127 matches
-
Sfintele gratii de aur /.../ Voi curge de-a pururi Întins pe un plaur”. (Soarele, noaptea) . Un impersonal Îndemn de (auto) Încurajare descoperim În poemul În voie... Ca și când n-ar fi propriul eu, rostește apăsat, dar strângând din dinți, cu ochi oțeliți: „Pământului În voie să i intri / când vei pleca...// Și teamă nu-ți va fi / că vei fi dus/ În lut // Martori ai acestei zvoniri, / adâncul suflet/ al țărânii/ și „Nu credeam să-nvăț / a muri, vreodată”. Nici spațiul liric
LÂNGĂ REGIE ȘI SCENARII, POETUL MODERN - note de criticã literarã -. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
întunecă de ziuă Moartea stă proțăpită pe coșul pieptului meu chiar în dreptul inimii ca o matroană ce-și așteaptă clienții îngână un descântec de leagăn și-mi retează atenția numără toți flăcăii pe care i-a sedus cu luciul minții oțelite / sub lumina lunii cuvinte vrăjite fac hora demenței dansând haotic din buric / târfa își întinde fardurile până hăt în lumea cealaltă să-i tragă pe sfoară și pe bieții îngerași ce sar coarda peste orizont la apus de soare / din
Poezii by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/9811_a_11136]
-
la montagne exprime aussi les notions de stabilité, d’immutabilité, parfois même de pureté"6; de fapt, naratorul însuși, chiar dacă este conștient că taina nu va fi rezolvată niciodată, ne spune că "ar fi fost firesc să presupun că făptura oțelită ( ...) mergea să caute în aerul balsamic al înălțimilor și în singurătatea lor adâncă pacea și odihna și mi-aș fi mărginit presupunerea la atât, dacă demult, fiind copil, n-aș fi auzit, la mătușa mea, de la o cocoană bătrână, cam
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
scul. Adrian are trei darace fabricate prin secolul al XIX-lea. Cadrul unei asemenea minunății este făcut din lemn de cireș. Relativ noi sunt doar tamburii de scărmănat lână, făcuți din pâslă și sute de mii de capete de sârmulițe oțelite.
Agenda2003-26-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281184_a_282513]
-
necunoscute de ceilalți folcloriști bănățeni. Însă, am avut un vis, de mic. Să fiu violonist... într-o orchestră simfonică. Dar am părăsit gândul muzicii clasice când m-am îndrăgostit de folclor“, mărturisește taica Odrobot, cu o privire definită de albastrul oțelit al ochilor și sclipirea melancolică a aducerilor-aminte. Tezaur folcloric Personalitate marcantă a județului Timiș, Ioan Odrobot s-a născut la 28 octombrie 1924, în comuna Parța. Absolvent al Facultății de Muzică din Timișoara, a fost profesor timp de 50 de
Agenda2004-49-04-b () [Corola-journal/Journalistic/283114_a_284443]
-
numită Dealul Țarinei, unde se produceau struguri și fructe, întotdeauna plăcute inimii lui, mai des prefăcute în vin și vinars, pe care le primea, cu dragoste, în damigene la București. Să observ, în treacăt, ca conflictul acut din 1908-1910 între oțeliți și pasiviști, nu l-a aplanat Maniu, cum afirma memorialistul, ci C. Stere, anume trimis de PNL în Ardeal. Celălalt memorialist, Zaharia Boilă, tot nepot de sora, unul dintre cei doi nepoți (dar mai atenuat decît fratele său Romulus Boilă
Amintiri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17554_a_18879]
-
se află într-un laborator al Facultății 17 ani ajunsese deja celebru, prezenta spectacole la Circul de Medicină din Craiova. „Globus” din Monte Carlo. Rupea lanțuri, trăgea cu mare Pe numele lui adevărat Gogu Ștefănescu, Gigantul ușurință de un arc oțelit pe care îl îndrepta, ridica greutăți pe României, Gogea Mitu, la început circar prin târgurile ținute de care un om normal nici nu le putea mișca. sărbători prin România, a ajuns unul dintre cei mai mari și Un mare pugilist
Români de mult uitaţi. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ion C. Hiru () [Corola-journal/Journalistic/87_a_68]
-
manifestat cu reprobabila energie naționalismul xenofob. Dar înainte de a ajunge aici, tocmai în anii treizeci, ar trebui spus că poetul s-a manifestat, înainte de 1918, în mișcarea politică transilvana, împreună cu Ilarie Chendi, partial Octavian Tăslăuanu, ca unul dintre exponenții aripii oțelite, condamnînd pasivismul majorității fruntașilor P.N.R. Lucrurile s-au acutizat atît de mult încît declanșase vrajba în partid. Mai ales că Al. Vaida-Voevod publică în Tribună un articol incendiar împotriva lui Goga, pe care îl acuză că a primit bani din partea
Publicistica lui Goga by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18181_a_19506]
-
