350 matches
-
trecând totul prin acizii ironiei, el se înscrie fără ezitări într-o tradiție, asumând-o și apărând-o în vremi de restriște poetică. Acum nu se mai vede/ ce se aude dar altădată se arăta instantaneu", notează cu o studiată obidă poetul, avertizându-ne totodată: ,noutatea nu mă poate atinge", ,mi-am propus anume să fiu vechi". Diferența față de volumele mai vechi vine din literaturizarea poemelor, cu atât mai vizibilă în vers cu cât autorul o respinge în principiu. Dacă în
Vremea ratării by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11254_a_12579]
-
parte a cărții demonstrează încă o dată că nimic nu se pierde, totul se transformă. Este infernul acestor ultimi ani pe care îl suportăm cu toții. Tonul autorului nu se schimbă. Este acceași durere, aceeași întristare profundă din "primul infern". "Scriu cu obidă. Vă rog să mă iertați..." Cartea merită citită, chiar dacă nu este o realizare literară deosebită. De fapt, cred că ar interesa mai puțin acest aspect.
Metamorfoza infernurilor by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14489_a_15814]
-
creeze Vîrtejuri în jumări, jandarmerii De ciuboțica-cucului, teci dese Iubind boaba fasolelor tîrzii, Fîntîni sleite fin de cumpeni, raze Întortocheate într-un soare cub, Craci adormiți pe margini de pervaze Ce sufletul și cugetul ni-l sug Cînd se trezesc, obida pălămidei De-a nu fi laur pentru geniul Dante, Crăițe-n coji de nuci, vechi diamante Topindu-ne de vii pe cît de-avidă-i Pofta lor rea. Și-n pajiștea rotundă, Ceașca-havuz țîșnind ROUA BURGUNDĂ!
Mi-s vorbele vrăjite să creeze... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9396_a_10721]
-
clipă. Oh, lăsai să te pipăie, goală, Ceilalți îngeri prieteni de-aripă, Și de nimb, și de doxologeală, Și de opium fumat lin din pipă, Cînd nu-i nimeni prin urbe să-i vadă, Ci doar Domnul se uit c-obidă. Eram îngerul tău de corvoadă, Mătăsos ca o dulce omidă...
Eram îngerul tău de corvoadă... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9517_a_10842]
-
mai departe pot visa, pot amîna oricît - cu patria la tîmplă poate sunt mort demult. Vorbească-se despre cei mulți și sărmani Despre văduve și bătrîni și copii și am să lăcrimez, oprimat - La fiecare cuvînt o lacrimă la fiecare Obidă un hohot și un nod în gît, amar - Așa-mi duc viața la finele Acestui mileniu cumplit, la sfîrșitul acestei Lumi haine, atît de prinsă-cetluită în ticăloșia ei În zădărnicii și deșertăciuni Că moartea o va surprinde cu gura plină
Poezie by Ion Lazu () [Corola-journal/Imaginative/9722_a_11047]
-
intrat victorioși cu șaizeci de primăveri în urmă în metropola Bucovinei, n-au reușit să șteargă unele inscripții românești de pe caldarâmuri și de pe cazărmile care ies azi la iveală de sub tencuiala blocurilor deteriorate”. Clocotind ca un vulcan gata-gata să erupă, obida autoarei nu trece pragul exploziei distructive, ci se esențializează într-o decantare - autentic poem în proză: Nu le-a șters nici trecerea vertiginoasă a timpului, căci ele s-au brăzdat ca niște lacrimi pietrificate în inima orașului.”. Maria Toacă amintește
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
și nobile îndeletniciri: vânătoarea. Și pentru a fi convingători, reproducem acest pasaj: „Era un întuneric de nu se vedea la doi pași, iar noi doi înotam prin noroaiele clisoase ale Mălaielor, cu ciorchinarele goale și cu sufletele pline de mare obidă pentru truda noastră zadarnică din acea zi, cam la mijlocul lui martie, ce părea a fi ultima <baltă> din acel sezon de vânătoare...” (Trădătoarea) În adevăr, vânătoarea de mistreți (spre exemplu), mai ales „în primii ani de ucenicie”, a fost pentru
