367 matches
-
putea face rău...". Apel poetic adresat omenirii, dar mai ales popoarelor Europei, care, pe la 1500, nici nu exista totuși ca un continent conștient de sine, asemănător celui de astăzi. "...Sărace, mizerabile popoare smintite, națiuni înverșunate în propria voastră nenorocire și oarbe la propriul bine! Vă lăsați jefuite pe față de cel mai frumos și mai pur avut... Și tot acest dezastru, această nenorocire, această ruină vă vine nu de la dușmani, ci fără îndoială de la cel căruia îi dați putere, pentru care vă
Servitutea voluntară by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15156_a_16481]
-
urbane și arhitecturale New York și profesor de arhitectură la Institutul Pratt din același oraș Încearcă să descifreze „Structura crucii: tectonica simbolului”, cu referire la monumentul funerar dedicat eroului militar Gh. MILITARU, rănit grav În timpul sângeroaselor lupte din octombrie 1944 la Oarba de Mureș. Autorul evocă cu multă sensibilitate, dar și obiectivitate faptele de arme și curajul excepțional ale acestui erou militar, care Îți doarme somnul de veci În cimitirul Ghencea militar din București. Sunt oferite, totodată, și câteva informații succinte legate
Adevărații ambasadori ai culturii Românești. In: Editura Destine Literare by Dan Budașcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_331]
-
când morții/ pleacă dimineața să cumpere ziarul/ și chiar dacă se mai duce ea nu mă lasă/ singur amintirea ei adică tocmai/ copilul ei îmi ține de urât/ și-atunci vorbim despre probleme filosofice/ eu îi spun că iubirea nu e oarbă/ ci doar puțin lovită la ochi/ și că e chiar frumos să strigi/ că ești viu când viscolul își cere afară/ iarna lui dar ea râde tace/ din când în când îmi face semn/ să sorb mai iute din cafea
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13914_a_15239]
-
muntele-i mântuit! Ferice de cei ce nu-i ntrevăd prin mantia de brazi trupul în chin alchimic, nu știu cum se înfruntă culori sub fața neclintită. Ei deslușesc numai tăpșanul smălțuit de flori, pe care mulțimi vor prăznui curând, cu totul oarbe la bătălia decisivă, dintre urne otrăvite și clare, dusă acolo chiar, sub pașii lor.
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/3917_a_5242]
-
mușcătură pe umărul unei zile de iarnă, o haită de amintiri pe umbra sângelui tău care lasă și acum urme adânci pe zăpadă... Vorba maestrului, lupului meu spiritual: noi nu mâncăm om înghețat! Nu știai că zăpada are amintiri? METODA OARBA A CONTEMPLARII Nu există decât un eveniment major în viața omului: convorbiri pe lângă absența vorbirii. Adio, voi, secretare care ați călărit dealurile de la Hollywood până când din mașinile voastre de descris oase nu a mai rămas niciun cuvânt cu accent franțuzesc
La mila frontierei dintre noi by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/5316_a_6641]
-
câine. îl privești. nu te oprești și ninsele crizanteme nicăieri nu le mai duci și cu cât înaintezi, casele se răstoarnă mai mult, s-ar zice că aluneci, apoi se face mai frig, câinele tot cade în urma ta și câteva oarbe se apropie de tine zic o, iată, un cadavru, apoi fug, dispar și tu mori liniștit zile în șir și nimeni nu află și mergi mai liniștit, s-ar zice că nu-ți pasă, câteva case ard, o fată trece
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
trupurile roase de vânturile aspre el se așază și-și umezește degetele în ochii lor. de foarte aproape un cal mort îi veghează. în spatele calului o imensă întindere de trandafiri sălbatici. o liniște coboară în pământ, iar de sub dealuri o oarbă își ia zborul. mâinile ei merg spre miazănoapte și arborii o urmează în legănarea ei. în ierburi sunt trupurile roase de vânturile aspre. ei au fost carnea care i-au umplut gura. pe un drum cu mesteceni în floare au
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
larg desfăcute Ale Colosului care nu mai există Moarta din apartamentul vecin Moarta din apartamentul vecin Se uită țintă la mine, Aș fi vrut să-i închid ochii, Dar mi-a fost teamă că vine În odaia mea ca o oarbă Care pipăie zidul și trece Din greșeală prin el. Însă ea stă cuminte Și-mi zîmbește senină. E o moartă model, Care știe cum să se poarte Și ce mai e de făcut, Atîta n-a prevăzut Că în graba
Poezie by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/7059_a_8384]
-
atâta lumină. Scântei orbitoare trosniră-n văzduh, căzând de-a lungul stâlpilor de beton. Apoi totul recăzu În Întunericul de mai Înainte. Numai urletele câinilor răzlețiți, rămași fără case, din cartierul demolat, se auziră la fel de puternic. Câteva geamuri se deschiseră, oarbe În noapte. Locatarii mutați În blocurile noi, treziți de hărmălaia canină, Încercau să scruteze Întunericul. Unii fluierară prelung, alții huiduiră, dar fără nici un folos. De la parterul blocului, de sub treptele unde se adăpostise Hamilcar, o voce de femeie se auzi În