trăgea peștele mare: lin, știucă, șalău, crap, așa, ca la vreo 3-4 kile, care mie îmi rupea mereu undițele, pe care mi le meșteșugeam singur, la început din păr de cal, apoi din gută veche, de la tata, cu cârlige negre, oțelite, plumb ciocănit, plute din cocean de porumb și trestii uscate, culese toamna din bogatul stufăriș de pe gârlă. De momeală pentru bibani nu-mi făceam grijă. Pescarul priceput (ăla eram eu!) se descurcă. Chiar la malul apei, în mâlul de la rădăcina
Amintiri de neuitat/ Colegul meu de pescuit – Așa l-am cunoscut eu pe Mihail Sadoveanu [Corola-blog/BlogPost/92731_a_94023]
-
din butoi căpătase accente metalice. Abia atunci am observat că purta pantaloni kaki și paltonul scurt, jerpelit la mâneci, era de aceeași culoare. (O, domnișoară Iulia, de ce ne-ai părăsit ?) - Și acum, să ne organizăm ! Am auzit noi, îngroziți, vocea oțelită. Cum, adică?! La șapte ani, chestia asta cu organizarea parcă venea dintr-o limbă marțiană. Ne transformaserăm în niște statui mute, uimite, îngrozite și incapabile să priceapă o iotă din cele spuse de domnul Fusulan. Pe fețele de piatră ale
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381753_a_383082]
-
picurată de somn. Akhnu, c-un cap împodobit de luciri aurii, cu cioc de fier, cârlig încovoiat, prea bine se pricepe să iscodească prada-n zare! Și rostul vânătorii îl știe temeinic, și-a muiat ades în sânge ghearele-i oțelite! Să meargă! Să vâneze împreună! Și toți să le privească! Doar la asta visa fata de când deschisese ochii asupra lumii, pe-ntinderi de stepă și munți, de când se-nfrățise cu Akhnu! Makhan o găsise-ntre două stânci, pui firav și
ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382148_a_383477]
-
Andrei, Manuela Hărăbor și i-a trăit pe ai ei, dublu. Nu și-a părăsit fiul nici o secundă, și-a închinat timpul, energia, nervii, tot, unei activări epuizante a toate rezonanțele sale fizice și sufletești la recuperarea capacităților lui Andrei. Oțelită să fi fost rezistența ei, tot ar fi cedat, dar a fost mai mult decât atât, a fost capitonată în catifeaua iubirii de mamă! În același timp, artista Manuela Hărăbor s-a implicat în activitățile Asociației „Învingem Autismul”, ca să ajute
MANUELA HĂRĂBOR. VICTORIA SPERANŢEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382300_a_383629]
-
de rezonanță al legendei. Obsesie care îl vizitează și astăzi. Toate acestea pentru a spune că și fiecare altă mască i-a smuls un efort pasional. L-am ascultat des menținând în formă glasul de bariton cu timbrul întunecat, strălucire oțelită, forță și volum mare, o greutate specifică a declamației și a frazei lirice. Niciodată indiferent, niciodată plat, niciodată șovăitor. Era Boris, avea viziunea acelei nebunii vinovate. Era Posa, îi reușea demnitatea unui spirit independent. Era Rigoletto, se schilodea pentru a
La despărțirea de un mare artist by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/9170_a_10495]
-
dat piept cu nemții la Oituz și Posada. Cu o ură neîmpăcată mi-am șoptit atunci în barbă „pe aici nu se trece!“. Și tot atunci, un impuls năvalnic, o inimă ce palpită, un braț de fier și o mână oțelită m-au făcut să-l îmbrâncesc. Și, ca prin vis, într-o explozie de mândrie și triumf a poporului meu cel atât de asuprit până odinioară, i-am văzut zâmbetul trufaș ștergându-i-se de pe față, călcâiele atingând jumătatea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
asumă homosexualitatea cînd iese la iveală, după ani În care a rămas latentă. Și nu pentru asta mă socotesc un monstru, continuă pe un ton liniștit, cu privirea ațintită asupra mării care Își schimba culoarea din albastru indigo În cenușiu oțelit, pe măsură ce norii Înaintau spre ea. Nu am ucis, nu am furat și nici nu am făcut rău cuiva În mod conștient... Problema mea se limitează la o imperioasă nevoie de a mă ști posedată, ocrotită și dominată. Tot răul mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
atenție. Niña Carmen deschise ochii și Îl privi cu mare neliniște. Iguana Oberlus se apropie de intrarea În peșteră și Îl azvîrli pe nou-născut În aer, privindu-l cum se izbește, cu un zgomot sec, de suprafața unei mări cenușii, oțelite și liniștite, deasupra căreia Începeau să zburătăcească, odată cu lumina zorilor, fregate, pelicani, albatroși și pescăruși. - Voiam să-l văd. - Nu ți-ar fi plăcut. - Era copilul meu. - Și al meu. Ți-am atras atenția că o să fac asta și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Alexandru Căciulă, clasa a III-a C Iarna Decembrie a sosit cu cerneri mari din văzduhul căptușit cu nori de zăpadă. Soarele rotund și palid se prevede printre norii care-și poartă plumbul ca un vis de tinerețe. Din cerul oțelit, cumplita iarnă își cerne fulgii care dansează în aerul rece ca un roi de fluturi albi. Pe pământul firav s-a așternut o zale argintie. Pretutindeni domnește oceanul de ninsoare. Pe câmpurile pustii s-a așezat zăpada cristalină și jucăușă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
