100 matches
-
și mișca mâinile agitate. După ce-și termina o toaletă complicată cu grima unui actor, începea să joace comedia tragică a vieții de toate zilele, cu un program barbar de osteneli mărunte și zadarnice. Era dejunul cu oaspeți sau ca oaspe, la ore târzii și cu meniuri ucigătoare. Dar nemulțumirea lui n-avea voie să se manifeste în afară, ci se resorbea mereu în aceeași cupă mizeră a ființei lui. Ada îl târa la toate ședințele sportive de antrenament, găsind că
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
treacăt, casa, cu aerul de a cere o apreciere și, ca din întîmplare, îi mai arătă într-o casetă și cărțile lui poștale, colectate cu grijă si prevedere. Marcian se simți mulțumit de mariajul vărului Maxențiu. Apei Ada conduse prințului oaspele, ca pe o surpriză de preț. Maxențiu avea multă afecțiune pentru Marcian. Fu bucuros că-1 revede. Rămași singuri, muzicantul făcu însă elogiul Adei. Atunci prințul nu mai cuteză să-și arate doleanțele casnice. De-acolo înainte totul decurse bine. Marcian
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cu Rim, dar o tranșase fără șovăire în defavoarea doctorului, care, după ce se lăsase atât de mult rugat, lipsea mereu. 229 La nevoie îl va sacrifica complet. Prezența lui nu mai era o necesitate. In afară de imperativul muzical, Marcian era un oaspe afabil și plin de bună dispoziție. Elena n-avea pe nimeni, în relațiile ei, cu care să simtă o așa de simplă legătură de la egal la egal. î" salonașul unde se lua ceaiul, maestrul își găsise un loc favorit pe
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
o oglindă grupuri ce se legau și se dezlegau plăcut, pe când Marcian și Dră-gănescu făceau onorurile, unul, cele artistice, cellalt, cele de amfitrion. Ea strânse, cu mâini moi, mâini amabile de oameni recunoscători, recunoscătoare ea singură, ca și cum ar fi fost oaspele fericit și măgulit al unei sărbători mișcătoare. Auzi ca de departe pe Marcian spunîndu-i aproape intimidat că a trecut și repetiția. Nu făcu ecou acelui regret. Uită chiar să-i mulțumească de coral, așa de pătrunsă de bucurie vădită că
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
seninul câmpiei era mult mai puțin frumoasă aproape. Mini gândi că pe acest domeniu încremenit, unicul semn al turburării erau acele porți deschise pretutindeni. Era gata să facă reflecția banală că acele porți deschise arătau că a intrat acolo an oaspe nou: necazul; dar înlocuise cugetarea cu alta tot așa de banală, dar mai exactă: necazul trăiește cu oamenii în pace și într-o zi nu mai vrea pacea și izbucnește; atunci începe răscoala înăuntru, până când nu mai încape și izbește
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Trei petece răzlețe i se țineau de trunchi. Când vasul fără nume trecu prin dreptul nostru Un fund de vad îi prinse și pântecul, și rostru. Cutreierată, apa jur împrejur undi... Și glăsui un pașe într-astfel: - Efendi, Corăbier și oaspe în porturile mele, Primește-aceste daruri și-aceste temenele: La nava ta se cade pe brânci ca să mă-nchin, Că bănuiam caicul lui Hogea Nastratin. Un zvon ne turburase. Ziceau: e închis subt ape Răsfățul ce nici marea turcească nu-l
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
povară, La poala crestelor scăldate-n pară Tu încrustai un sumbru colier. Un promontor dințat sau în ogivă De pe atunci rupea cutezător Din pajiște. Dar sub al zilei zbor, Te spulberai, putere corosivă! Când însă către cuibul său aprins Pribeagul oaspe prinse să coboare Pe urma lui de foc, triumfătoare O zgură plumburie ai întins... Ea mușcă din pășune și din tină Se-mplîntă-adînc și neînduplecat În câmpul pînă-atunci transfigurat De calda revărsare de lumină. O! valul tău trufaș și-mpotrivirea Celor
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
săracii mei Bălcești! Lut simplu, smălțuit ca și o cană, Pe Topolog culcat nu mai bocești Azi inima dintâi republicană A lui! Căci athanasic au sunat Mii surle. Lespezi cască. Sar sigilii. Și peste un făcut, absurd regat Un palid oaspe calcă, din Sicilii. O, frate cărvunar, întreg trăiești! Din moarte ai păstrat doar străvezimea, Ci în amurgul pajerii crăiești Cîrtește-ntunecat burtăverzimea. Ai multursuzei tagme, gianabeți Cu oftica-nțeleși și cu exilul, Un veac avar te vrură sub peceți, Și zveltei
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
