93 matches
-
stingă. Neliniștit și ros de gânduri, Sub zidul cu chilii în rânduri, El dă ocol; stârnit de pas, Frunzișul, fără vânt, da glas. Dar el privi, în noapte stând, Fereastră ei în zid tăiată; De-o candela e luminată, Un oaspe parcă așteptând ! Și , iată, prin tăcerea lină, Cingarul, zumzetând, suspina ; Din cântec sunete se scurg, Asemeni unor lacrimi curg ; Curg molcom, unul după altul, Si cântecul cernea mister, De parcă născocit în cer Fu pentru-acest pământ stingher ! Vre-un înger, au
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
din Istoria Moldovei). În acest timp Zirra fu numit directorul Operei din București. Cu multă destoinicie și tact și-a îndeplinit acest dificil rol. De multe ori l-am primit în casa noastră ca pe un foarte drag prieten și oaspe. Din când în când era însoțit de frumoasa sa soție, moldoveancă neaoșe și grozav de gospodină, care prefera însă să nu-și părăsească casa patriarhală din vechiul Iași. Deseori am fost găzduită în această casă cu prilejul deselor mele concerte
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
din mine ținea încăpățînat să ducă experiența la capăt" (p.78) Să vadă, așadar, cît țin jurămintele Evei. Înainte, însă, de a-i ceda fidelitatea îi cedează nervii, ca oricărei neveste silite să-și mai ia o povară. În fine, oaspele de-o iarnă pleacă, iar jocul continuă. Alunecînd, pe aceleași corzi fine, într-o nebunie clinic manifestă care se împletește, în decorul unui sanatoriu, cu o sinucidere tatonată. A lui, a altuia? Înstrăinarea de orice proprietate, după ardoarea apărării ei
Plăcerea divagației by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8107_a_9432]
-
efectul său contrastant. Nu este "râsu'-plânsu'" pomenit de Doina Uricariu 49, ci, mai curând, stridența care scizionează decorul, ducând la adevăr și la minciună, în egală măsură, dar fără a le identifica: După toate simptomele, pari a fi noul oaspe al lui Oreste. Semănați ca și cum existențele voastre ar fi gemene; un râs caracteristic vă flutură pe buze, un râs tăcut, care s-ar putea preface în fulger, în țipăt. (Râsul tăcut) Râsul tăcut este, deci, și un mijloc de cunoaștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
de ale soarelui ultime raze Și pe divanu-i (ce noaptea îi e pat) de-a valma-s aruncate Ciorapi, papuci, maieuri și corsete. Eu, Tiresias, batran cu sâni ridați Văzut-am scena, și proroocit-am restul - Și eu îl pândeam pe oaspele așteptat El, tânărul bubos, sosește Conțopist la un mic agent imobiliar, cu o privire îndrăzneață Unul din cei de jos, căruia siguranța îi stă Ca o pălărie de mătase unui milionar Bradford Vremea-i propice, după cum ghicește, Masa e gata
Tărâmul pustiirii, 1922 by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/7094_a_8419]
-
partizan/ Aliaților, de-a lungul unei veri tot mai scurte, -/ iar Bebe pe coclauri, făcând-o pe Tarzan,// cu șerpi pe după umeri și cu șopârle aspre/ la pipăit, sau broaște în buzunare, e/ neștiutor de vremea în care va fi oaspe/ al Ťînchisorii noastre de toate zileleť." (pag. 14) Finalul cu poantă (s-ar cuveni să punem cuvântului două rânduri de ghilimele) e frisonant. Invocatul Ioanid nu e un oarecare, ci însuși faimosul memorialist Ion Ioanid, cel care avea să fie
Fraza cea frumos curgătoare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6687_a_8012]
-
1967, am asistat și eu la frumoasa și patetica evocare a unor scriitori, cu portrete literare și secvențe anecdotice. La un moment dat, evocându-l pe Caragiale și prietenia lui cu Alexandru Vlahuță, autorul Cocoșului negru a spus: „Caragiale era oaspe de onoare al casei Vlahuță. Când venea i se punea la dispoziție camera, și într-o zi a pus doamna Vlahuță, păi bine, coane Iancule, de ce nu dai nimic la iveală, că lumea vrea să te citească, vrea să te