OMAGIU SCRIITORULUI MIRCEA IONESCU LA 75 DE ANI DE LA NAŞTEREA SA [Corola-blog/BlogPost/93767_a_95059]
-
acesteia, unchiul Ion, "profesorul cel mai bun și cel mai lipsit de drepturi din școală" a cărui viață e construită, cehovian, ca un lung șir de renunțări și de lovituri pe care - spre nedumerirea nepoatei - pare să le trăiască fără obidă: Pentru că trăia ca și cînd îl mai aștepta încă o viață după cea de acum, care ieșise așa cum ieșise. N-avea în ochi neliniștea celor care și-au întîrziat reușita și nu se încrîncena să smulgă zilelor ce pierduse". Dacă
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
ceva. Arthur făcu ochii mari și căzu puțin pe gânduri. Mergi, că trebuie să-mi comand rochia de mireasă. De la Chanel.” croncăni iarăși zgripțuroiaca. “De francezii ăștia cu ifose nu putem scăpa nici în Evul Mediu, mai adăugă ea, cu obidă, scuipând un oscior.” Arthur nu mai pierdu timpul. Încălecă val-vârtej și călări toată noaptea până la Londra. În zori, orașul îl primi somnoros, dar cu porțile deschise. Târgoveți, plăpumărese, gunoieri, halvițari, geambași și zarzavagii se perindau agale spre locurile lor de
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
simțirii când trece-ascuțișul prin carnea osândei răzbate cu vârfu-n Lumina Sfințirii nu-i lacrimă frântă-n privazul de lume să nu-Ți săgeteze în ochiu-Ți cu strune și nici nedreptate sfruntată-n orbire pe cari ochiul Tău să n-o-ncrunte-n privire obidă și lanțuri - scuipații prostimii ne-aduc pe-amândoi în genunchi ca sihaștri: stau om lângă Fulger în jugul mulțimii dar om și cu Fulger răscol' lut și aștri ...Hristosul împarte cu omul osândă: deja iscă-n ceruri Catarg de Izbândă
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
vreau fericiri ci doar dumiriri și nu vreau lumină doar inimă crină iele din stejar zvârliți-mă-n jar cruțați-mi și truda de-a fi iarăși Iuda ARDEAL Ardealule - abia acuma te pricep: ți-aud urletul de mânii și-obidă așa-i - Ardeal: pân' nu te mușcă-aspidă nu știi că lucrurile din otravă-ncep din carne vie - zvârcol - răzbunare te vei trezi cu pumnu-nfipt în ceruri un pumn cu viscol - nu cu lumânare un pumn care promite lumii geruri până-
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
este președintele meu”; „Dodon, trădător de țară!”; „Dodon ține minte. Diaspora nu se vinde”; Dodon persoană nongrata în Diasporă”; „Dodon în Rusia. Ce cauți aici?”; „V-ați vândut lui Putin” ș.m.a. „Dodon a scuipat pe noi” se auzeau declarații de obidă din sală a celora care nu au putut să voteze în alegerile prezidențiale trecute. Împreună cu complicele său Plahotniuc Dodon le-a încălcat dreptul la vot, neacordându-le numărul suficient de buletine, iar susținătorilor săi din Transnistria, aduși cu zecile de
BRAVO DIASPORA !!! de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380643_a_381972]
-
de pușcărie că deținut politic, plimbat prin mai toate închisorile grele ale țării și am suferit că toți cei condamnați, cu sau fără motive serioase, după cum veți fi știind că s-au desfă surat evenimentele din acei ani de grea obida pentru români, intru propășirea comunismului bolșevic și distrugerea țării. Povestea mea este asemănătoare cu a multor deținuți politici și mai curând am vrut să uit decât să-mi amintesc suferințele prin care am trecut. Pușcăria m-a învățat multe, insă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
