242 matches
-
Mărăști, Pădureni, Slobozia, Valea Boțului Comuna Gioseni Sat: Gioseni Comuna Glăvănești Sate: Glăvănești, Frumușelu, Muncelu, Putredeni, Răzeșu Comuna Horgești Sate: Horgești, Bazga, Galeri, Mărăscu, Recea, Răcătău de Jos, Răcătău-Răzești, Sohodor Comuna Izvoru Berheciului Sate: Izvoru Berheciului, Antohești, Băimac, Făghieni, Obârșia, Oțetești, Pădureni Comuna Lipova Sate: Lipova, Mâlosu, Satu Nou, Valea Caselor, Valea Hogei, Valea Moșneagului, Valea Mărului Comuna Motoșeni Sate: Motoșeni, Bâclești, Chetreni, Chicerea, Cociu, Cornățelu, Fundătura, Fântânele, Gura Crăiești, Poiana, Praja, Rotăria, Șendrești, Țepoaia Comuna Odobești Sate: Odobești, Bălușa, Ciuturești
EUR-Lex () [Corola-website/Law/239362_a_240691]
-
nu și de ceilalți membri ai delegației României, și anume: ambasadorul României la Moscova, Mihail Dalea, adjunctul ministrului Culturii, Constantin Prisnea, directorul Institutului de Artă al Academiei Republicii Populare Române, academicianul Gheorghe Oprescu, academicianul și poetul Tudor Arghezi, academicianul Andrei Oțetea și de directorul Galeriilor Naționale de Artă, Marin Bunescu. Toți acești delegați români nu au fost de acord să semneze acel protocol, în schimb l-au lăsat doar pe academicianul Mihail Ralea să semneze protocolul oficial și anexele sale, iar
Tezaurul României () [Corola-website/Science/305918_a_307247]
-
parcă venind dinspre viitor”. Filmul "Mihai Viteazul" a fost realizat de Studioul Cinematografic București în colaborare cu Ministerul Forțelor Armate ale Republicii Socialiste România. În realizarea filmului au fost folosiți mai mulți consilieri și anume: consilieri istorici - acad. prof. Andrei Oțetea, prof. Constantin C. Giurescu și cercetător Nicolae Stoicescu, consilier militar - col. Gheorghe Romanescu, consilier pirotehnic - col. Constantin Ucrain, consilieri de călărie - dr. Ion Apahideanu și prof. Ion Bîrloiu, consilier de scrimă - Constantin Stelian, șef cascador - Tudor Stavru, consultant pentru scenografie
Mihai Viteazul (film) () [Corola-website/Science/310815_a_312144]
-
o universitate românească, de către O. Mayer. După război a funcționat că rector în dificilă perioadă 1944-1945. A fost președintele comisiei de epurare de la Universitatea ieșeana, din care mai făceau parte profesorii Iorgu Iordan și Gheorghe Zâne, înlocuit ulterior cu Andrei Oțetea. Până în primăvara anului 1945, această comisie a înlăturat de la catedră aproximativ 30 de cadre didactice, puse sub acuzația de colaborare cu regimul carlist și antonescian sau simpatii legionare și naziste. A fost, în fapt, o încercare de eliminare a celor
Alexandru Myller () [Corola-website/Science/307186_a_308515]
-
Academiei Române (2002-2005). Este descendent pe linie paternă dintr-o veche familie de transilvăneni din Săliște, comună emblematică din Mărginimea Sibiului, din care s-au ridicat un număr impresionant de iluștri academicieni: Dionisie Romano, Ioan Lupaș, Onisifor Ghibu, D.D. Roșca, Andrei Oțetea, Axente Banciu, Mircea Săndulescu. Pe linie maternă descinde dintr-o familie tot atât de veche de intelectuali transilvăneni din Hunedoara. Academicianul Mircea D. Banciu a absolvit Colegiul Național „Sf. Sava” din București în 1957. Pasiunea pentru chimie a academicianului Mircea D. Banciu
Mircea Desideriu Banciu () [Corola-website/Science/307086_a_308415]
-
metalelor, producând pigmenți utili în artă, incluzând "plumbul alb" (carbonat de plumb, ceruzita) și "verdele de Grecia" (carbonat de cupru II, cocleala), o mixtură verde de săruri de cupru, printre care și acetatul de cupru II. Vechii romani fierbeau vinul oțetit în vase de plumb cu scopul de a obține un sirop foarte dulce, numit "sapa". Acesta era bogat în acetat de plumb, o substanță dulce, cunoscută ca "zahăr de plumb" sau "zahărul lui Saturn", care a contribuit la otrăvirea cu
