46 matches
-
mulțumescă pentru acest monument magistral, șlefuit cu geniul lui Dedal, amplasat cu Parthenonică măiestrie, ridicat cu Don Quijotească visare, urnit cu Sisifică rabdare, intuit cu Van Der Bildtiană viziune, încropit din Hagi Tudosică iconomie. Dacă ȘCOALELE acestei regiuni binecuvântate de oarde de achingii de iarmaroace și târguri, în care se vorbește în limbi, asemeni sfinților, ar beneficia și ele de lumina care se revarsă din acest Proiect al Luminii, care întrece chiar strălucirea Curții Regelui Soare, atunci binecuvântate logaritmic fie, ridicate
DE PE CARACALULUI LA ŞCOALA OLTENEASCĂ, ÎN POLITICĂ, ŞI ÎNAPOI de JIANU LIVIU în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361771_a_363100]
-
ai fi tristă" - Gheorghe Crețu; „Scrisoare către mama" - Mircea Ciududean; „Mi-e dor" - Nelu Danielescu; „De ziua nunții tale-ți scriu" , „Pe lângă boi", „Pe sub fereastră trece-un râu" - Vespasian Vasilescu; „Mi-e dor de nopți cu lună plină" - Ionel Băjescu Oardă; „Îmi pare rău" - Titel Ppovici; „Mai am un singur dor" - Guilem Șorban; „De ce nu vii" - Nelu Danuielescu; „În gara stelelor aprinse" - Marin Voican-Ghioroiu; „Te-aștept pe același drum"; „Cine iubește, iartă" - Aneta Stan; „Când eram copil odată" - Năstase Ionescu. În
CU RAZA OCHILOR ŢI-AM SCRIS PE STELE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 714 din 14 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351702_a_353031]
-
mare, noi copii ai lumii mici / Facem pe pământul nostru mușunoaie de furnici" (Scrisoarea I). Nu numai timpul macină zidul cetăților, ci și monarhii răi care-și ucid "populii" prin războie nemiloase: "Căci eretic tiranul, ce Crucii se închină / Când oardele-i barbare duc moarte și ruină..." (Preot și filozof). Piatra cetăților devine doar fin nisip ridicat și risipit de vânturi: "Ș-atunci vântul ridicat'a tot nisipul din pustiuri, Astupând cu el orașe, ca gigantice sicriuri..." (Egipetul) Ultima formă a
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
înfricoșată [cînd] au fost luând Bizanțul! Peste crucile-nclinate suna jalnic glasul cobii Și pe uliți grămădite stăteau roabele și robii. Stăteau legați împreună, ici ostași legați de clerici, Țipetele de muiere răsunat-au din biserici Cu strigări de bucurie... oardele cele barbare Înadins făcură nunta lor păgână în altare; Urlete de biruință mestecate cu lung vaier Cu-ale clopotelor glasuri se amestecau în aer. Numai turnurile nalte ș-ale zidurilor creste Stăteau marturele mute peste spaimele aceste; Clocotea întreg orașul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fost luând Bizanțul! Când pe crucile-nclinate suna jalnic glasul cobii Și pe uliți în grămadă plângeau roabele și robii, Când din Aghia Sofia n-auzeai cântări de clerici: Țipetele de muiere răsunau doar din biserici Prin strigări de bucurie... Oardele cele barbare Înadins făcuse nunta lor păgână în altare; Urlete de biruințe mestecate cu lung vaier Cu-ale clopotelor glasuri se amestecau prin aer Numai turnurile-nalte ș-ale zidurilor creste Stăteau marturele mute peste sîngiurile-aceste; Clocotea întreg orașul prins
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
robii; Ici călugărițe albe ce legate sânt cu funii, Și copii de crudă vrâstă, și bătrâni și albi sânt unii, Slugă și stăpân alături, ici ostași legați cu clerici Țipetele de muiere crud răsună din biserici Cu strigări de bucurie... oardele cele barbare Înadins făcură nunta lor păgână în altare; Urlete de biruință, țipete, strigări și vaier Cu-ale clopotelor glasuri se amestecă în aer; Clocotea întreg orașul prins de spaimele pierzării Și prin țipătul mulțimii urlau valurile mării, Numai bolțile
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nu scoposea decât deplina tăiere a comunicațiilor orașului, dar pe de alta cetățenii și apărătorii lui opuneau o împrotivire inimoasă, executând viteze ieșiri din oraș asupra taberei dușmane. Dar între acestea Vatatzes primi știrea tulburătoare că pornise și se apropia oarda mongolilor, care dăduse război și biruise pe turci. El porunci celor dintre ai lui cari aflaseră asemenea această știre ca s-o ție bine ascunsă, intră de-ndată în tratări de învoială cu împresuratul Ioan Angelos (Comnen), pe a cărui
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
acel domnitor încoace confirmă observarea aceasta. Încă regele Bulgariei, Ioan Asan, al cărui popor începuse a primi încet-încet oarecare civilizație, se îndușmănise din nou cu latinii în pornită ceartă de interese; iar aceștia încheiaseră în contra lui o alianță cu sălbaticele oarde de cumani, carii în urmă pătrunseră prin inima Macedoniei cu sabie și cu foc. Cu atât mai favorabilă deveni situația pentru cumintele și activul regent Ioan Ducas Vatatzes, care izbuti să alunge pe romîno-bulgari din partea Traciei ocupate de ei, să