al acestora povestește parcă în seri târzii de vară povestea neamului nostru. Dunărea, brâul de argint al țării, este martorul secular al civilizației acestui popor. Mult sânge a mai băut acest fluviu și multă istorie mai adăpostește în undele lui oțelite! A văzut multe și știe multe, dar păstrează pe toate în adâncul limpede și sacrosanct al apelor sale și va lumina cu ele eternitatea. Iubesc acest pământ pentru frumusețea lui eternă, dar și pentru faptele mărețe și înălțătoare petrecute pe
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
nu cumva pe lângă ei să fie vreun rus de pază... Din zidul de ninsoare am auzit clar: „Gatova, rebiata? Nu, paidiom!” „Gatova, gatova” - a răspuns Păpădie tușind, ca să nu priceapă „celovecul” că e o voce străină. Toate simțurile au devenit oțelite și Întinse ca o coardă... Ne-am dat seama că În fața noastră se afla un singur rus, fiindcă făcuse imprudența de a veni spre noi. Am avut impresia chiar că Îi văd și chipul: un individ cu față bucălată, scund
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
precum Emil Manu (bun prieten, de altfel, al lui Caraion) și Aurel Covaci, ambii completând lotul deținuților de la finele anilor '50. Deși recolta de literatură nouă, înaintat-agitatorică, era încă modestă în 1945, nu lipsesc poeziile dedicate genialului generalissim Stalin, "omul oțelit", care "nu cunoaște căile piezișe" și "nu poartă masca prefăcătoriei"12, cel care "Cu pași siguri ș...ț pășește pe toate drumurile/ Și toate drumurile îl duc către victorie"13. Registrul mesianic, atât de frecvent utilizat în discursul artistic sau
Instrumente ale „agitației culturale” în perioada 1944-1954 by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7321_a_8646]
-
toți... Anica s-a închinat și a izbucnit în plâns: --Sunteți primarul nostru! Adică, și al nostru, al amărâților. Pe noi cine ne?.. Primarul și-a dat seama că nu poate s-o scoată din birou doar cu privirea sa „oțelită”. Căută în agendă numărul de mobil al polițistului. --Pe unde bântui, mă, omule? De ce l-ai închis și ai plecat? --Sunt într-o misiune specială, dom’ primar! Cine mă ciupește de fund? --Te rog să nu fii obraznic cu mine
SRL AMARU-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384481_a_385810]
-
șteargă în grabă printre paturi. „Stai culcată!” - îi ordonă ea Soniei care stătea așezată, sprijinindu-se de perne. „ Și dacă nu, ce-ai să faci?” - se trezi răspunzându-i cu iritare aceasta. Surprinsă de ton, infirmiera îi aruncă o privire oțelită răspunzând: „ da’ știi că mă enervezi?” - și mopul ei descrise un semicerc cuprinzător. Glasul Soniei căpătase accente metalice. Răspunse rar. „Da... șiiii???”. Pe fața infirmierei se lățise repede un zâmbet încleiat, pe jumătate nedumerit și ca și cum nici n-ar fi
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
Ioan Nenițescu - Pui de lei Eroi au fost, eroi sunt încă, Și-or fi, în neamul românesc, Căci rupți sunt ca din tare stâncă Românii orișiunde cresc. E vița noastră făurită De doi bărbați cu brațe tari Și cu voința oțelită, Cu minți deștepte, inimi mari. Și unu-i Decebal cel harnic, Iar celălalt Traian cel drept, Ei pentru vatra lor, amarnic Au dat cu-atâția dușmani piept. Și din așa părinți de samă În veci s-or naște luptători Ce
CUM AM SĂRBĂTORIT ZIUA ARMATEI ROMÂNE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383129_a_384458]
-
precum un apus de soare, cu fiori mai mult sau mai puțin duioși. Depinde! Ariile sale simbolice ar putea degaja anumite rezonanțe. Dacă evoluția a fost prea severă și încorsetată de opreliști - în mod cert, ai putea să te simți oțelit și închistat; dacă acel timp a fost împodobit de modestie și iubire, copilăria îți transpare precum o grădină cu flori parfumate. Această ultimă proiecție metaforică ni se dezvăluie emoționant și fascinant în imaginarul unui distins profesor, fondator al Academiei de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92465_a_93757]
-
șoptit, te pătrundea cu spusele sale și reușea să aibă liniște în clasă fără să facă observații, fără să ridice tonul. Dacă vreun școlar încerca să fie obraznic, neascultător, să vorbească neîntrebat, era suficient să-i arunce o privire lungă, oțelită, fără niciun cuvânt, că respectivul îngheța acolo, în bancă, fără să mai crâcnească. Ceilalți din jurul lui împietreau și ei. După cele câteva clipe de tăcere tensionată, relua cu calm lecția și cu vocea abia șoptită, de parcă nimic nu se întâmplase
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]