198 matches
-
de urbanitate”, chiar dacă, periodic, mai încurcă traseul prin oarece localuri de noapte „după cunoscutu-i obicei la luarea lefii”. Cam atâta știm despre omul care, în debutul nuvelei, se află împreună cu „mai mulți prieteni” - amploiați în administrație - „la masa lor obicinuită într-o berărie”, unde „stau de vorbă (...) despre chestiunile la ordinea zilei”, cea mai incitantă dintre ele vizând „nenorocirea unui coleg, vechi impiegat, reputat până mai zilele trecute ca un funcționar model, ca om de o probitate mai presus de
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
dela Conservatoarele din Iași și București, refuzam să mă prezint la concursuri, numai ca să-mi pot desăvârși cercetările și lucrările în marea capitală a Franței, cu toate sacrificiile. Dacă, Domnule Ministru, în acești șapte ani aș fi îndeplinit o funcție obicinuită la Stat, fie în țară, fie în Paris chiar, ei ar fi fost socotiți la gradații și pensie; cu atât mai mult deci ei ar putea fi socotiți la fel, fiind vorba de o activitate recunoscută excepțional. Aceia și cu
Muzicieni români în texte şi documente (XIX). Fondul Dimitrie Cuclin. In: Revista MUZICA by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/244_a_486]
-
cunoscutul ziar conservator la care a fost redactor și Caragiale), despre care vorbește ca si cum ar fi fost un răspuns direct al celui incriminat, al lui Maiorescu adică: articolul său ar fi avut darul "d-a scoate de onor profesor din obicinuita să liniște", "la sfîrșit... d. Maiorescu își dă în petec" etc. Intitulat Literatura și politică, apărut în Constituționalul din 5 iunie 1892, textul (o coloană pe prima pagină, care nu conține mai mult de echivalentul a două pagini dactilo) ar
T. Maiorescu si conditiunile progresului by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18182_a_19507]
-
mărgineau față cu drepturile altora și cu interesele generale. Dacă se găseau, și se găsesc totdeauna, unele personalități emancipate de presiunea dogmelor religioase, oameni pe care spiritul de analiză și critică îi duce la "îndoiala filosofică" sau, să întrebuințăm neologismul obicinuit, la "agnosticism", dînșii nu mai puțin rămîn supuși principiilor morale superioare, care deși pentru ei decurg din diferite sisteme filosofice, au în realitate un izvor comun cu al prescripțiunilor religiunei, servind de bază și de postulat al vieții sociale. Așa
Redutabilul pamfletar C. Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8100_a_9425]
-
relațiilor și acțiunilor umane.” ¹ Lovinescu are dreptate să aducă în discuție mai departe cazul bine cunoscut al unor scriitori de geniu ca Shakespeare, Tolstoi, Rabelais sau Balzac, reputați în arta de a scrie “rău”, “prin faptul că au depașit legile obicinuite ale stilului. În realitate e numai o iluzie” zice criticul, deoarece noutatea viziunii lor nu s ar fi putut exprima altfel. În consecință, stilul unor asemenea mari scriitori întrunește condițiile necesității și ca atare nu se pot presupune nici un fel
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
observației au la doamna Hortensia PapadatBengescu proporții ce i condiționează și forma: pletoric prin exces de adjective, supărător prin abuz de neologisme, obscur prin îngrămădirea notațiilor, pedant prin științism și exuberant prin lirism, stilul scriitoarei poate fi lipsit de calitățile obicinuite ale clarității și sobrietății; raportat însă la bogația fondului și la ritmul sufletesc, e nu numai un stil necesar ci, prin armonie și echilibru intens, și unul perfect.” Pe o continuă alternare de planuri, pe o permanentă pendulare între realitate
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
armonia liniștită a împerecherii lor, cu un acompaniament lung și egal al căderii regulate de apă, lung și egal ca o iubire eternă. Ploaia este pretextul visării, Ea, ba traiește exaltarea cuplului înfiorat de amor, ba își dorește o viață “obicinuită, cu gesture familiare, văzându-se lucrând la masa la care altul citește, “o mică corabie de fericire, simplă, umilă și pacinică”. Logodnicul și întâlnirea cu el sunt scopul ei existențial, el este câteodată ca o idee, imaterial. Scenariul întâlnirii dezvoltă
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
Morțun. Marturii întrunindu-se și neputîn-du-se înțelege, marturii directorului nostru au redactat un proces-verbal separat prin care declară: Ťcă nu este loc ca d-nii Gh. Scorțescu să deie reparație d-lui Sterea, deoarece cuvintele arătate nu întrec peste limitele polemicei obicinuite în presa română mai ales față cu streini cari, fără a avea drepturi, fac politica guvernamentalăť. În urma acestui proces-verbal, considerăm dar incidentul ca închis." A doua zi, ziarele centrale publică două scrisori ale martorilor lui Stere adresate celui care i-
C. Stere și duelul său de la 1894 by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8916_a_10241]