împărate, căci moșneagul ce privești, Nu e om de rând, el este Domnul Țării-Romînești. Eu nu ți-aș dori vr-odată să ajungi să ne cunoști, Nici ca Dunărea să-nnece spumegând a tale oști. După vremuri mulți veniră, începînd cu acel oaspe, Ce din vechi se pomenește, cu Dariu a lui Istaspe; Mulți durară, după vremuri, peste Dunăre vr-un pod, De-au trecut cu spaima lumii și mulțime de norod; Împărați pe care lumea nu putea să-i mai încapă, Au venit
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
importanței supravegherii igienico-sanitare a surselor de aprovizionare cu apă. El afirma, în 1910: "Sunt trei veri de când țara noastră e necurmat amenințată cu invaziunea holerei, și anul acesta se pare că vom fi cu greu scutiți de vizita acestui neplăcut oaspe... Din momentul ce a pătruns în Basarabia, primejdia e cu atât mai mare"515. Profeția doctorului Popescu-Azuga nu s-a realizat întocmai: primele cazuri de holeră din anul 1910 n-au fost importate din Basarabia, transmiterea contagiului făcîndu-se prin intermediul unor
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
tainice isvoară, Pe negrele corăbii cu mii de mii de gloate, Stăpânul pe Egipet cu-averile lui toate. Apoi veni acela ce-au frânt pe Minotaur, Tezeu, să cate lâna cu mițele de aur. Apoi târziu în urmă veni străinul oaspe Clădind pe Istru poduri - Dariu al lui Istaspe, Un rege, ce în lume nu-și găsea loc să-ncapă, În Dacia venise, cerșind pământ și apă. Și povestea bătrânul de neamuri curgând râuri, Din codri răsărite, ieșite din pustiuri Și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Predeleanu (pe care i-a și vestit pe când se întorcea de la mătușa Mariuca), îi promise că se va duce la Baloleanu să se intereseze dacă a făcut vreun demers la Universul și, mai presus de toate, îi propuse să fie oaspele lui la moșie pentru vreo săptămână sau două sau oricâte, până când i se va aranja ceva în București, să nu-și cheltuiască banii degeaba pe aici... Numai când s-a văzut în casa Predeleanu s-a convins Titu Herdelea că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
banii degeaba pe aici... Numai când s-a văzut în casa Predeleanu s-a convins Titu Herdelea că n-a visat și că promisiunile lui Grigore sunt serioase. Și înainte, dar mai ales după-masă, Victor Predeleanu a ținut să arate oaspelui său și prietenului lui Grigore tot ce avea mai de preț în bibliotecă, socotind că pe un poet trebuie să-l intereseze edițiile rare, cărțile românești cu însemnări de demult sau feluritele hrisoave și documente vechi. Se bucura văzând emoția
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
din curtea plină de țărani, urmat de primul-procuror Grecescu, de maiorul Tănăsescu și de căpitanul de jandarmi Corbuleanu. (Căpitanul Lache Grădinarii, care ar fi dorit să se asocieze ca unul ce a cunoscut pe bătrânul Miron și i-a fost oaspe de multe ori, fu obligat să continue instrucția rebelilor cât vor lipsi anchetatorii.) ― Să mă ierți și să ne ierți, Grigoriță dragă, că n-am știut nimic, altfel lăsam toate și veneam să aduc ultimul omagiu venerabilului tău părinte! murmură
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
teritoriul baștinei mioritice s-au descoperit o parte din scrierile lui Eno! Culturnici occidentali se rușinează să spună că hunul Atila a stat mai mulți ani la Roma să se ,,civilizeze” la fel cum viitorul împărat Valentinian lll a fost oaspe la curtea hunilor pe undeva prin Banatul mioritic să-și pună un ștaif asiatic. Și chiar s-au aliat cu ei în anul 437 împotriva regatului burgund de pe Rinul mijlociu. Pentru a-și dovedi veridicitatea vedeniilor scornite în întunericule Satanei
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
legăturile cu lumea aceasta 270. În Transilvania, a doua zi după înmormântare, se stropește cu apă mormântul, se tămâiază și se aprinde "toiagul" (lumânarea în spirală făcută pe măsura mortului) "pentru a îmblânzi cățelul pământului, ca să nu latre pe noul oaspe venit între celelalte morminte" , amintind, astfel de Cerber, vestitul câine cu trei capete, păzitorul infernului 271. Când se dă ceva de pomană, "de sufletul celui mort", se bate cu piciorul în pământ, pentru ca pământul să fie martor la pomana făcută
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