devenind un ghid util și necesar pentru toți cei care vor să-și depășească condiția primară. „Trăind în cercul vostru strâmt Norocul va petrece, Ci eu în lumea mea mă simt Nemuritor și rece”. E „ceva amar, un fel de obida” afirmă Ibrăileanu, considerând sfârșitul Luceafărului de prisos din punct de vedere al logicii afective, dar și a celei compoziționale. Poemul ar fi trebuit încheiat în momentul culminant. Probabil acesta este și unul dintre argumentele lui George Popa de a continua
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Mulțumesc tardiv!// Trupul tău dihotomic/ Nu-mi mai zice azi nimic,/ Hop șa!, hop șa!,/ Căci anume-am scris așa./ Că-i mai kitsch/ și cu lipici/ Pe la ele,/ La buzéle/ Mari și moi/ Cum doar Stepanida/ Le avea stârnind obida/ Lui Evgheni/ Din Diavolul de Tolstoi,/ Din cauza jenii/ și-a lui Benedetto Croce.// Mulțumesc precoce!!" (Epigramă). Întorcându-ne de la aceste versuri kitsch și (oricât s-ar iluziona autorul) fără lipici, la paginile de poezie autentică ale volumului, e de remarcat
Îngerul jongler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10617_a_11942]
-
de pușcărie că deținut politic, plimbat prin mai toate închisorile grele ale țării și am suferit că toți cei condamnați, cu sau fără motive serioase, după cum veți fi știind că s-au desfă surat evenimentele din acei ani de grea obida pentru români, intru propășirea comunismului bolșevic și distrugerea țării. Povestea mea este asemănătoare cu a multor deținuți politici și mai curând am vrut să uit decât să-mi amintesc suferințele prin care am trecut. Pușcăria m-a învățat multe, insă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
devenind un ghid util și necesar pentru toți cei care vor să-și depășească condiția primară. „Trăind în cercul vostru strâmt Norocul va petrece, Ci eu în lumea mea mă simt Nemuritor și rece”. E „ceva amar, un fel de obida” afirmă Ibrăileanu, considerând sfârșitul Luceafărului de prisos din punct de vedere al logicii afective, dar și a celei compoziționale. Poemul ar fi trebuit încheiat în momentul culminant. Probabil acesta este și unul dintre argumentele lui George Popa de a continua
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
bănuind cum stau lucrurile, îl întemnițează pe nimeni altul decît pe bătrînul Arbore, acoperit de atîtea răsunătoare vitejii. Dar e nevoit să-l elibereze pe data, pentru a conduce o bătălie împotriva tătarilor, care năvăliseră într-un colț de țară. Obida însă a rămas. În casa postelnicului Șarpe rămîne mai mare nepotul Luca, rănit, deocamdată, de săgețile primite în picioare în lupta din Codrii Cosminului. Hain, copilul Mihu încearcă să-l otrăvească, fără însă a izbuti. Cînd Luca prinde de veste
Opera literară a lui Hasdeu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17799_a_19124]
-
depresiune morală sau de euforie, n-aș putea avea decât un raspuns invariabil: scriu pentru că nu pot face altceva și o spun nu ca o simplă expresie stilistica, ci an mod absolut, cuvantul acoperind integral noțiunea. Mă uit câteodată cu obida la mâna această dreapta, care nu știe umblă cu un comutativ electric sau cu manivela și resorturile celei mai simple mașini; știe ansa să scrie cu satisfacția unei stăpâniri de sine an continuă creștere. Scrisul este pentru mine o fatalitate
O anchetă literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17467_a_18792]
-