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de emigrare de sub dominațiunea străină, pentru că preferau libertatea lor de conștiință onorilor și siguranței ce le prezenta dependența de coroana Sf. Ștefan, și străini de origine romană au creat România pe teritorii ce fusese ocupate de Changanii cumanilor și de oarda nogailor. Dar oare tot șesul acesta, bolnav și espus fără curmare invaziilor despre miazănoapte și miazăzi, rămas-ar-fi românesc fără ca din veac în veac să se fi împrospătat populația lui istorică cu străini de origine romînă? Dar destul despre aceasta. Ar
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
LĂNCRĂNJAN, Ion (13.VIII.1928, Oarda de Sus, j. Alba - 4.III.1991, București), prozator și eseist. Este fiul Iovei (n. Romcea) și al lui Ilie Lăncrănjan, țărani. L. se simte mândru de originea sa, fapt sesizabil mai ales în intenția de a da o dimensiune
LANCRANJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
lui Coșbuc și Goga”. Revista conține și traduceri din Corneille, Lenau, Shakespeare. Alți colaboratori: Elena Farago, C. Ramură, H. Sanielevici, D.V. Țoni, C. Beldie, Constantin Graur, I. Nisipeanu, Christea N. Dimitrescu (Cridim), Pavel I. Papadopol, Zamfir C. Arbore, Cezar P. Oardă, Ioan Băjescu-Oardă. C.A.
DUNAREA DE JOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286918_a_288247]
-
Cronica” lui Tudor Arghezi și Gala Galaction, cu poezie, proză și cronici dramatice. Mobilizat între 1916 și 1918 la Iași, își continuă activitatea publicistică la „Omul liber” și la „Deșteptarea politică și socială”. În 1917 se căsătorește cu Ana-Maria Băjescu Oardă (viitoarea poetă Tana Quil), de care se desparte la scurt timp. După încheierea primului război mondial devine redactor la „Adevărul” (1919-1922), semnătura regăsindu-i-se, de asemenea, în „Cuvântul liber”, „Facla”, „Adevărul literar și artistic”, „Gândirea”, „Cugetul românesc” ș.a. În
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
, Tana (pseudonim al Anei Maria Băjescu Oardă; 27.XII.1894, București - 1976, București), poetă. Este fiica Cleopatrei Băjescu Oardă, profesoară, și a lui Constantin Băjescu Oardă, medic. Își va alcătui pseudonimul pornind de la Tanaquil, numele soției lui Tarquiniu cel Bătrân. Tânăra urmează tradiția familiei pe linie maternă
QUIL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289074_a_290403]
-
, Tana (pseudonim al Anei Maria Băjescu Oardă; 27.XII.1894, București - 1976, București), poetă. Este fiica Cleopatrei Băjescu Oardă, profesoară, și a lui Constantin Băjescu Oardă, medic. Își va alcătui pseudonimul pornind de la Tanaquil, numele soției lui Tarquiniu cel Bătrân. Tânăra urmează tradiția familiei pe linie maternă și începe studii de filologie romanică și filosofie la București, audiază cursuri
QUIL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289074_a_290403]
-
, Tana (pseudonim al Anei Maria Băjescu Oardă; 27.XII.1894, București - 1976, București), poetă. Este fiica Cleopatrei Băjescu Oardă, profesoară, și a lui Constantin Băjescu Oardă, medic. Își va alcătui pseudonimul pornind de la Tanaquil, numele soției lui Tarquiniu cel Bătrân. Tânăra urmează tradiția familiei pe linie maternă și începe studii de filologie romanică și filosofie la București, audiază cursuri și la Universitatea din Iași, ca studentă
QUIL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289074_a_290403]
-
dădu naștere numelui țării udate de ambele aceste două cursuri de apă. Analiza hidrografiei Sciției după Herodot ne-a arătat deci că patru nume de râuri, Prutul, Siretiul, Argeșiul și Mureșul își au Originea lor încă de pe timpul când sălbăticite oarde ale Sciției locuiau pe marginile lor. După mai bine de două mii de ani, Românii păstrează încă denumirile vechi ale acestor patru cursuri de apă, o continuitate în tradiția locală, care nu se poate explica decât printr-o continuitate a poporației
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
ca popoare nomade, mai mult din prădăciunile vecinilor. Întărirea regatului macedonian, nemaivoind Geților, nepedepsiți, prădalnicele lor incursiuni către sud, era firesc lucru ca ei să caute o despăgubire într-o întindere către nord, unde câmpia munteană, numai rar străbătută de oardele nomade ale Sciților, aștepta liberă și fără stăpân lățirea puterii getice. Aceste împrejurări explică cum se face că, îndată după moartea lui Filip al II-lea, găsim centrul puterei Geților, nu mai mult ca până atunci, în sudul Dunării, ci