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
luminat De o sută de ani port o pelerină transparentă prin care se vede trupul ca o mașinărie ce împinge sufletul spre ceruri. Mereu aceeași vedere. Roți minuscule și canale înguste unde fluieră vânturi fierbinți și crivățul negru. O Mare Oarbă pe care plutesc corăbii cu catargele rupte, o cicatrice citită de ochiul unui doctor imberb. Deocamdată e amiază și pe pereții sarcofagului semnele sunt aproape distincte; mâine (poimâine) chipul lor ar putea deveni obscur și rigid. Eu pot înțelege, dar
Poezie by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/13110_a_14435]
-
verbal dintre blocuri pentru că ar veni în contradicție cu cine știe ce reflecție morală (asta-i treaba poliției), ci pentru că o parte din energia investită aici n-a slujit în nici un fel argumentării (nu justificării) acestei investiții. Insolență, O.K., dar nu oarbă și cerșetoare, ci în numele unei idei care să o ghideze, să o glorifice și să o stimuleze. Blocajul, de pildă, în descrierea obsesiv-repetitivă a dedesubtului erotic nu numai că nu favorizează, dar chiar compromite cunoașterea și explorarea lui, prin neputința
Emancipare cu preț redus by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16779_a_18104]
-
subiectul asociază orgiastica-i stare, transa incendiară, cu puterea zeiească și - cît de grăitor! - cu sîngele zeiesc: " Fericirea mea -/ -i sîngele zeilor!/ Cu mîinile-n transă/ m-ating de văzduh!/ Îmi izbucnesc/ cuvintele-n flăcări/ țin uranicul/ Pentateuh!/ Ardeți harpe-ale/ nervilor oarbe-n/ largul imperial/ al întregii puteri!" Fericirea mea). Misticismul se varsă într-un estetism "barbar". Ne aflăm într-o zonă literară suficient de bogat ilustrată, de la Coșbuc și Blaga cel din Poemele luminii la Cioran. P.S.: O notă sumbră, apărută
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
forme și formule, le cultivă, provocator, pe cele ce-i convin. Exotismul (formal luat peste picior) o atrage ca o patrie pierdută ori ca una doar virtuală, ceea ce, în cîmpul sensibilității, este echivalent: "Fiorduri zgîrcite cu dinți cenușii/ Dînd nopților oarbe dureri sidefii" (În amintirea căpitanului Roberto). Ca și: " De n-ar fi pustiu în ținutul Puerto/ De n-ar fi băut căpitanul Roberto/ De n-ar fi plesnit inocența-n surdină/ Poseidon de n-ar fi dorit o mașină/ De
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
surprinzătoare pe care o dă manipulării. Îi va contraria pe cei care așteptau o carte despre tehnicile absconse pe care un regim politic (oricare ar fi el) le folosește pentru a transforma un număr tot mai mare de conștiințe în oarbe mase de manevră, dar îi va interesa în cea mai mare măsură pe toți cei care, asemenea ei, și-au repetat mereu și mereu o obsedantă întrebare: „Cât din ceea ce am trăit a fost un rezultat al voinței mele și
Tratatul de supraviețuire al Anei Blandiana by Radu F. Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/2616_a_3941]
-
așteaptă Ardealul, ne-așteaptă și frații / Cu inima la trecători / (...) / Să trecem Carpații, ne trebuie Ardealul, / De-o fi să ne-ngropăm de vii!”. Iar la comanda: „Camarazi, înainte, pentru Ardeal!”, ei s-au aruncat în iadul de foc de la Oarba de Mureș, alungând ocupantul, înroșind cu sângele lor apa Mureșului, pentru a șterge hotarul vremelnic și o cumplită nedreptate. O spunea și Ion Antonescu la 1 Decembrie 1940, la doar trei luni de la ruperea nordului Ardealului, prin rușinosul diktat: „Ne-
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92510_a_93802]
-
duc paharul de limonadă la urechi, în loc de gură. Moment în care... am dat simbolic cu basca de pământ și... am rămas tot cu ochelarii de soare. Noroc cu Nic, care, la plecare, m-a condus către metrou ca pe-o oarbă. Vineri s-a trezit soțul meu că “Nu spălăm și noi? Că nu mai am blugi”. “Nu spălăm și noi?” înseamnă, de fapt, “Nu bagi și tu niște rufe la mașină?”. Așa că am înșfăcat blugii și m-am dus cu
Chinul s-a terminat, bine m-am întors în viața mea! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20783_a_22108]
-
în țară în memoria lor, dar și în locurile unde au avut loc cele mai aprige lupte. Datorăm profund respect soldaților români care au luptat cu toată ființa și puterea lor, propulsați de flacăra lăuntrică a patriotismului și sentimentul datoriei. Oarba de Mureș, Păuliș, Odorhei, Reghin, Sfântu Gheorghe, Târgu Mureș, Turda, Cluj-Napoca, Oradea, Turda, Carei sau Satu Mare sunt doar câteva dintre reperele care au marcat epopeea eliberării Ardealului de Nord Vest, scrise cu sânge și sacrificii. Respect și admirație datorăm și
