armăsar și a reușit contraperformanța să ofere o expunere mediatică sălbatică unei situații". Sociologul este de părere că BOR a tras prea mult de hamul alegerii lui Nicolaescu de a
Cum și-a incinerat BOR imaginea - blogul lui Mirel Palada by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/80427_a_81752]
-
țoiul golit, când la Mitruță, când la ceilalți din jurul mesei, care își făceau de lucru, ca să nu izbucnească în râs... De această dată, însă, primul întrebat de moș Dumitru a fost Pâcu: Da’ ce ai, Pâcule? Văd că te cam oțărăști. Nu ți-a plăcut rachiul? Păi ce să am? Am doar o rugăminte la Costache. Să aibă grijă ca altă dată, când chipărează rachiul, să nu scape și sămânța în el, că una mi s-o oprit colea în gâtlej
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
sfârșeală, ici, la lingurică. ANISIA: N-am ce vedea, că-n loc să dau plăcintele la cuptor, am stat la taclale cu frate-tău ist boghet. Mare lipsă aveam de hazul lui! ISPAS: Ia lasă, măi nevastă, nu te mai oțărî atâta. Și spune-mi, măi Dănilă, ce-ți mai face gloata? Bre, bre, mă uitam mai ieri la fiică-ta, Florica, era la fântână cu donița; bre, a crescut ca din apă! Și-i frumușică foc. Măi Dănilă, da' cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
doi nu aveau unde să-și pună rucsacul. Rucsacii. Rucsacele. Mă rog, gențile. Din cauza balonului nu aveau loc. Și au rugat-o pe tipă să-l ia de acolo. Să-l dezumfle. Să-i facă ceva. Și asta s-a oțărât. Că de ce? Cum adică? Ea toată ziua a umblat cu balonul prin București, înțelegi ce-i aia toată ziua? Și pur și simplu nu vrea să-l ia de acolo. S-a atașat de el în așa hal încât nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
îți fac. Da' nu cu un kil, cu o sticlă de-o jumate. Acu' nu te-arunca și tu, doar suntem preteni!" " Dom'ne, deci faci cinste sau nu? Uite, mă-nvoiesc la o sticlă, na!" "Fac, mă, fac!", se oțărește nea Vasile. "Ce? M-a făcut pă mine o sticlă dă coneac?!" Apoi face întărâtat: "Acu' zi!" "Bine. Ia-n fii atent acia! Păi, fă și matale socoteala: Dacă la zece kile pui nouăzeci, îți iese o sută dă kile
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
știu. Da' văd că n-aveți niciun gând cu noi. Stau acia dă o juma' dă ceas și mă perpelesc, și să scurge sângele dân mine, și pă voi vă doare-n cur." " Ia te poftesc să vorbești cuviincios!", se oțărește cucoana. "Ia te poftesc să nu-mi faci tu mie educație, fă! Dispa'i dân fața mea și să vii cu-n doctor că iese halimai mare cu mine!" "Poate chem poliția", se ține tare jupâneasa. "Io îți zic încă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
să gesticuleze iritat în dosul geamului, zornăind prin aer un mănunchi de chei. Dacă nu catadicseați să-mi deschideți, pe cuvînt că mi-aș fi luat tălpășița și aș fi scăpat toate plicurile astea la primul coș de gunoi, se oțărî Poștașul dînd să intre. — Să te ștergi bine pe picioare, îi tăie Timișoara avîntul, făcîndu-i semn că înăuntru cineva tocmai spăla podeaua. — Aha, făcu Poștășică, simțind brusc nevoia să facă glume, ți-e frică să nu las urme, dar nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și simplu întuneric, sunt prunele care-mi urcă până unde aveam înainte amigdalele. Slavă Domnului că mi le-am scos, altfel nu mai aveau loc. — Foarte interesantă discuție, strigă mama din baie. Foarte interesantă discuție cu un copil. — Discuție? se oțărăște el. E adevărul gol-goluț - și în clipa următoare se pornește să tropăie furios prin casă, răcnind în gura mare. Pălăria, că întârzii, unde mi-e pălăria? Între timp, maică-mea intră în bucătărie și-mi servește privirea ei de sfinx
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
tentativei. Domnișoara Warren rămase cu ochii pe ziar. Avu un mic frison și era conștientă că i se uscase gura. Își simțea mintea limpede și goală. Dr. Czinner Îi explică: — Au acționat cu trei zile mai devreme. Domnișoara Warren se oțărî la el: — Ce-ați fi putut face dumneavoastră În plus? — Oamenii m-ar fi urmat. Au uitat de dumneavoastră. Cinci ani Înseamnă o groază de timp. Tinerii erau copii atunci când ați plecat. Cinci ani, se gândi ea, văzându-i cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și pâlpâitul semafoarelor, și clinchetele ce veneau din cafeneaua aflată chiar dedesubt, cercetând cu privirile trotuarul. Treceau puțini oameni, căci era ora când aceștia luau cina, erau la teatru sau la cinema. Nu se zărea nici un polițist. — Anton. — Taci! se oțărî el și trase jaluzelele, pentru a nu fi zărit din una din clădirile de vizavi. Știa exact unde se afla seiful zidit În perete. O masă, un film și câteva pahare fuseseră suficiente pentru a scoate informația de la Anna. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și de fiecare dată afla care a mai făcut o poznă. Ileană, i-a strigat el într-una din zilele acelea unei femei uite ce-ai făcut copilului. Ia și-i oblojește vînătăile. Ba să-l usture, părinte s-a oțărît femeia. Să țină minte, să n-ajungă să-mi dea în cap, ca lu' Săteanu. Da' nici așa, Ileana, nici așa! O să ai păcat, mare păcat. Încă puțin și-i crăpai pielea cu nuiaua. Și la Biblie scrie, părinte, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pachet cu cărți și face pasiențe, mai mult ca un tic nervos, fără să fie atentă întotdeauna la ce iese, spre nemulțumirea soțului, care se tot ridică de pe saltea și o invită să se așeze. Mai lasă-mă, omule! se oțărăște femeia. Uite, dragă, ce cărți rele... Toată viața a fost morocănos, iar acum, de cînd îi la pensie, a devenit cicălitor. Mai bine rămînea morocănos. Rele cărți. Și ce vrei să faci la fată? S-o..., s-o văd răspunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Maria un gest de liniștire sper că mă achit în modul cel mai conștiincios de datoriile mele de soție, astfel încît, din punctul meu de vedere, dosarul său de cadre să fie imaculat. Ai ales bine cuvîntul: conștiincios. Mulțumesc! se oțărăște femeia -, dar nu pentru asta am venit. Sînt datoare să aflu ce-i în capul tău, ce știi! Ce ai de gînd!... Cînd ai încheiat discuția cu Doina, dimineață, ai mai adăugat ceva, nu știu cît o fi auzit ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Adică e prost rusu’ să ne servească nouă pe tavă informații, acum când ne dăm pe lângă americani. Adică el șpionează și românu’ culege? Ce motiv are să ne dea bacșis? - Lasă, mă, nu despre asta e vorba... - Da’ despre ce? se oțărăște chelnerul peste umărul meu, cu scrumiera înclinată destul de periculos. Ăștia se bate și în spațiu, se supravegheză unii pe alții și toți vrea să aibă mai multă putere. E clar ca bună ziua... Ce mă așteptam s-a produs, chiștoacele-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]