128 matches
-
nopți), căci, „veșnicia s-a născut la sat”. Atunci când petreceam nopțiile în acel cadru feeric, sințeam cum sunt cuprins de un fum cald și amărui trimis de misterioasa Noapte, una din cele două fiice ale lui Cronos . Când priveam cerul oțelit, îvăluit de un mister al timpului, vedeam cum stelele harnice zămislesc pânze de crepuscul în palatul de cleștar al Lunii - mesaj nedescifrat de niciun gând poetic-, fiica răsfățată a Nopții, a cărei lumină divină murea palidă printre copacii opriți de
RELAXARE... de RADU ALEXANDRU în ediţia nr. 573 din 26 iulie 2012 by http://confluente.ro/Relaxare_radu_alexandru_1343329970.html [Corola-blog/BlogPost/341552_a_342881]
-
șoptit, te pătrundea cu spusele sale și reușea să aibă liniște în clasă fără să facă observații, fără să ridice tonul. Dacă vreun școlar încerca să fie obraznic, neascultător, să vorbească neîntrebat, era suficient să-i arunce o privire lungă, oțelită, fără niciun cuvânt, că respectivul îngheța acolo, în bancă, fără să mai crâcnească. Ceilalți din jurul lui împietreau și ei. După cele câteva clipe de tăcere tensionată, relua cu calm lecția și cu vocea abia șoptită, de parcă nimic nu se întâmplase
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1458223439.html [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
și la traistă, ne-a repezit: - Hai, cucoanelor, că nu vă stricați manichiura! Învățați-vă cu greul și răbdarea. Treceți imediat la treabă! Ultimele vorbe ni le-a spus pe un ton șuierat, azvârlite pe vârful săgeților din privirea sa oțelită. Așa ne-a energizat și ne-a transformat în executanți docili și cuminți. Toți lucram în tăcere ca niște roboți programați să execute cu exactitate mișcările prevăzute în manualul de semănat arpagic. În urma noastră straturile greblate se lățeau văzând cu
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1458223439.html [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
bradul, în fața căruia se cade o pioasă recunoștință și o smerită reverență: „E înalt, voinic, bine făcut. O prezență impunătoare, pe care n-o poți trece cu vederea. Are trăsături dârze și sclipiri de asprime în ochii de-un albastru oțelit, conturați de sprâncene stufoase, ce se întâlnesc în cute adânci, săpate în timp de încăpățânare, îndârjire, de o hotărâre de neclintit și de truda grea. Buzele-i sunt strânse, neînduplecate, cu colțurile ușor coborâte, trădând o determinare de fier. Un
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1456395307.html [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
un paradox. Mai mult ca oricare altul, el dezminte faimosul „stilul e omul”. Câtă deosebire între scriitor și om ! Pe de o parte un stil lipsit de înflorituri, iar pe de alta o grădină bogată. Un cer de iarnă, limpede, oțelit e stilul său, iar omul a fost un uragan cu străfulgerări violente, pe culmile norilor fantastici. Ce cumpănit e stilul lui Caragiale și ce impetuos a fost omul !” În casa lui Vlahuță era mare sărbătoare când de la Berlin soseau câteva
NONE de ION C. HIRU în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 by http://confluente.ro/None_ion_c_hiru_1329234824.html [Corola-blog/BlogPost/356302_a_357631]
-
fără curățenie morală care nu păzesc de lupi țara aceasta de mioare! Răul înaintează necontenit, ca apa, rupându-și vadul de-a curmezișul conștiinței unora, spintecând nădejdea altora, suflând în ultima lumânare agonizantă, cu ceara pe sfârșite! Însă, oricât de oțeliți sunt cei intrați în morișca mărunțelirii cu întrebări servite de către Răzvan Dumitrescu, nu scapă nerași de spoială și neînfățișați telespectatorilor în toată naturalețea biografie lor! Pe mâinile lui Răzvan Dumitrescu, aceștia sunt în cleștele din care nu scapă nici piroanele
RĂZVAN DUMITRESCU. NEOBRĂZAŢII NU PRIMESC NICI MĂCAR COMPĂTIMIREA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1442982163.html [Corola-blog/BlogPost/374758_a_376087]
-
