114 matches
-
Pe ulița mare a satului pășea un tânăr frumos, foarte bine îmbrăcat, cu aerul, destul de necunoscut aici, unui foarte prosper om de afaceri de pe Wall Street. Intră hotărât pe ușa cârciumii și nu se lăsă intimidat de mirosul de mahorcă, obiele, sulf și motorină. Părea în largul său, așa că se îndreptă spre tejgheaua slinoasă scoase un pumn de bancnote din buzunar și, în liniștea mormântală care săpa dungi inestetice pe fețele consumatorilor, dădu, ferm, comanda: - Broacaca, zvâârt, tzuuu, tzuuu! Doar cârciumarul
Editura Destine Literare by MIHAI BATOG-BUJENIȚA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_269]
-
când intrau în vreun sat și ea stătea în fața bisericii, cât urâse asta, (...) trebuia să stea cu mâna întinsă, toată ziua, capul plecat, mâna sus, dar dacă nu erau pantofi pe aproape puteai să lași mâna jos, asta pricepuse repede. Obielele nu aduceau nimic, papucii de rafie câte ceva, dar îndată ce apăreau pe undeva pantofi, se cerea atenție mare”. Autorul merge chiar mai departe, până la a reda același eveniment, întâlnirea dintre Wilhelm și strănepotul său, cu ocazia aniversării, mai întâi din perspectiva
Un exercițiu stilistic magistral by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3209_a_4534]
-
nimănui se usucă pe marginea drumurilor și cînd auzi cum în bocancii lor umflați de lacrimi și de sînge cîntă greierii și înflorește pelinul, cînd soldații ruși vin să-și spele picioarele în lacurile tale alpine și să-și zvînte obielele pe acoperișurile casei tale abia isprăvite, cînd Dumnezeu este alungat cu biciul din bătătură, cînd numai vulturii dau ocoale enorme acolo, la ei, în văzduh, și cînd doar corbii mișcă aerul munților și înnegresc orizontul, cum se mai poate numi
Sf. Gheorghe de Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13991_a_15316]
-
proces de reconciliere familială ardeleano-moldovenească, prietenul meu Haralampy m-a sunat la celular entuziasmat miercuri seara (15.12.2004) zicându-mi pe nerăsuflate: -Mă, sunt într-o cabană la poala de nord-est a Munților Călimani; ninge cu niște fulgi cât obielele bunicului după ce s-a înscris în pecere pentru o baniță de mălai, iar în cabană e cald și bine; la televizor prind radio Chișinău și, când adie Austrul, văd și câte ceva de pe la televiziunile din București. Da' nu-i nici un bai
"Iliescu, nu uita, revocarea-i arma ta"... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12171_a_13496]
-
rană, o cădelnița spre cer. și din orișice dezastru sau crepuscul stins în piept, Doamne, fă lăstun albastru și dă zâmbet înțelept. ÎNȚELEPTUL Nu scuip pe'nfrângerile mele! Ce-am adorat nu știu să ard și nu ridic în vânt obiele în locul ruptului stindard. De funia spânzurătorii dezastrele nu mi le-agăț și nici mândria din victorii n-o pun sperietoare'n bat. Cu-aceleași zâmbete'nțelepte îmi port și lanțuri și cununi urcând spre soare clare trepte sau coborând printre
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
învechite, dușumeaua jilava înjghebau încăperea tristă ce aștepta sârmanii oameni. Aburii, deasupra ligheanului, împrăștiau o putoare greu de suportat. Ușa s-a deschis. Primul în încăpere a fost Leanca. Un batran cocoșat, cu haine zdrențuite, numai petice, cu opinci și obiele ponosite. Ochii lui împăienjeniți, sub sprâncenele stufoase, căutau înspăimântați un loc de scăpare. - Cum te cheamă, ba tăgârța? - s-a răstit tovarășul la el, si, în scârba, a scuipat într-un colț, după ușa. - A? - abia a putut zice Leanca
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
Cu grijă excelență să nu păteze... Focuri De câte ori seara nu aprindem focuri să fim văzuți de idei aici pe pământul făgăduit Facem apelul: suntem destui dar suntem cu mult sub posibilitățile de a fi Ceva mai încolo sub forma unei obiele cazone stă ghemuit în frig un vis Am ieșit din peșteră și bâjbâi Doamne ce mă fac căci nu sunt învățat cu binele? Eu mereu am crezut că omul emite un crin călător peste veacuri. Până nu se întunecă Parcă
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/9419_a_10744]
-
impunător chip de bețiv. Bulbucați, ochii i se holbau sălbatici în barba de aramă care-i acoperea până la bonetă obrazul cu crețuri dese ; o scurteică încopciată cu capete de șfară, pantalonii pătați de motorină și bocancii din care se ițeau obielele completau pitoresc costumația acestui vrednic personaj. Lângă el, pe-o ieșitură de zid, adăsta un borcan cu spirt. Cu toată căciula sa cu clape și cu toată barba bălaie care-i astupa fața, roșu de ger și cu privirile iscoditoare