„Măsărița de la Blaj“ (Un interesant „document“ de istorie literară) by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5020_a_6345]
-
Furăm găzduiți la Cetățuie unde ne-a primit Doamna Moldovei Casandra. Nu m'am codit să-i spun că tatăl meu a fost sub zidurile Vienei alături de tatăl ei domnitorul de atunci al Valahiei. Tot timpul șederii la Cetățuie eram oaspe la masa domnească. La una din mese am făcut cunoștință cu hatmanul Niculce. Pe acesta îl preocupa organizarea în grabă a oștirii Moldovei. La rugămintea mea, hatmanul îmi înlesni să dau de urma lui Dimitrie Tarangul. Ne-am întălnit la
Un document de la 1700 by Marin Tarangul () [Corola-journal/Imaginative/14697_a_16022]
-
devreme, apărea articolul „Pe cine au sărbătorit caransebeșenii? „Marele general francez Berthelot, venit în România pentru a petrece câteva zile la ferma lui din țara Hațegului, a fost sărbătorit în mod deosebit de populația acestui colț de țară. Din Timișoara, distinsul oaspe a plecat la Caransebeș, unde locuitorii orășelului i’au făcut o primire grandioasă. Dar abia plecat din oraș, clica liberală din acea localitate a lățit vestea că nu pe marele general l’au sărbătorit caransebeșenii, ci pe grăsuțul ministru al
Agenda2005-44-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284372_a_285701]
-
și glasul nostru tuturor românilor cari i-au urat un «Bine ai venit», cu toată dragostea cuvenită unuia dintre cei mai aleși cetățeni ai României-Mari, fiindcă știut este că Guvernul român a oferit cetățenia de onoare a țării noastre marelui oaspe al Banatului de zilele trecute. Elemente despre programul vizitei erau în „Gazeta Banatului”: „Duminică seară, a sosit la Timișoara cu Simplonul, venind dela Paris, d. general Berthelot. La sosire, distinsul oaspe a fost salutat de autoritățile locale. Dela Timișoara, d.
Agenda2005-44-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284372_a_285701]
-
a oferit cetățenia de onoare a țării noastre marelui oaspe al Banatului de zilele trecute. Elemente despre programul vizitei erau în „Gazeta Banatului”: „Duminică seară, a sosit la Timișoara cu Simplonul, venind dela Paris, d. general Berthelot. La sosire, distinsul oaspe a fost salutat de autoritățile locale. Dela Timișoara, d. general Berthelot a plecat la Arad, unde i s’a făcut o foarte mare primire de populație și autorități. În ziua de 24 mai, oaspele francez va pleca la moșia sa
Agenda2005-44-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284372_a_285701]
-
d. general Berthelot. La sosire, distinsul oaspe a fost salutat de autoritățile locale. Dela Timișoara, d. general Berthelot a plecat la Arad, unde i s’a făcut o foarte mare primire de populație și autorități. În ziua de 24 mai, oaspele francez va pleca la moșia sa Fărcădin, apoi va vizita Clujul, Tg. Mureș și Iașul. De acolo, va veni la București, unde va rămâne până în ziua de 8 iunie, când va pleca în Franța”. Donație către Academia Română La 4 februarie
Agenda2005-44-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284372_a_285701]
-
Trei petece răzlețe i se țineau de trunchi. Când vasul fără nume trecu prin dreptul nostru Un fund de vad îi prinse și pântecul, și rostru. Cutreierată, apa jur împrejur undi... Și glăsui un pașe într-astfel: - Efendi, Corăbier și oaspe în porturile mele, Primește-aceste daruri și-aceste temenele: La nava ta se cade pe brânci ca să mă-nchin, Că bănuiam caicul lui Hogea Nastratin. Un zvon ne turburase. Ziceau: e închis subt ape Răsfățul ce nici marea turcească nu-l