Troia de carton, împreună cu gașca lor de mercenari și de politicieni hibridizați, aflați în comă tehnică și politică la nivel social-planetar, credeți că mai șovăie azi cineva la această curioasă tranzacție cu “conștiințele murdare” și alte otrăvuri și e-uri oțelite de NOW prin OMG-Monsanto?... Și totuși, dacă exist (existăm) prin sângele Electrei și a Elenei din Troia și gândesc (cugetăm) cu Inteligența luminoasă a Madonei Ifigeniei s-ar părea că această “Vânzătoare de Corăbii” să nu aibe dreptate și să
SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ GENERAŢIEI OPTZECISTE ŞI ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI (1) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X by http://confluente.ro/Jurnal_de_atelier_i_scrisoar_constantin_milea_sandu_1391708636.html [Corola-blog/BlogPost/360290_a_361619]
-
toate capcanele vieții”. Totodată, se simte o acută stare de exasperare existențială, un fel de mal-de-vivre. Și nu în zadar poetul spune: „mă tem că lumea asta / e atât de parșivă / încât îmi va închide timpul / ferecându-l cu lacăte / oțelite, / și îmi va îngrădi pașii / cu fir tras / de păianjenul morții” (Teama). Și totuși, există câte „un fir de lumină”; aripi de îngeri, există și „poala de soare / a razelor ce ne scânteiază” (dimineți în căldări de rouă). Nu e
DE STEJĂREL IONESCU (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1056 din 21 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Rostirea_din_cuvant_geneza_i_cezarina_adamescu_1385028145.html [Corola-blog/BlogPost/347278_a_348607]
-
toți... Anica s-a închinat și a izbucnit în plâns: --Sunteți primarul nostru! Adică, și al nostru, al amărâților. Pe noi cine ne?.. Primarul și-a dat seama că nu poate s-o scoată din birou doar cu privirea sa „oțelită”. Căută în agendă numărul de mobil al polițistului. --Pe unde bântui, mă, omule? De ce l-ai închis și ai plecat? --Sunt într-o misiune specială, dom’ primar! Cine mă ciupește de fund? --Te rog să nu fii obraznic cu mine
SRL AMARU-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1436453465.html [Corola-blog/BlogPost/384481_a_385810]
-
precum un apus de soare, cu fiori mai mult sau mai puțin duioși. Depinde! Ariile sale simbolice ar putea degaja anumite rezonanțe. Dacă evoluția a fost prea severă și încorsetată de opreliști - în mod cert, ai putea să te simți oțelit și închistat; dacă acel timp a fost împodobit de modestie și iubire, copilăria îți transpare precum o grădină cu flori parfumate. Această ultimă proiecție metaforică ni se dezvăluie emoționant și fascinant în imaginarul unui distins profesor, fondator al Academiei de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/sa-mbratisam-amintirea/ [Corola-blog/BlogPost/92465_a_93757]
-
înghiți gălușca. De asta acceptase să facă drumul ăsta. Ca să dea și el un tun. Și acum, dă înapoi? Nu se poate! Cine nu riscă...Nu este el omul care să se lase învins tocmai acum. Nervos și cu priviri oțelite, porni motorul și demară în forță,cu roțile pe coama șleaului, accelerând cu pedala la podea, să omoare motorul și alta nu. Mașinuța, cu tot arsenalul de piese hodorogite, se opinti cu toată forța gâfâită a obositului ei motor. Cu
FRAGMENT 2- TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1415650389.html [Corola-blog/BlogPost/376783_a_378112]
-
Ioan Nenițescu - Pui de lei Eroi au fost, eroi sunt încă, Și-or fi, în neamul românesc, Căci rupți sunt ca din tare stâncă Românii orișiunde cresc. E vița noastră făurită De doi bărbați cu brațe tari Și cu voința oțelită, Cu minți deștepte, inimi mari. Și unu-i Decebal cel harnic, Iar celălalt Traian cel drept, Ei pentru vatra lor, amarnic Au dat cu-atâția dușmani piept. Și din așa părinți de samă În veci s-or naște luptători Ce
CUM AM SĂRBĂTORIT ZIUA ARMATEI ROMÂNE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Cum_am_sarbatorit_ziua_armatei_gigi_stanciu_1387648878.html [Corola-blog/BlogPost/383129_a_384458]
-