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Și-a crestat buricele degetelor și și-a băgat pe sub piele iarbă dintr aceea, de săreau toate zăvoarele de îndată ce le atingea cu mâna. Nu-și arăta nimănui prețiosul călcâi. Doar când îi era cuiva peste măsură de îndatorat își desfășura obielele slinoase și-i dăruia ceva pilitură din călcâiul strălucitor. Despre acest praf se spunea că te apără de rană de glonț sau de cuțit și te tămăduiește de bolile fără leac, dacă îl amesteci în mâncare, sau te face să
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Pavlovicoi vroiau, dragele de el, „La Moscova!” ( nu „La Popa Nan”)... Nu contează, tot aspirație nefericită e... Apoi o Întreb pe simpatica convivă, de ce un critic din epoca interbelică a spus că piesa lui G.M.Zamfirescu miroase a „drojdie și obială”? Fata nu știa ce-i aia obială, dar despre drojdie credea că e legată de...bere! I-am ex plicat contextul ; a Înțeles, fiindcă e deșteaptă ( dar nu do cumentată, ce vreți!). Tot cu studenta mea minunată discutam despre Bal
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
nu „La Popa Nan”)... Nu contează, tot aspirație nefericită e... Apoi o Întreb pe simpatica convivă, de ce un critic din epoca interbelică a spus că piesa lui G.M.Zamfirescu miroase a „drojdie și obială”? Fata nu știa ce-i aia obială, dar despre drojdie credea că e legată de...bere! I-am ex plicat contextul ; a Înțeles, fiindcă e deșteaptă ( dar nu do cumentată, ce vreți!). Tot cu studenta mea minunată discutam despre Bal tagul, după Sadoveanu. Îi povesteam că a
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
în nenumărate zile și nopți de luptă. Cine nu a făcut frontul, nu știe ce binecuvântată comoară sunt pentru combatanți momentele calme petrecute în afara luptelor. Chiar dacă ele au loc într-o șandrama putredă unde miroase a postav îmbâcsit, răsuflări unsuroase, obiele obosite și lână udă, toate amestecate cu izul acru ce se ridică din tălpile nădușite ale bocancilor cazoni. Baraca are acoperiș, nimic de zis, dar printre crăpăturile pereților peticiți cu bucăți de tablă vântul înghețat suflă în voie și zgârie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în dreptul dealului consăteanului Tebrean, mai la vale de casa bătrânului piuar Gușoi, care deviase un braț din râul Moldovița spre piua sa din gospodărie, unde se băteau țesăturile groase din care se confecționau sumane, ițari de iarnă, șube, ilice și obiele. Specific acestui loc de scăldat destul de adânc, cam de trei metri, era săpătura apei sub malul înalt al dealului Runc, profundă de doi metri, în care colcăiau clenii, scobarii și păstrăvii cei mari de peste 1 kg, care nu puteau fi
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
dinapoi, cămașă de bumbac cu râuri roșii și negre, încingându-se cu brăciri mult împodobite cu ciucuri de diferite culori. Bărbații se încing cu cureauă, brăciri sau chimbir. Iarna poartă cojoc sau burcă frumos împodobită și de la opincă în sus obielele negre cu alb sunt înfășurate cu curele,obicei moștenit încă de la romani’’(Alexandru Moisi în Monografia comunei Coronini). Moldova Nouă a fost declarat oraș în 1954, fiind reședință de raion încă din 1950, în cadrul regiunii banatului. Zăcămintele minelor au fost
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
și evlavios; apărea, trecea printre șirurile de deportați, care îl înconjurau, se oprea în dreptul fiecăruia, îl întreba de nevoile lui, nu le dădea povețe aproape deloc, tuturor le spunea «drăguță». Le dădea bani, le trimitea lucrurile de care aveau nevoie: obiele, petice de stofă, de pânză, le aducea câteodată cărți pentru mântuirea sufletului și le împărțea celor care știau să citească, fiind pe deplin convins că le vor citi pe drum și că știutorii de carte le vor citi celor neștiutori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
În surghiun cu Vasile Voiculescu”, în vol. „Articole, comunicări, documente V. Voiculescu”, IV, Biblioteca județeană „V. Voiculescu - Buzău”, Buzău, 1994. Apoi, tot de Gheorghe Penciu, redă un episod de interior: Într-o zi deosebit de friguroasă, cineva îi furase lui Voiculescu obielele. Gestul ne-a indignat pe toți pentru că nu exista unul să nu sufere de frig. La o percheziție făcută asupra fiecărui deținut, au fost descoperite la un fost plutonier major de jandarmi, Andrei...Poetul însă i le-a lăsat. „Poate
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