se ridică Și, plutind deasupra luncii, printre ramuri se despică. RÎul luciu se-ncovoaie sub copaci ca un balaur Ce În raza dimineții mișcă solzii lui de aur.” (Malul Șiretului) „VÎnătorul pleacă grabnic la a ziorilor ivire, Și pe soare, falnic oaspe, Îl salută cu iubire. Lumea veselă tresare, mii de glasuri sunătoare Celebrează Însoțirea naturei cu mîndrul soare. Valuri limpide de aer, ca o mare nevăzută, Trec alin pe fața lumii și din treacăt o sărută. Pe cîmpia rourată pasul lasă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
aud parcă-i aici - «Din marca suferință Scot cântecele mici». Știa să râdă bine, Poetul suferinții, Știa să muște tare Dar și să strângă dinții. De l-am răpi odată De-acolo, sus, din nori, Și l-am pofti ca oaspe La noi, la scriitori, Ar savura tartina - Căci sus, acolo, nu-s Și-ar asculta poeme, Nițel pe gânduri dus. Apoi, când În concluzii, Un fraged autor, Ușor autocritic, Ușor sforăitor, Ar arăta cum omul I-un foc de nestemate
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
-s Și-ar asculta poeme, Nițel pe gânduri dus. Apoi, când În concluzii, Un fraged autor, Ușor autocritic, Ușor sforăitor, Ar arăta cum omul I-un foc de nestemate, Dar «vai, la mine-n cântec, E palid, din păcate», Înaltul oaspe-ar spune, Privind discret la ceas: «E timp, posteritate, E timp de bun rămas. Mă-ntorc, ducând cu mine Un car de-nvățătură. Îți mulțumesc»Ă Ce zâmbet Îi joacă pe la gură? Îmi știu poetul bine Și spusele-i nu
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
m�n? , lunar, pentru că apoi, dup? c�? iva ani, s??? i �nceteze apari? ia. Toate propov? duiau crezul s? m?n? torist. �n timpul celui de al patruzecilea jubileu din 1906 al domniei lui Carol I, Bucure? țiul sc�nteia �n fă? a multor oaspe? i rom�ni ? i str? ini, printre care se num? ra ? i Karl Lueger, primarul antisemit ? i antimaghiar al Vienei 175. S?au adunat la Bucure? ți ? i mul? i rom�ni ardeleni ? i bucovineni. Ce se ascundea �n spatele acestei
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
cu voi tot ce avem�, continuă el. �Acum, aproape c? nu ne? a mai r? mas dec�ț o ultim? coaj? de p�ine, dar, dup? obiceiul str? mo? ilor no? tri, o �mp? r? im ? i pe această cu voi, oaspe? îi no? tri... A?i devenit acum liberi ? i vre? i s? ne ajută? i s? ne traducem �n via?? reformele interne ? i s? ne ob? inem drepturile cet?? ene? ți. Dar trebuie s? �n? elege? i c? dreptul oric? rui popor de a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
a avut loc ceremonia solemn? de �ncoronare a lui Ferdinand că Rege al Rom�niei Mari. Iorga se află ? i el acolo, al? turi de foarte mul? i reprezentan? i ai familiilor regale din Balcani ? i de o sumedenie de oaspe? i str? ini (printre care mare? alii francezi Foch ? i P�tain). La urma urmei, Rom�nia era un membru important al sistemului de alian?? francez. Maniu (care dup? spusele lui Iorga, a preg? țiț din punct de vedere intelectual
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
-l luăm în nuanțele lui trandafirii. De n-ar fi de-a dreptul albastre. Așadar, meci crîncen între biata echipă ieșeană și bluegalonata ei adversară. La oficială, un șir lung de fotolii ca la nici un alt meci rezervat babanului staff oaspe. Cu cîteva momente înaintea fluierului de început, comandoul dinamovist își ocupă, înfoiat, locurile: niște robotizați Becali, unu și unu, ca-ntr-un bufon thriller S.F. Pe ei se putea! cu aparatele zbîrnîind, țuțării stas ai televiziunilor locale și centrale. Ca
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tot ora[ul vesel [i pavoazat Ce-une[te `n palate [i-n umile l\ca[uri Al nostru [i al vostru stindard tricolor... Sub plopii ei de aur, cu frumoasele-i maluri, Sena v\ aduce al poporului zumzet bucuros, Nobili Oaspe]i, prin ochii [i inimile noastre, Fran]a v\ salut\ cu for]ele ei vii. C\ci For]a va-mplini lucr\rile alese Ale p\cii, iar acest pod ce ast\zi arunc\-un arc imens, De la un veac
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Zeus tatăl și celorlalte divinități (Iliada VI, 324 sqq.)1. Iar atunci când Telemahxe "Telemah" și Atenaxe "Atena", sub Înfățișarea lui Mentor, ajung la curtea lui Nestorxe "Nestor", Pisistrate le oferă o cupă și zice: Ia și Închină acum chiar tu, oaspe, lui Poseidáon, Căci la al stăpânului nostru ospăț nimerit-ați Încoace! Dar după ce-i Închina și ruga-te-vei cum șade legea, Dă-i și acestuia cupa cu vinul cel dulce ca mierea, Ca să Închine, căci cred că și el
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]