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
într-o poziție materială destul de favorabilă, cauză pentru care și vedem în Dacia stâmpărându-se mai curând decât aiurea viața nomadă și alipindu-se omul de pământul roditor, precum cu multe veacuri înainte darnica vale a Nilului oprise pentru prima oară oardele vagaboande ale omenirii, împingându-le către pârghiile civilizației. 2. RELIGIA ȘI MORAVURILE Dacă temelia unui stat este traiul material al poporului său, nu este mai puțin adevărat că formele în care se va închega viața lui, vor fi determinate în
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
vedem pe scriitorii antici spunând într-un glas, că aceste popoare erau foarte curajoase și aproape neînvinse prin disprețul ce-l arătau pentru viață și apetitul lor de moarte. De aceea ei singuri din toți Tracii îndrăznesc a se opune oardelor nenumărate aduse de Darius cu sine în Europa. Tot de aici se explică ușurința cu care ei părăseau viața de bunăvoie. Așa regele get Dapix, văzându-se trădat de un Grec și silit a se preda împreună cu armata sa, se
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
dac se explică prin pozițiunea mai tare a țării ocupată de ei, cetatea Carpaților, înconjurată de munți aproape din toate părțile. Și pe atunci ca și în timpurile mai noi Transilvania era adăpostul firesc al poporațiunilor alungate din câmpii, de către oardele barbare. Stăpânii adăpostului însă deveniră cu timpul stăpânitorii firești ai câmpiilor învecinate, și acest raport întâi trecător se schimba în curând în unul statornic. Astfel ajunseră Dacii, mai mult poate decât prin cucerire, domni și peste văile carpatine ce se
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
Macedonia fusese, ca țară mai civilizată, întotdeauna expusă loviturilor popoarelor barbare, care stând la nordul Dunării, adăposteau mai cu ușurință aici prăzile lor. Romanii, pentru a apăra stăpânirea lor în peninsula Balcanului, sunt nevoiți să întâmpine în mai multe rânduri oardele barbare, ce se revărsau de peste Istru ca un potop peste frumoasele țări de la sudul Hemului. Astfel îi găsim de mai multe ori în luptă cu Bastarnii și Scordiscii, unul popor german, celalat celt, care-și aveau locuințele la nordul fluviului
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
39, 8 noiembrie 1915). Începînd din 11 iunie 1917, Vinea va scoate la Iași, în refugiu, revista Deșteptarea - devenită ulterior Deșteptarea politică și socială (18 iunie 1917) -, grație fondurilor primite dintr-o moștenire neașteptată de către tînăra lui soție, Maria Ana Oardă (viitoarea poetă Tana Quil). Pe atunci studentă la Litere, Tana Quil va finanța și ziarul Omul liber al lui N.D. Cocea. Printre colaboratorii Deșteptării politice și sociale se vor număra N.D. Cocea. I. Ludo, B. Fundoianu, Adrian Maniu, Emil Isac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
vechi (Sentinela romană, Deșteptarea României), În spiritul și cu mijloacele lirice ale timpului. Versul lui Alecsandri este mai disciplinat, ritmurile mai iuți, eufoniile mai dese („vîjÎie, vine, lovește”, „vuiet surd, grozave șoapte...”), repetițiile, interogațiile sunt abil strecurate În text: „Iată oardele avane, Iată limbile dușmane .................................... Vin și hunii, vin și goții, Vin potop, potop cu toții... Eu să per, eu?...niciodată!... ......................................... Cine ești? De unde ești? Pe la noi ce rătăcești?”... Unele au intrat În limbajul comun, gravitatea lor s-a tocit, fiind adesea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
forța luminoasă a mitului, binele În dialectica maniheistă a poemului. Antiteza e figurată prin imagini din altă sferă de elemente: fluide, covîrșitoare ca număr, inconsistente ca structură. Mai Întîi un vuiet surd, grozave șoapte, zgomot lung, Înădușit, apariția, apoi, a oardelor ca un nor negru ce se lățește și acoperă orizontul. Norul devine o hidră, hidra se metamorfozează În neguri otrăvitoare, vifor de urgie, după care negurile, viforul pier În pustiu... Imagini, toate, ale unei violențe materiale ce se dezagregă ușor
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
se învecinește: la nord și la vest cu Austro-Ungaria, la vest cu Rusia și cu Turcia și la sud cu Turcia. O Vest al României, regiune infernală, În care ruși și unguri cu turci amestecați Pândesc să treacă Prutul, în oarde adunați, De doctorul Vlădescu de n-ar avea sfială. Săracul Ștefan Vodă! Crișu el, la răsărit avea tatari, la miazănoapte țara leșască, la apus Ardealul, la miazăzi Ungro-Vlahia. Acuma ce ar face când ar vedea la apus turci, ruși și
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]