-
a primului port unde vasul a ajuns ori a locului de destinațiune. Competința căpitanilor de porturi de a cunoaște de contestațiunile ce le sunt deferite prin regulamentul de la 30 Martie 1879 se menține. Articolul 901 În toate cazurile comerciale termenul obicinuit de înfățișare fixat prin art. 78 din procedură civilă, se reduce la jumătate. Prezidentul tribunalului va putea însă după împrejurări, să permită că citațiunea să se facă pentru un termen și mai scurt, fără a fi obligat pentru această să
CODUL COMERCIAL Cu modificările până la 26 iunie 1995*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106059_a_107388]
-
chix”, vol. VII, 1901, p. 598). De fapt, cuvântul fusese atestat chiar cu o jumătate de secol mai devreme, așa cum indică dicționarul lui Tiktin: apărea la Theodor Stamati, în Wörterbuch / Vocabulariu de limba germană și română, cu adăogirea celor mai obicinuite și în conversăciune primite cuvinte streine (Iași, 1852), în care germ. Kikcs era tradus, cu precizarea „la biliart”, prin „chics, greș, lovire nenemerită” (text scris cu slove chirilice). Biliardul era bine cunoscut în secolul al XIX-lea, terminologia sa românească
Chix by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4784_a_6109]
-
unul din prietenii mei, au vrut să aducă în limba noastră un feliu de poesie noao, precum se află la italieni și la alte neamuri". Diferența este subliniată cu insistență: "și fiind că la noi până acum puțin au fost obicinuite alte stihuri afară de cele de obște, ce le numim viersuri și s-au obicinuit la cântece de doru lelii și de frunză verde și ca de aceste". Mă tulbură ideea că, la începutul secolului XIX, poezia română se desprindea încă
Darul postum al Poetului by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/14009_a_15334]
-
cei mai posomorîți: 1830-1832, între două popasuri prin închisori, când lua parte la mișcările de stradă ale Parisului. Ceea ce dovedește că durata în care nasc invențiunile de geniu are propriile ei cadențe, prin nimic asemănător cu bătăile încete ale timpului obicinuit. Să spunem deci, că după câteva rânduri înfrigurate cu care Galois, în ajunul duelului, termină scrisoarea - testament - către Auguste Chevalier, Galois depășește, în acești ultimi doi ani, pe marii săi contemporani: Gauss, Abel în cercetările lor asupra funcțiunilor eliptice și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
nevoi. S-a subliniat frumusețea și măreția actului donatorilor, dl. I. Gh. Pr. Anastase, fiul donatorilor a citit actul de donație liberă de Casa Școalelor, care administrează formal fondul de donație. Premierea elevilor și donația s-a făcut cu "pompă obicinuită"în fața întregului sat". Cheltuielile pe capitole ale anului bugetar 1941-1942 sunt total insuficiente, în condițiile uneii palete largi de necesități: combustibili, curățenie și întreținere, salarii servitori, mobilier și material didactic, cheltuieli cancelarie, chirie grădiniță, cantină școlară, construire două cămări cantină
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XX-LEA (XI) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356652_a_357981]
-
putut spori nici micșora onorabilitatea dd-lor Mihălescu și Moldoveanu: Gros Jean comme avant; mult zgomot pentru nimica; iar conștiința și opinia publică cred și de acuma aceea ce a crezut până acuma. [ 24 februarie 1880] ["UNUL DIN ARGUMENTELE CELE MAI OBICINUITE... "] Unul din argumentele cele mai obicinuite ale ziarului "romînul", pe care îl repetă de câteva zile necontenit, este că, dacă țara se află în rea stare, vina e a partidului conservator, care a guvernat-o secoli întregi, pe când d-abia
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Mihălescu și Moldoveanu: Gros Jean comme avant; mult zgomot pentru nimica; iar conștiința și opinia publică cred și de acuma aceea ce a crezut până acuma. [ 24 februarie 1880] ["UNUL DIN ARGUMENTELE CELE MAI OBICINUITE... "] Unul din argumentele cele mai obicinuite ale ziarului "romînul", pe care îl repetă de câteva zile necontenit, este că, dacă țara se află în rea stare, vina e a partidului conservator, care a guvernat-o secoli întregi, pe când d-abia vreo cinci-șase ani a putut să
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
adevărul se află la mijloc, adică între aceste două versiuni ce se răspândiseră. Iată cum stă lucrul: Termenul juridic pe care l-a întrebuințat judecătorul comercial din Berlin este în limba germană abgelehnt (înlăturat) adică, cum am zice in termenii obicinuiți la noi, "la dosar". Considerantele ce servesc de bază rezoluției judecătorului sânt că hotărârea majorității acționarilor, care, înregistrîndu-se, ar fi să înlocuiască și să suprime statutele societății înregistrate deja încă nu prezentă caracterul unei convenții perfecte, fiind aceasta încă supusă
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
