143 matches
-
și mie îmi era rușine. Acasă, din pricina întîrzierilor, dădeam naștere la ironii, și eu nu puteam suferi ironii pe seama mea. Și timpul trecu la fel, plictisindu-mă, dezgustat de mine, regretând succesele la care renunțasem și deseori având remușcări. Mă obicinuisem însă, și astfel eram zilnic cu ea. Nu mai căutam minciuna cu care să mă sustrag. Văzîndu-mă incapabil să iau vreo hotă-rîre, eram și mai nenorocit. Ca să nu pierd timpul, încercai să vorbesc cu ea de pictură sau literatură, subiectele
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pildă, un general prost, trebuind să ia o hotărâre mare într-o luptă, cu riscul că de va greși sau de se va sustrage va fi împușcat. Ar fi interesant de văzut storcîndu-și creierul și mișcîndu-și fruntea cum nu mai obicinuise să facă, încruntîndu-și trăsăturile, de obicei moi și leneșe. La fel și un om care este silit să moară și nu pricepe ce e moartea. Un viteaz dă o ultimă comandă de luptă, ceea ce se admiră, dar mie, care nu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să nu facă planuri în care nu aveam rol, să-mi asculte povețele, să nu se gândească că nu va putea rămâne fată bătrână, cu frica vecinică de a o părăsi. Desigur, despărțirea de un om pe care te-ai obicinuit să-l iubești e grea, dar profitând de lipsa lui, de un timp mai lung când n-ai mai fost mereu cu el și de puțină sforțare, când e și în binele lui... Mijloacele nu mai importă. Discut mijloacele când
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ei, nu-și pot aplica logica cea mai simplă. O femeie are în același timp un amant, înșelînd pe bărbat, pe copii, pe rude, se dă cu toți nervii, acceptă îm-brășirările cele mai intime, și totul îi devine așa de obicinuit, așa de normal, încît continuă să aibă, fără nici o falsitate, aceleași precepte învățate de acasă, să judece cu ele, indignată, pe toată lumea. Dacă amantul lucid o surprinde într-o astfel de judecată și-i atrage atenția: "Dar cu mine ce
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
brusc. Probabilcă se petrece o lucrătură ascunsă, dar hotărârea apare deodată. Așa te-am părăsit și așa m-am întors la tine. Am fost bolnavă de dragoste, acum m-am vindecat. Noutăți grave. Definitive? Sau numai convingeri de moment, așa cum obicinuiește Ioana? Sunt obosit și mi-este indiferent. Astăzi am venit mai devreme la Cavarna, imediat după prânz, ca să aflăm rezultatul vizitei doctorului Bogdan, venit special de la Bazargic, în toate amănuntele. Era un eveniment prea însemnat ca să ni se transmită numai
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
așa de adânci sunt scrupulele săpate în mine de educație. Dacă ar muri Viky? S-ar duce importanța doamnei Axente! Ar căuta să se despăgubească din plin, în cele două zile până ce merge la mormânt. Ar face tot ceea ce se obicinuiește, fără să uite un detaliu. Chiar ar inventa, ca să îmbogățească decorul și să-și găsească ocupație. Ar reuși să fie peste tot locul în același timp, și lângă mort, și lângă noi să ne consoleze; prin camere dând ordine și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
fiecare, un fel de suflare care cuprindea toate obiectele nu mai este, parcă lipsesc din casă lucruri, nu 140 {EminescuOpXV 141} numai corpul unui om. Vine un alt om acolo, dar simțirea pentru tine nu se schimbă. Pare că ești obicinuit a vedea privazul cu alt portret și portretul cu alt privaz. Față cu cea mai mare parte din scriitorii noștri moderni ți se impune simțământul că ei nu sunt pentru public, nici publicul pentru ei, în fine că ei nu
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
sau găsim, din contră, cumcă nu se poate cugeta și așa apoi îl numim neființă logică sau nimic; și așa nimic în înțelesul logic va să însemneze aceea ce nu se poate necidecît cugeta. Prin cuvintele neființă sau nimic ne obicinuim adeseori a însemna aceea ce numai nu se găsește înăuntrul lucrurilor celor aievnice. Pentru exemplu: o curte în aer, un munte de aur. Dar însă noi vom întrebuința ceva și nimic în două înțelesuri; adică înțelesul logic, încît privesc numai
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
așa // ni lămurește cungiura ființelor logice și această lege se numește principiul contrazicerei: principium contradictionis. După glasul acestui principiu, un lucru ale căruia note nu se nărăvesc laolaltă este logicește cu neputință, este un nimic logic. Principiul contrazicerei s-au obicinuit a se închipui de filozofi prin această spunere: cu neputință este ca un lucru totdeodată să și fie și să și nu fie. Însă această spunere n-are temei; căci multe sunt cari se pot cugeta si pentru aceea totuși
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