suportă ca Țara să fie ocârmuită de golani și agramați... prin studenții care au înțeles că România curge și prin venele lor... prin muncitorii deposedați brutal de dreptul natural de a munci... prin țăranii care știu că sunt purtători de obidă, de cale dreaptă și de veșnicie... prin frații noștri alungați din vatra largă a Țării, spre a-și împlini în surghiun așteptarea unei vieți mai bune... prin semenii noștri care flămânzesc neștiuți de nimeni între asfaltul crud al străzii și
Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate: Nu putem sta deoparte, trebuie să ne trezim şi noi () [Corola-journal/Journalistic/23816_a_25141]
-
salvăm, cu un ceas mai devreme, căci apoi va fi prea târziu... Regina, buna regină, a intervenit de îndată, a vorbit cu Mihai Antonescu și a obținut aprobarea în luna decembrie 1941, ca să trimitem, noi, evreii, ajutoare coreligionarilor noștri în obidă. A fost, din partea ei, dovada, mărturia unei umanități cu totul nobile, sublime. Era iarna, luna decembrie, o iarnă vijelioasă, aprigă, ea a cerut unui aghiotant al ei, noaptea, să vie la mine acasă și să-mi aducă vestea, vestea salvatoare
Alexandru Șafran, marele rabin al Genevei - "Memoria este un act etic, și etic înseamnă acțiune, înseamnă viitor" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16053_a_17378]
-
Ardealul chema, iar poeții răspundeau: „Noi niciodată n-am trădat Ardealul! / În țara noastră sfântă și blajină, / Noi nimănui nu i-am băgat pricină //...// Privitu-ne-au cu ochii plini de ură, / Lovitu-ne-au cu biciul peste gură: / Ne-a fost obida cuminecătură. Noi niciodată n-am trădat Ardealul” (Romeo Dăscălescu). Când plângeau Mureșul și Oltul, când durerea țării cerea dreptate, când „Ardealul a pus fața la pământ” pe țărâna lui Gelu, când vipera umflată se dorea aici stăpână, când inima Transilvaniei
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92510_a_93802]
-
noastre”, ducându-și somnul veșnic la Ciucea: „Vestite, cântăreț al jalei noastre, / Octavian Goga din Ardeal, / Ascultă, tu, din cerurile-albastre, / Cum plânge, iarăși, Oltul val cu val. // A-nstrăinării spornică omidă / În codrii noștri roade iar frunzișul / Și povestește numai de obidă, / Spălând mormântul tău, cu lacrimi, Crișul. Privesc în zări feciorii de pe Mureș, / Proptindu-se, îngândurați, în coasă - / În pieptul lor mocnește frântul iureș.... / Și iar pornesc, mai îndârjit, la coasă! // Pe umile prispe de la sate, / Durere torc nevestele, din caier
Grandoare şi decădere la mâna destinului! [Corola-blog/BlogPost/92603_a_93895]
-
de la Putna, Ștefan spre noi privește. Sosit-a sol de Paște,în pragul ctitoriei, Foc viu ne e speranța, el spre altar pășește. Emoția străbate prin trup, întreaga țară. El s-a întors acasă, în strămoșeasca vatră. Purtat-a cu obidă, decenii de ocară. Însă astăzi, în genunchi sărută sfânta piatră. Deschis îi este drumul,spre a țării capitală, Unde-n triumf străbate un fluviu omenesc. Cu flori și cu urale, erupția stradală Cuprinde cu a ei lavă, pământul românesc. Gabriela
CHEMAREA NEAMULUI de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383700_a_385029]
-
plânsul meu pe foile acelea îndărătnice de scrisori amare? Nimic nu era de bine!, chiar dacă mă străduiam să înfloresc închipuirile mele, de altfel. Tu știai măicuță mereu că, pe obrazul meu zace neputința; că, în mâna mea s-a strecurat obida; că, pernei mele îi e dor de mâna ta și poveștile cu care mă adormeai, făcându-mă să cred că lumea e atât de bună și viața atât de frumoasă! ...Cum a murit săraca cu dorul pe gene! tânguia pe
CÂRTIŢA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382146_a_383475]