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
povară, La poala crestelor scăldate-n pară Tu încrustai un sumbru colier. Un promontor dințat sau în ogivă De pe atunci rupea cutezător Din pajiște. Dar sub al zilei zbor, Te spulberai, putere corosivă! Când însă către cuibul său aprins Pribeagul oaspe prinse să coboare Pe urma lui de foc, triumfătoare O zgură plumburie ai întins... Ea mușcă din pășune și din tină Se-mplîntă-adînc și neînduplecat În câmpul pînă-atunci transfigurat De calda revărsare de lumină. O! valul tău trufaș și-mpotrivirea Celor
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
săracii mei Bălcești! Lut simplu, smălțuit ca și o cană, Pe Topolog culcat nu mai bocești Azi inima dintâi republicană A lui! Căci athanasic au sunat Mii surle. Lespezi cască. Sar sigilii. Și peste un făcut, absurd regat Un palid oaspe calcă, din Sicilii. O, frate cărvunar, întreg trăiești! Din moarte ai păstrat doar străvezimea, Ci în amurgul pajerii crăiești Cîrtește-ntunecat burtăverzimea. Ai multursuzei tagme, gianabeți Cu oftica-nțeleși și cu exilul, Un veac avar te vrură sub peceți, Și zveltei
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ba plângea cu ele, ba le mai tăia capul, avea ea o suferință de care cronicile nu spun multe, Alah să o țină, că tare bună la suflet era. Odată era să bea un ceai otrăvit, pregătit anume pentru un oaspe, AL Hidaspe. Umbra lui Ibrahim mai bântuia prin serai, se auzea un cântec de vioară, cu amintiri din Apuseni, de unde provenea și Hatice. Cineva s-a gândit să facă un Divan literar, toți să fie îmbrăcați în negru, iar sofaua
POVESTIRI DIN CARTIERUL BLACK & WHITE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362517_a_363846]
-
fost acad. Marcu Botzan sub auspiciile generoase ale câtorva versuri așezate într-una din scrierile lui, „Neizbutita parabolă a lui Marcus Aurelius”, singurele, de altfel, rămase de la împăratul Hadrian și prinse în mult discutata „Historia Augusta”: „Suflețel blând și rătăcitor oaspe și prieten al corpului vei pleca acum în locuri palide, uscate și pustii și nu vei mai face glume ca de obicei!” P.S.: Îmi propusesem ca împreună cu domnul inginer Nicolae Moraru să mergem și anul acesta la acad. Marcu Botzan
ÎNCOTRO E ŢARA, DOMNULE SUBLOCOTENENT?! de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 68 din 09 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350444_a_351773]
-
halate albe, consacrații Prin saloane-i răspândesc parfumul Și ruina dusă pe picioare Zilnic mai aproape-i de apus Că de-un timp nimic nu ne mai doare Și-acolo unde mergem, dureri nu-s Când mai vine câte-un oaspe nou Sprijinit de soră dintr-o parte Intră în salon ca-ntr-un cavou Până trece dincolo de moarte Se micșorează veșnic universul Și tavanul mai puțin înalt e Pe lângă paturi ni se frânge mesul Ca mesageri ai lumii celeilalte Că
OAMENII SUFERINZI de ION UNTARU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361662_a_362991]
-
Iancu deaproape, nu i-a cunoscut aspirațiunile și dorințele și nu și-a putut explica urmările, a botezat-o nebunie, m-am întâlnit cu el de mai multe ori după cădința lui în nebunie, l-am avut șase săptămâni de oaspe în casa mea. Nu mi-a vorbit în nici o întâlnire și petrecere o singură vorbă smintită, - n-am observat în toată purtarea lui cel mai mic semn de sminteală...” Poporul l-a iubit din toată inima pe Avram Iancu, dedicându
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A 140 DE ANI DE LA NAŞTEREA ÎN VIAŢA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ A „CRĂIŞORULUI MUNŢILOR” – EROUL NAŢIONAL, LUPTĂTORUL ŞI PATRIOTUL ROMÂN AVRAM IANCU ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţ [Corola-blog/BlogPost/351276_a_352605]