Acid acetic () [Corola-website/Science/300702_a_302031]
-
să sprijine și mai mult Garda de Fier. Alte aspecte controversate au fost probabil favoritismul și nepotismul: văzut ca o figură centrală în mediul academic, Iorga a ajutat familia lui Gheorghe Bogdan-Duică și Pârvan, promovându-l pe tânărul istoric Andrei Oțetea și numindu-l pe cumnatul său Colonel Chirescu (c. Florica Iorga în 1918) în postul de prefect al județului Storojineț. Mandatul său a mai ieșit în evidență prin tensiunile crescânde între PND în București și foștii aliați din Transilvania: Iorga
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
lui Zilot Românul se poate înțelege urmărind interesul și lucrările istoricilor care s-au folosit de datele furnizate de către acesta despre sfârșitul epocii fanariote. Sunt de menționat istoricii B. P. Hasdeu, Gr. Tocilescu, V. A. Urechia, Ionescu-Gion, A. D. Xenopol, Andrei Oțetea, Mircea T. Radu etc. Pentru aprofundarea subiectului
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
Istoria ieroglifică, I-II, introd. edit., București, 1965 (în colaborare cu I. Verdeș). Repere bibliografice: Călinescu, Cronici, II, 246-247; Constantinescu, Scrieri, IV, 119-123; Predescu, Encicl., 628-629; Perpessicius, Alte mențiuni, I, 273-279; Dan Zamfirescu, Profesorul Petre P. Panaitescu, RSL, 1965; Andrei Oțetea, P.P. Panaitescu, STD, 1968, 1; Émile Turdeanu, P.P. Panaitescu (1900-1967), „Revue des études slaves”, 1968; I.D. Lăudat, P.P. Panaitescu și problemele culturii și literaturii noastre vechi, „Buletinul Institutului Pedagogic din Iași”, 1969; I.D. Lăudat, P.P. Panaitescu, „Introducere la istoria culturii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288650_a_289979]
-
Române la începutul secolului XIX, în „Studii și articole de istorie“ (București), I, 1956, p. 120-124; Al. Vianu, S. Iancovici, O lucrare inedită despre mișcarea revoluționară de la 1821 din Țările Române, în „Studii“ (București), 1958, nr. 1, p. 67-90; A. Oțetea, Valoarea documentară a memoriilor lui I. Liprandi, în „Studii“ (București), 1958, nr. 3, p. 77-92; Al. Andronic, O istorie a Principatelor Române scrisă în limba rusă în preajma Unirii, în „Studii și cercetări științifice. Filiala Iași a Academiei Române (S.C.S.)“, Iași, 1959
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
477. Orkan, fiul lui Osman 35. Orlov, M.F. 484. Ormos, Mária 305, 307, 308, 313, 319. Ornea, Z. 250, 381, 382. Ørsted, P. 468. Ortega y Gasset, Jose 503. Osman, tatăl lui Orkan 35. Osmolovski, Arcadie 405. Ostrogorsky, Georg 45. Oțetea, A. 482. Pacepa, Ion Mihai 426. Pacha, v. Pașa. Paconii 477. Pahomie, schitul lui ~ 439, 445. Paisie de Hilandar 47. Pál, Judit 73. Palade, Rodica 445. Paladi, Teodor 134. Palauzov, S. N. 486, 487. Paléologue, Maurice 383, 384. Paleologul, v. Mihail
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Gherea (Analiza psihologică a cauzalității). Paginile consacrate esteticii, istoriei culturale și literaturii sunt semnate de Tudor Vianu (Eternitatea și vremelnicia artei, Psihanaliza și teoria artei), Petre Andrei (Considerațiuni asupra romantismului), Nicolae Bagdasar (Asupra culturii europene). În mai multe numere Andrei Oțetea se ocupă de problemele Renașterii, iar Cezar Papacostea studiază Antichitatea, făcând și trimitere la literatura română (Filosofia antică în opera lui Eminescu). Șt. Zeletin e preocupat de comparatism: Romantismul german și cultura critică română, iar În jurul teoriei genurilor literare se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288158_a_289487]
-
Editori Laterza, Bari, 1972. 59. Nissen, Christopher, Acquisition, Renunciation, and Retribution in the Decameron, in Ethics of Retribution in the Decameron and the Late Medieval Italian Novella: Beyond the Circle, Lewiston, N.Y: Mellon University Press, 1993, pp. 7-29. 60. Oțetea, Andrei, Renașterea, Editura științifică, București, 1964. 61. Paraschiv, Mihaela, Femeia în Roma antică, Editura Junimea, Iași, 1999. 62. Payne, Robert O., Geoffrey Chaucer, in Twayne's English Authors Series Online, New York, G. K. Hall & Co., 1999. 63. Peacham, Henry, Of