o tonă, când ar fi putut căpăta pe ele puțin mai târziu cu 20-25 la sută mai mult. Astfel statul belgian a păgubit o jumătate de milion. Este știut că statul face întotdeuna cele mai nenorocite afaceri comerciale; el de obicinuit cumpără scump și vinde ieftin și totul firește cade în spinarea contribuabililor. Să ne amintim, în treacăt, de câte ori atâtea state mari și deaminteri bine administrate nu și-au risipit banii pentru a cumpăra cu câte 10, 12 și 14 milioane
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
datează din 1871. Totuși cuvântarea de la Cherbourg rămâne, și aceasta scrisoare, tocmai pentru că poartă data de a doua zi după războiul din care teritoriul francez a trebuit să iasă ciuntit, pare a fi reiterarea unei promisiuni de revanșă, ceea ce de obicinuit se face în ajunul îndeplinirii ei. Gravitatea lucrului se atenuează dar puțin, cum am zis, prin ceea ce ne comunică astăzi serviciul nostru telegrafic; situația rămâne tot așa de amenințătoare pentru pacea continentului, până ce o retractare în regulă, lucru puțin probabil
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
citate, că traducerea cărții în cestiune e făcută în România și de un român. E cunoscut că orice doctrină care cuprinde multe adevăruri spuse fără încunjur și în termenii cei mai proprii nu numai surprinde, dar respinge chiar pe oamenii obicinuiți a-și esplica toate după alte formule și cu alte cuvinte. Schopenhauer e dintre autorii aceia cari nu vor avea a se teme de soarta celor ce scriu de azi pe mâine. E drept că multă lume va fi jignită
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
dacă a binevoit a ne lumina asupra acestei împrejurări, pîn-acum cu totul necunoscute. Ne aflăm în fericita poziție a celebrului Diaz când, pe luciul nesfârșit al mării, a-nceput a i se ivi de departe capul Bunei-Speranțe. [ 13 decembrie 1880] ["OBICINUIȚI A ȚINEA PE CITITOR... "] Obicinuiți a ținea pe cititor în curent cu cele ce se scriu în ziarele străine despre țară, comunicăm următorul articol din "Le Nord", care cuprinde o foarte fidelă dare de seamă a situației noastre interioare. În
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
lumina asupra acestei împrejurări, pîn-acum cu totul necunoscute. Ne aflăm în fericita poziție a celebrului Diaz când, pe luciul nesfârșit al mării, a-nceput a i se ivi de departe capul Bunei-Speranțe. [ 13 decembrie 1880] ["OBICINUIȚI A ȚINEA PE CITITOR... "] Obicinuiți a ținea pe cititor în curent cu cele ce se scriu în ziarele străine despre țară, comunicăm următorul articol din "Le Nord", care cuprinde o foarte fidelă dare de seamă a situației noastre interioare. În una din cele din urmă
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
el însuși scria în Înștiințare cătră cetitor: „Scriptura Sfântă [...] românește tălmăcită la anul 1688 în București s-au fost tipărit, dar cu foarte întunecată și încurcată așezare și întocmire a graiului românesc și mult osibit de limba cea de acum obicinuită, și mai ales de graiul și stilul cel din cărțile besericești, care în toate besearicile românești se cetesc [...] Afară de aceasta, aceale vechi Biblii atâta s-au împuținat, cât foarte rar, să nu zic bun credincios creștin, ci preot easte la
BIBLIA DE LA BLAJ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285723_a_287052]
-
chemată, nară ea, la o damă jună și frumoasă. Ea se numea Maria Viso (se numea astfeli amanta d-tale? ) și ea mă rugă de a pune în lăcata unui lanț de aur o otravă tare. " Cu toate că femeia criminală era obicinuită cu astfeli de comisiuni, cu toate astea, zic, întrebă cine o să poarte lanțul. Dama atunce răspunse că lanțul i-ar fi fost dat de-un pețitori obraznic cu numele Caldero și că ea ar voi să i-l trămită acum
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
câni, fiindcă trăiesc în apropierea oamenilor, se observa influența răului. [ 51] Cam aceasta era starea boalei, fără a mai pomeni în deosebi multe cazuri curioase cari se arătau la o seamă de oameni. Pe timpul acesta nu domnea nici una din boalele obicinuite, și unde se întîmpla să fie vruna se prefăcea în ciumă. Unii mureau de lipsă de îngrijire, alții chiar cu grija cea mai bună. Nu era nici un leac de care s-ar fi putut spune că aduce vreo scăpare sigură
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
stinge setea. Templurile în care își pregătiseră locașul lor erau pline de morții ce-și lăsaseră viața acolo. Căci oamenii, neștiind ce se va întîmpla cu ei, biruiți de nefericire, desprețuiau toate lucrurile dumnezeiești și omenești fără deosebire. Toate datinele obicinuite la îngropăciuni căzură în neorânduială. Se îngropau cum puteau. Unii îngropau fără teamă în cimitire străine, neajungîndu-le cele proprii, pentru că și muriseră prea mulți de ai lor. Căutau ruguri străine, și unii, preântâmpinând pe cei cari clădiseră rugul, puneau morții
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]