-
în versuri fac parte din retorica rechiziționala a epocii, folosită împotriva Occidentului demonizat de țările comuniste. Tirada tenebroasa se adresează oamenilor simpli din America: O, America simplă/ Minciună s-a-ncolăcit în jurul tău/ Și tu n-o simți/ Minciună se-așează că oaspe/ La tine, la cină/ Mănâncă din vasele tale/ Și tu n-o vezi/ La temelia căminului tău/ Își clocește ea puii/ Și tu nu știi/ Sub capătul copiilor tăi/ Zace minciună/ Și tu nu te cutremuri. Tot Maria Banuș a
IMPRESII DE PESTE OCEAN de DAN PETRESCU în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345606_a_346935]
-
către privitori și s-a reintrat în atmosferă ca și când nimic nu s-a întâmplat. Apoi, întorcându-și privirea ironica către Fănel, i-a vorbit răspicat: - Nu teme cu mine. Eu proprietar, eu gazdă. Știu că venit singur. Am verificat. Rămâi oaspe, eu protejez la tine și vorbim condiții... - Sunt pregătit să restitui... - Eu nu terminat vorbele! Noi discutăm, analizăm, hotărâm. Dacă la mine convine, nu la tine! Mănânci aici, bei aici. Cu mine. Vrei femei, eu dat femei la tine. Tu
ISPITA (17) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355832_a_357161]
-
scurt răstimp nu fac pe nimeni absolut fericit”. Mai târziu chiar marele dramaturg William Shakespeare amintește în tragedia Macbeth despre lăstunul de casă, atunci când conducătorul de oști Banquo descrie castelul, adresându-se către regele Duncan (act I, scena VI): "Acest oaspe, Al verilor, de temple găzduit, Lăstunul, cu-al său gingaș cuib ne-arată Că răsuflarea cerului își lasă De drag mireasma ei pe-aceste locuri. Că nu-i ungher, nici streașină, nici boltă, Să nu-și atârne-această zburătoare Culcușul
LĂSTUNUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352553_a_353882]
-
halate albe, consacrații Prin saloane-i răspândesc parfumul Și ruina dusă pe picioare Zilnic mai aproape-i de apus Că de-un timp nimic nu ne mai doare Și-acolo unde mergem, dureri nu-s Când mai vine câte-un oaspe nou Sprijinit de soră dintr-o parte Intră în salon ca-ntr-un cavou Până trece dincolo de moarte Se micșorează veșnic universul Și tavanul mai puțin înalt e Pe lângă paturi ni se frânge mesul Ca mesageri ai lumii celeilalte Că
SANATORIU de ION UNTARU în ediţia nr. 537 din 20 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357611_a_358940]
-
scurt răstimp nu fac pe nimeni absolut fericit”. Mai târziu chiar marele dramaturg William Shakespeare amintește în tragedia Macbeth despre lăstunul de casă, atunci când conducătorul de oști Banquo descrie castelul, adresându-se către regele Duncan (act I, scena VI): „Acest oaspe Al verilor, de temple găzduit, Lăstunul, cu-al său gingaș cuib ne-arată Că răsuflarea cerului își lasă De drag mireasma ei pe-aceste locuri. Că nu-i ungher, nici streașină, nici boltă, Să nu-și atârne-această zburătoare Culcușul
LASTUNUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341100_a_342429]
-
o valoare considerabilă. Avem noi oare amici în statele slave din Balcani cărora le-am ajutat să-și câștige esistența politică, independența și autonomia? Nu. Principele Nichita al Muntenegrului mai poate veni de sute de ori la Viena, locuind ca oaspe în castelul imperial; prințul Milan al Serbiei va mai putea face adeseori vizite împăratului Austro-Ungariei; prințul Alesandru al Bulgariei poate să fie mai pe atâta plin de loialitate față cu noi; cu toate acestea ei sânt unul ca și altul
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]