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
pref. Petre V. Haneș, București, 1913; Opere, pref. N. Cartojan, Craiova, [1930]; Scrieri și discursuri, ed. 3, pref. N. Cartojan, Craiova, [1939]; Opere alese, îngr. și pref. Gabriel Drăgan, București, f.a.; Opere, t. I: Scrieri istorice, îngr. și introd. Andrei Oțetea, București, 1946; Scrieri alese, I-II, îngr. și pref. Dan Simonescu, București, 1955; ed. 2, București, 1958; Despre literatură, îngr. și pref. Dan Simonescu, București, 1956; Discursuri parlamentare din epoca Unirii, îngr. Vladimir Diculescu, introd. V. Rață, București, 1959; Tainele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
în poezia și în arta quattrocentistă. Volumul beneficiază de o bibliografie amplă, cuprinzând contribuții recente ale exegezei europene, și constituie, împreună cu sinteza mai veche a lui P.P. Negulescu și cu studiile din deceniile următoare ale lui Tudor Vianu și Andrei Oțetea, o contribuție importantă a istoriografiei românești a culturii universale la luminarea unui fenomen complex, ce stârnește încă multe discuții în contradictoriu. Dar problemele generale ale culturii europene din secolul al XVI-lea par a fi mai puțin clare exegetului; de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288007_a_289336]
-
Demetrio Pianelli), Craiova, 1943; Niccolò Machiavelli, Mătrăguna, București, 1943; Philippe Bouhler, Napoleon. Zbuciumul neînțeles al unui geniu, Craiova, 1943. Repere bibliografice: Al. A. Philippide, V. Alecsandri - Călătorii și misiuni diplomatice, ALA, 1931, 533; Petre Constantinescu-Iași, „Tattarescu”, VR, 1931, 11-12; Andrei Oțetea, „Conspiratori și conspirații în epoca renașterii României (1848-1877)”, VR, 1932, 5-6; Perpessicius, Opere, III, 28, 146, 148, 230, IV, 75, 76, V, 127-134, VI, 195-199, VII, 69-70, 151-153, 273-278, VIII, 174-176, 367-371, IX, 117-130; Leon Diculescu, Al. Marcu - O carte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288007_a_289336]
-
universitates qui regem non recognoscunt"2. Aceasta face ca cele două puteri împreună să fie considerate, în opinia sa, ca și comunitate creștină, căreia îi atribuie o unitate cu un înțeles diferit de cel de astăzi. Mult mai târziu, Andrei Oțetea sublinia din aceeași perspectivă că doar țările creștine ale Europei, țări care au urmărit unificarea politică și centralizarea instituțională, au cunoscut regimul monarhiei stărilor și funcționarea Adunărilor reprezentative ale stărilor privilegiate. 1.1. Parlamentarimul, corporatismul doctrinal și regimul corporativ 3
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
stărilor teritoriale-imperiale și interpretarea lor în sens parlamentarist și, de altă parte, ideea "stărilor sociale" și a corporatismului căruia îi aparțin. Istorici de prestigiu în domeniul istoriei instituției, între care E. Lousse, O. Hintze, O. Brunner, Gheorghe I. Brătianu, Andrei Oțetea, au afirmat cu argumente complexe, că Adunările de stări, în esență statul corporativ, nu au existat în afara Europei creștine. Atât în problematica originii cât și evoluției instituției Adunărilor de stări, este fundamental nu doar contrastul între acestea și diferitele momente
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Brătianu 90. El a analizat cu rigoare și spirit critic teoriile și poziția unor istorici ai inastituțiilor, între care Otto Brunner, G. von Below, Otto Hintze, Frederich Tezner, Rachfahl etc. Lui Gh. I. Brătianu i se alătura reputatul istoric Andrei Oțetea 91 despre care, într-un studiu publicat în anul 1966, Valentin Al. Georgescu 92 sublinia că este cel ce surprinde în mod remarcabil ideea echilibrului temporar între puterea monarhică și cea locală (reprezentanții stărilor privilegiate) pentru "poziția europeană" a instituției