ZIUA ARMATEI ROMÂNIEI. 70 de ani de la ELIBERAREA TRANSILVANIEI. Programul MANIFESTĂRILOR și mesajul ministrului apărării naționale [Corola-blog/BlogPost/94166_a_95458]
-
spinare și prea puține merinde pentru foamea de țara.“ (Motto la Obezitatea suficienței de sine) Un registru liric feminin, delicat, de o frumusețe nostalgică regăsim în ultimele două subcapitole, Peregrinaj în alb și Simfonia destinului. Titluri ca De-a baba oarba, Aghiazma din suflet, Zănatul nostru, Colind, Măsuratul oilor, După ghebe, aduc versuri despre copilăria petrecută în Ardeal, cu ritualurile și obiceiurile pământului, impresionante prin acuratețea redării: “cândva toamnele n-aveau tristeți doar miresme de gutui prăvălite din soare/ de dovleac
MELANIA ATANASIU BRICIU- EU SUNT SPARTACUS, EDITURA ARTBOOK de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377170_a_378499]
-
nu are bani pentru o proteză modernă sau un scaun cu rotile. Vă povestesc acest aspect din două motive: în primul rând pentru că puterile vizionare cred că scad atunci când le folosești numai pentru înavuțire. și-mi aduc aminte de Vanga, oarba din Bulgaria, care n-a cerut niciodată nimic pentru vindecări și care spunea că oamenii îi aduc mai mult decât îi trebuie și mai dădea și altora. Ori Valentina nu mai discută cu nimeni decât la cabinet sau unde o
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
în lirica lumii: Căci unde-ajunge nu-i hotar,/ Nici ochi spre a cunoaște/ Și vremea 'ncearcă în zadar/ Din goluri a se naște.// Nu e nimic și totuși e/ O sete care-l soarbe./ E un adânc asemene uitării celei oarbe". Neta deosebire dintre văzul ochiului comun și al celui transcendental se observă la prima coborâre a luceafărului. Eminescu descrie eonul de sus ca fiind "mort de nemurire" tot von Unsterblichkeit, după expresia nietzscheană "Iar umbra feței străvezii/ E albă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
eroic", de care vorbește Giordano Bruno, cu zborul necurmat al lebedelor către niciunde, din poemul halucinant al lui Rabindranath Tagore. În transposibil unde Nu e nimic și totuși e O sete care-l soarbe, E un adânc asemene Uitării celei oarbe. Poezia și absolutul "Was bleibt aber, stiften die Dichter". Hölderlin Intelectul umană concepe trei forme de absolut: cognitiv, ontologic și axiologic. a. Absolutul cognitiv nu ar putea fi atins de om decât dacă am reuși să cuprindem în aparatul cunoașterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
la distanță de închiderea absolută a cercului, a pătratului și a complotului lor. Căci iată ce scrie Eminescu în cele mai perfecte versuri: Nu e nimic și totuși e O sete care-l soarbe, E un adânc asemene Uitării celei oarbe. Aceasta trebuie să facă un poet și aceasta cere cititorul luminat: crearea unei perfecte cvadraturi a cercului, care, în mod magic, prin însăși energia comprimată a celor două închideri ce par absolute, deschide transcenderea către eliberarea radicală. Lumea umană, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
eminesciene le d?ruiesc sufletului nostru. Se pot aminti astfel, nenum? rate alte exemple din versurile eminesciene al c?ror efect fonic „secondat ?i de contextul În care se integreaz?" sugereaz? vastele perspective cosmice ale spa?iului s?u poetic: oarbe, soarbe, repaus, coboar?, luminoas?, soare, soarte, Întoarce, cunoa?te, aur, aer, noapte, steaua etc., chaos, Doamne (din cunoscutele versuri: „Din chaos, Doamne-am ap? rut / ?i m-a? Întoarce-n chaos"). În acela?i timp, „gândirea cosmogonic? eminescian?" -cum o
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
are voie să se ridice până nu i-a fost luată mâncarea. Dacă cel urmărit a fost prins, atunci acesta rămâne în locul ursului. Jocul se repetă tot așa numai dacă cel ce provoacă ursul intră prin portița vizuinii. 33.Baba Oarba Locul - sală, teren. Unul dintre jucători este „Baba Oarba” și are ochii legați ca să nu vadă deloc și stă în mijlocul cercului format din ceilalți jucători. Cercul se rotește într-o direcție și-l provoacă cu gesturi ușoare. „Baba Oarba” aleargă
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
fost luată mâncarea. Dacă cel urmărit a fost prins, atunci acesta rămâne în locul ursului. Jocul se repetă tot așa numai dacă cel ce provoacă ursul intră prin portița vizuinii. 33.Baba Oarba Locul - sală, teren. Unul dintre jucători este „Baba Oarba” și are ochii legați ca să nu vadă deloc și stă în mijlocul cercului format din ceilalți jucători. Cercul se rotește într-o direcție și-l provoacă cu gesturi ușoare. „Baba Oarba” aleargă să-l prindă pe cel ce a atins-o
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]