mai primit o vizită : un alt fugar a găsit refugiu în bordeiul nostru, continuă Teodora. Un bărbat a cărui vârstă nu o puteai defini, atât era de năpădit de barbă și de eczeme. Picioarele umflate erau protejate doar cu niște obiele legate cu capete de sfori și sârmă, hainele erau niște zdrențe din care degaja un miros oribil. Când am întețit focul și i-am cerut să și le scoată a consimțit fără nici o reticență, iar eu am fost îngrozită în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Moș Avram cu cele zece degete chircite de podagră, scutura tulpina strâmbă a părului din care curgea o ploaie de pere mărunte și dulci de culoarea chihlimbarului. Îl țiu bine minte, cu cămașa lungă peste izmene, cu picioarele înfășurate în obiele și vârâte în opinci negre și rupte. Avea chipul pământiu, neras cu săptămânile, cu barba albă, țepoasă, fruntea ciupită de vărsat, sprâncenele cărunte și groase, mustățile stufoase și ochii cenușii, încruntați de lăuntrică suferință, în care se iveau câteodată două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ori, dacă te interesai de o anumită familie, riscai să n-o găsești, dar în schimb, dacă îi spuneai porecla, imediat ți se spunea unde-o găsești. Din mulțimea poreclelor existente aș aminti câteva: a babei, alivancă, opinci, curea lată, obială, costân, biceaplumb, franțuzu’, dârlău, germanul, motănaș, fieraru, lemnaru, chișleac și multe altele. Dacă am analiza mai amănunțit originea numele de familie, am constata că pe lângă cele moldovenești sunt și de alte nații ca: Șaidel este germană; Blum, Hercovici sunt ebraice
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
ori, dacă te interesai de o anumită familie, riscai să n-o găsești, dar în schimb, dacă îi spuneai porecla, imediat ți se spunea unde-o găsești. Din mulțimea poreclelor existente aș aminti câteva: a babei, alivancă, opinci, curea lată, obială, costân, biceaplumb, franțuzu’, dârlău, germanul, motănaș, fieraru, lemnaru, chișleac și multe altele. Dacă am analiza mai amănunțit originea numele de familie, am constata că pe lângă cele moldovenești sunt și de alte nații ca: Șaidel este germană; Blum, Hercovici sunt ebraice
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
Și-a crestat buricele degetelor și și-a băgat pe sub piele iarbă dintr aceea, de săreau toate zăvoarele de îndată ce le atingea cu mâna. Nu-și arăta nimănui prețiosul călcâi. Doar când îi era cuiva peste măsură de îndatorat își desfășura obielele slinoase și-i dăruia ceva pilitură din călcâiul strălucitor. Despre acest praf se spunea că te apără de rană de glonț sau de cuțit și te tămăduiește de bolile fără leac, dacă îl amesteci în mâncare, sau te face să
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
săltat din cornuri, aci lăsând pe-o rână, Se războia cu valul un preaciudat caic: Nici vâsle și nici pânze; catargul, mult prea mic; Dar jos, pe lunga sfoară, cusute între ele, Uscau la vânt și soare tot felul de obiele, Pulpane de caftane ori tururi de nădragi; Și, prin cârpeli pestrițe și printre cute vagi, Un vânt umfla bulboane dănțuitoare încă. Ce ruginiri de ape trezite și ce brâncă Lăsară fierul rânced și lemnul buretos? În loc de aur, pieptul acelui trist
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
firma în cap în secolul acesta, mai ales fiindcă încep să se simtă unic imperiu. Cei mari greșesc mereu direct proporțional, greșesc grandios. Mă uit și la inamicul islamic, la imaginea lui Bin Laden într-o peșteră, în țoale și obiele și o lume supertehnologizată, incapabilă să îl prindă, dar tremurândă în fața „omului peșterii”. Mi s-ar părea amuzant dacă nu aș crede că e iresponsabil. 4 octombrie Sâmbătă dimineața. Am tras o mică angoasă. Acum o oră a bătut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
a ordonat superiorii, le-am și halit. Le-am lins și la inițiativa mea, să nu le uit gustul. Știi cum era? Negre, puturoase, de prea mult purtat și călcat pe ele. Și puțeau... A hoit și moarte puțeau. Ca obielele soldatului rus. Că ei, cu armata lor eliberatoare, ne-a adus adevărul, nu?!“ Se avântase în perorație. Burtăncureanu se foi nemulțumit. „ Adevărul - îngăimă prozatorul - nu-i chiar așa, dom’ general. E mai nuanțat, mai cu...“ „Adică mai spălat - râse Goncea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de sine însuși într-o formă întinerită. Actualul meu bancher este cea de-a treia reîntrupare a lui. El m-a condus la hanul din Norsjö. Acolo a venit noul șef al ocolului silvic. Avea pantaloni bufanți și bocanci cu obiele, exact așa cum trebuia să aibă. Da, tată, am spus eu, răsucindu-mi barba între degete. Ocolul silvic îi datora multă recunoștință tatălui meu. Zonele nou plantate, defrișările, însămânțările, pregătirea pământului, lupta împotriva dăunătorilor. Voiau să-i cinstească amintirea. Cabana goală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]