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
mod remarcabil ideea echilibrului temporar între puterea monarhică și cea locală (reprezentanții stărilor privilegiate) pentru "poziția europeană" a instituției Adunărilor de stări, echilibru "cuprins în a doua etapă a centralizărilor"93. Este etapa care corespunde "monarhiei stărilor". Argumentele lui A. Oțetea sunt valoroase în explicarea etapelor parcurse de statele Europei medievale în drumul spre centralizare statală și unificare instituțională. Conform opiniei sale, cea de-a doua fază a centralizării statale, corespunzătoare secolelor XIII-XIV, este caracterizată de "echilibrul vremelnic între puterea monarhică
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
de funcționare a Adunărilor de stări. Ea va deschide însă o polemică, în care a intrat Rachfahl, susținător al caracterului constituțional al stărilor, care reprezintă și sunt "țara" față de principe. Introducându-ne în același peisaj politic, al Imperiului german, A. Oțetea demonstra, indirect, precaritatea teoriei lui Tezner, nu a stărilor. El a ilustrat că nici chiar încercarea din anul 1500 a împăratului Maximilian I (1493-1519) de a subordona stările, nu a avut succes. Urmarea încercării de a realiza o reformă constituțională
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Transilvania, zonă de contacte și conflicte, Edit. Enciclopedică, București, 1995. Ogg, D. (professeur à l'Université d'Oxford), L'Europe du XVIIesiècle, Payot, Paris, 106, Boulevard St.-Germain, 1932. Oliveira Marques, A.H. de, Istoria Portugaliei, Edit. Enciclopedică, București, 1996. Oțetea, Andrei, Renașterea și Reforma, Edit. Științifică, București, 1968. Idem, Reformațiunea și Războaiele religioase (sec. al XVI-lea), Curs predat la Facultatea de Litere și Filosofie, Universitatea Iași, 1928-29, Biblioteca ASTRA, Sibiu, Fond Colecții speciale, C. XCII/95. Idem, La formation
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
a transformării, de pildă, a așa numitei " Dieta imperială germană de curte" (curia regis) în Dieta imperială întemeiată pe reprezentarea stărilor. 25 G. de Lagarde, La structure politique et sociale de l'Europe au XIIIe siècle, p. 117. 26 A. Oțetea, Renașterea și Reforma, București, 1968, pp. 155-158; Radu Manolescu, Societatea feudală în Europa apuseană, București, 1974, p. 123. 27 G. de Lagarde, op. cit., p. 108. 28 Ibidem, p. 109. 29 Gh. I. Brătianu, op. cit., p. 11. 30 Ibidem, p. 90
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
54Julian Franklin, Introduction, în: Jean Bodin: On Sovereignty-Four Chapters from the Six Books of the Commonwealth, Cambridge University Press, Cambridge, 1992, p. XII. 55Ibidem, p. 28. 56 Jean Bodin, op. cit., p. 155. 57 M. Senellart, op. cit., pp. 25-27 58 A. Oțetea, Scrieri istorice alese, p. 60. Gh. Bichicean, Bazele științei politice, p. 87. 59 Gh. Bichicean, op. cit., p. 22. 60 Jean-Jacques Rousseau, Du contrat social, Paris, 1966, pp. 50-52. 61 Deși remarcabilă și remarcată în majoritatea lucrărilor de specialitate, teoria lui
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Histoire de la France); Ch. Petit-Dutaillis, La Monarchie féodale en France et en Angleterre (Xe-XIIIe siècle), Paris, 1933, pp. 45-46; K. Kaser, Il basso medioevo, Firenze, 1925, p. 164; Ch. Diehl, Une république patricienne Venise, Paris, 1918, pp. 12-14, 101-102; A. Oțetea, op. cit., p. 131. 84 R. Boutruche, Seigneurie et féodalité. II. L'Apogée (XIe-XIIIe siècles), Paris, 1970, p. 181. Jean Calmette, La société féodale, 2o Éditions, Paris, 1927, pp. 40, 46-47. 85 J. H. Baker, op. cit., pp. 7-8. 86 R. Boutruche
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]