de unde să se înțeleagă pentru ce este Petru bogat... pentru că, de es., au găsit o comoară... această comoară găsită este temeiul bogăției lui Petru, iară bogăția este urmarea care firește este împreună-legată cu găsirea unei comori... Pentru aceea au și obicinuit filozofii a numi acel princip a împreună-legărei principiul temeiului de agiuns (principium rationis sufficientis) și pre acest princip îl închipuiesc // ei cu următoarele cuvinte: nimic este fără temei de agiuns - Nihil est sine ratione sufficiente. Însă numirea acestui principiu, precum și
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
mare sau mai mică, din ce se deosebesc mai multe sau mai puține note în concepturi și apoi acolo este cea mai mare lămurire unde se anumesc toate și numai singure notele a vreunui obiect. Chiaritatea și întunecimea concepturilor se obicinuiește a se numi analitică sau sintetică, după cum se câștigă aceasta sau prin analiză sau prin sinteză. Analysis este acea lucrare a minții prin care se desface conceptul în notele sale; iară syntesis prin care se împreună laolaltă înfățoșările pre cari
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
însemnează se razimă singură numai pe buna plăcere a noastră, totuși cu trecerea timpului într-atît ne deprindem cu dânsul încît se preface ca și în natura noastră; în privire cătră alții ni aduc terminii acel folos, căci printr-înșii ne obicinuim împărtăși altora simțirile sufletului nostru. Această folosire a terminilor este sau civilă sau științifică, precum sau în viața cea de comun sau în știință și măiestrii le întrebuințăm, pentru a împărtăși altora cugetele noastre. 570 {EminescuOpXV 571} Legile folosirei terminilor
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
predicat, și de aceea în toată judecata trebuie de nu mai multe, cel puțin două înfățoșări neapărat să fie de față. // Mai pe urmă însă împreună-legarea înfățoșărilor celor ce sunt în județ se numește copce sau legătură (copula) și se obicinuiește a se închipui prin verbul "a fi" (sunt), ești, este ș. a. m. d., sp[re] ex[emplu], într-acest județ: omul este muritoriu subiectul este omul, predicatul muritoriu iară împreună-legarea acestora este copce. Fiindcă propoziția nu este alta decât județul
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
copii... Se întoarse iar pe balcon. Crezui că am supărat-o și mormăii o scuză oarecare. ― Degeaba, acum nu-mi ceri iertare ca întîia oară, vorbi ea zâmbind rece. Nici d-ta nu crezi ce spui. Îți place Swinburne? Eram obicinuit cu vorbirea ei dezordonată, și i-am răspuns că-mi place destul Swinburne. Îmi aduse de pe măsuță un volum uzat și îmi indică un pasagiu din Anactoria, subliniat cu creionul. Îl cetii tare. După câteva versuri, îmi luă cartea din
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
primul scriitor român care a trăit din scris. Eugen Simion citează din cel care a scris Povestea vorbei două propoziții lămuritoare asupra scriitorului Anton Pann: ""scriind cîte ceva, mi se pare că-mi petrec vremea foarte dulce" și: "m-am obicinuit a nu ședea fără lucru"... Ordinea propozițiilor în text este alta: întîi, obișnuința de a munci, apoi petrecerea dulce. Există și un alt treilea element: folosul, conștiința că ceea ce faci este necesar. Prin aceasta, Pann se identifică parțial cu mentalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
fericirea de a vedea o a doua edițiune, revăzută, însă nu îndreptată, a adunărei din balamucul vienez. Când am aflat cele petrecute în Dealul Mitropoliei am gândit deocamdată că, fiind 1 aprilie, este vorba numai de o glumă, cum se obicinuiește după o deprindere universală"468. Într-un alt text, regizând o convorbire cu un învățat din Moldova, jurnalistul ironizează sistemul de învățământ românesc care numește profesori universitari din rândurile unor institutori anonimi: "Mutatis mutandis, o convorbire cu acești ilustrați ar
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
asemenea petrecere cu critica lucrului meu, cu toată dragostea, vi-l pui Înainte, și citiți sănătoși.” Reținem două propoziții care spun ceva despre scriitorul Pann: „scriind cîte ceva, mi se pare că-mi petrec vremea foarte dulce” și: „m-am obicinuit a nu ședea fără lucru”... Ordinea propozițiilor În text este alta: Întîi, obișnuința de a munci, apoi petrecerea dulce. Există și un al treilea element: folosul, conștiința că ceea ce faci este necesar. Prin aceasta, Pann se identifică parțial cu mentalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
simțul de răspunderi [...] Doi miniștri erau însarcinați cu toate astea, să se ia după oameni și să-i prindă: miniștri de finanțe. Am ales doi în loc de unul singur, pentru ca unul să-l ție pe kut și cellalt să-l opereze, obicinuind poporul și cu noțiunea contribuțiilor directe. 50 În categoria prozei satirice, la mare distanță valorică de cea argheziană, poate fi menționat romanul neterminat Minunile Sfântului Sisoe, în care G. Topârceanu incriminează în principal instituția clerului și moravurile bisericești, romanul cu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]