pe fața colțuroasă, cu linii mai degrabă neregulate și nas acvilin, care îi dădeau o înfățișare și mai neprietenească, mai degrabă elin decât semit, el intransigentul, gauleiterul Templului, stătea neclintit, neclipind și parcă privirea aceea, specifică numai lui, adâncă și oțelită, într-o permanentă căutare, nu mai avea azi aceeași claritate sticloasă; un semn de neliniște, de contemplație gravă ori parcă de ură, îi făcea pe toți ceilalți care s-ar fi încumetat să-i înfrunte ochii, să se scuture cu
MARIA DANIELA PĂNĂZAN de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 by http://confluente.ro/Redactia--Autori/Maria_Daniela_P%C4%83n%C4%83zan.html [Corola-blog/BlogPost/342934_a_344263]
-
din butoi căpătase accente metalice. Abia atunci am observat că purta pantaloni kaki și paltonul scurt, jerpelit la mâneci, era de aceeași culoare. (O, domnișoară Iulia, de ce ne-ai părăsit ?) - Și acum, să ne organizăm ! Am auzit noi, îngroziți, vocea oțelită. Cum, adică?! La șapte ani, chestia asta cu organizarea parcă venea dintr-o limbă marțiană. Ne transformaserăm în niște statui mute, uimite, îngrozite și incapabile să priceapă o iotă din cele spuse de domnul Fusulan. Pe fețele de piatră ale
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1443988449.html [Corola-blog/BlogPost/381753_a_383082]
-
frec! Și ia notițe de la magistrul tău! Hai, vreau Bucluc cu cele două liste! L-ai adus? --Imediat, domnu primar! Peste câteva clipe, Pascu Vârtosu urmat de vice intră în biroul primarului, care îl fixă de perete cu privirea lui oțelită. Pascu se făcu tot mai mic, mai aplecat, mai strâns în el, mai chircit, cât să poată fi „înghițit” de Bățălău „cu fulgi,cu tot”. Cu o voce șuierătoare, primarul îi ceru cele două liste. Buclucul se grăbi să i
SRL AMARU-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1438025842.html [Corola-blog/BlogPost/369750_a_371079]
-
poporul urmărea cu sufletul la gură dezbateri pe teme de strategii și tactici de luptă, iar pentru divertisment rulau filme cu eroi legendari din trecutul glorios de luptă al strămoșilor noștri. Apăreau și militari din prezenta campanie, bărbați cu figuri oțelite, având suflete de copil și brațe de fier, care impresionau cu faptele lor de vitejie dar și cu impresionante parade în care tehnica de luptă îți dădea fiori mai mari decât privirile lor de gheață. Erau totuși niște actori cu
RĂZBOIUL SFÂNT DE APĂRARE A GLIEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Mihai_batog_bujenita_1396715210.html [Corola-blog/BlogPost/347730_a_349059]
-
primăriei. --Auzi băi...vice! Asta e problema ta, responsabilitatea ta. D-aia te plătește guvernu’.Să rezolvi problemele primăriei. Te rog să mă lași, că am atâtea hârtii de citit! --Dom’ primar!.. --Te rog! Și-i aruncă vicelui o privire oțelită, încât acesta ieși din birou, ca un cățeluș cu coada-ntre picioare. Ajuns în biroul lui, își puse fălcuțele dolofane în palme și cugetă: adică...de ce-ar fi treaba mea? Stimate cetățene, mergi la referentul tehnic, care...etc și
S.R.L. AMARU-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1433581289.html [Corola-blog/BlogPost/372468_a_373797]
-
picurată de somn. Akhnu, c-un cap împodobit de luciri aurii, cu cioc de fier, cârlig încovoiat, prea bine se pricepe să iscodească prada-n zare! Și rostul vânătorii îl știe temeinic, și-a muiat ades în sânge ghearele-i oțelite! Să meargă! Să vâneze împreună! Și toți să le privească! Doar la asta visa fata de când deschisese ochii asupra lumii, pe-ntinderi de stepă și munți, de când se-nfrățise cu Akhnu! Makhan o găsise-ntre două stânci, pui firav și
ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1465106821.html [Corola-blog/BlogPost/382148_a_383477]
-
sălbatic,aleargă spre soare, Aleargă spre luna,aleargă spre stele, Străbate munții ,câmpie și mare, Străbate viața ,iubirea,tristețile grele, Străbate ziua și al nopții tainic umăr, Calul sălbatic,e anul ce-l număr! Aleargă prin lume,aleargă nebun, Copita oțelita nu i se mai tocește, El n-are cărare,nu are nici drum, Își deschide aripi ,cănd somnul domnește, Doar glasul inocent îl mai domolește, Zâmbetul pur,îl priponește... Calul sălbatic,ce tâmpla îmi albește! Nu are grajduri,nu are
CALUL SĂLBATIC de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 by http://confluente.ro/lucian_tatar_1496602729.html [Corola-blog/BlogPost/371735_a_373064]
-
dragii mei oșteni, căci de la Dânsul numai, va putea să ne vină mântuirea!” strigă Ștefan voinicilor săi. Și iute și neastâmpărat cum era, sări cel dintâi în mijlocul turcilor. Și-atunci, minune! S-au clătinat ienicerii nebiruiți, s-au înfricoșat călăreții oțeliți și au amuțit tunurile; iar Sultanul a luat-o la fugă în josul țării către Dunărea bătrână pe unde venise. Iar Ștefan s-a întors fără mândrie în târgul Vasluiului, tot așa cum pornise, și a înge- nunchiat înaintea altarului, aducând lui
Postul lui ?tefan cel Mare ?i Sf?nt [Corola-other/Imaginative/83497_a_84822]
-
șteargă în grabă printre paturi. „Stai culcată!” - îi ordonă ea Soniei care stătea așezată, sprijinindu-se de perne. „ Și dacă nu, ce-ai să faci?” - se trezi răspunzându-i cu iritare aceasta. Surprinsă de ton, infirmiera îi aruncă o privire oțelită răspunzând: „ da’ știi că mă enervezi?” - și mopul ei descrise un semicerc cuprinzător. Glasul Soniei căpătase accente metalice. Răspunse rar. „Da... șiiii???”. Pe fața infirmierei se lățise repede un zâmbet încleiat, pe jumătate nedumerit și ca și cum nici n-ar fi
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1473356530.html [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
COROANA ȘI PIATRA RARĂ A COROANEI Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1456 din 26 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Muzica ușoară românească ar fi ajuns o galeră ancorată prin anii ’90, dacă n-am fi avut vâslași oțeliți de iubire și har, care să o avânte în larg, contra iureșului de furtuni, zidului de valuri și ademenirilor fantomatice înspre stânci! Prea inconfortabilă devine în fața năvalei unor cântăreți de azi, muzica ușoară care numai ușoară nu e, dacă vorbim
SANDA LADOŞI. COROANA ŞI PIATRA RARĂ A COROANEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1419550339.html [Corola-blog/BlogPost/357635_a_358964]
-
Andrei, Manuela Hărăbor și i-a trăit pe ai ei, dublu. Nu și-a părăsit fiul nici o secundă, și-a închinat timpul, energia, nervii, tot, unei activări epuizante a toate rezonanțele sale fizice și sufletești la recuperarea capacităților lui Andrei. Oțelită să fi fost rezistența ei, tot ar fi cedat, dar a fost mai mult decât atât, a fost capitonată în catifeaua iubirii de mamă! În același timp, artista Manuela Hărăbor s-a implicat în activitățile Asociației „Învingem Autismul”, ca să ajute
MANUELA HĂRĂBOR. VICTORIA SPERANŢEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1444740573.html [Corola-blog/BlogPost/382300_a_383629]
-
oameni motivele urii, nu este dator nimănui și astfel, nu poate fi manipulat de către nimeni. Părintele Gheorghe Bârjovanu, într-un conglomerat contemporan de probleme care asfixiază spiritualitatea și materializează idealul uman, identifică simplitatea, concentrează valorile umane ca veghea cea mai oțelită în apărarea păcii și iubirii dintre oameni. Poate organiza impecabil oamenii la activități comune în serviciul bisericii, ceea ce nu e departe de a atrage întreg orașul în activitățile și gândirea comună apărată de ură și contre, pentru că lumea îl urmează
PREASFINŢITUL PĂRINTE EPISCOP GRECO-CATOLIC VIRGIL BERCEA. TEMEIURI DE ILUMINARE ÎNTRE ADEVĂRURI IPOTETICE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1422342358.html [Corola-blog/BlogPost/359089_a_360418]
-
nu mai simțise demult, el unduie cutea pe tăișul ce va curma suspinul ierbii, continuând să să discute cufrancezul rămas mut de uimire: nu mai văzuse pe cineva care să ascută coasa fără să arunce măcar o privire spre lama oțelită. Apoi i-a cerut voie să cosească și mânuind-o cu îndemânare, a câștigat de îndată simpatia și prietenia bătrânelului. Mărturisindu-i că dorește să se stabilească în Saint Gervais împreună cu soția și cei doi copii, nea Mitică primește pe
ÎNTOARCEREA LA SAINT GERVAIS (CAPITOLUL XXII) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Intoarcerea_la_saint_gervais_capitolul_xxii_.html [Corola-blog/BlogPost/357282_a_358611]