33 matches
-
corolar al competențelor amintite - ce-i conferă un drept de reprezentativitate în raport cu suferințele, revoltele și aspirațiile societății în care viețuiește: "În numele cui vorbește scriitorul și cum își justifică luarea de poziție? În numele celor "fără de cuvînt" din societate, a oprimaților, a obidiților (cum spunea Dostoievski), a celor fără libertate, pentru că scriitorul este un artizan al cuvîntului public și personal în căutarea "sfințeniei laice" și a conștiinței fericirii interzise. Intelectualul-filosof distruge dogmele, prejudecățile, schemele de gîndire și idolii mentali într-o societate infectată
Intelectualul în istorie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14400_a_15725]
-
modelul pentru care este programat și îmi pare un zgomot ce acoperă vocile interioare, clădirea de sine pe o schemă, produs al dizarmoniei. Ambiția face din om un contracandidat sie însuși". Simptomatic, atenția scriitorului se îndreaptă frecvent către "umiliții" și "obidiții" vieții literare, către acei autori ori pur și simplu intelectuali ce n-au izbutit a se realiza scriptic, care în aria existenței lor periferice întrupează o jertfă purtătoare ea însăși de valori spirituale. înălțîndu-și privirile admirative spre piscurile creației autohtone
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
rostit cu năduf, dar mustind de bun-simț: „Săracii de ei, nu-și dau seama că, dacă Iisus ar fi venit pe lume în zilele noastre, ar fi fost în stradă, alături de oamenii din marș, pentru că El a luat mereu partea obidiților?...” De ani de zile de când dezbaterea despre drepturile persoanelor LGBT mocnește în societatea românească, îmi spun că Ne grăbim să judecăm și să arătăm cu degetul ori sărim să ne apărăm „valorile tradiționale” (sărăcia și nevoile și neamul) mai înainte de
Solidaritate by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82353_a_83678]
-
ton și mai arțăgos: „ascultă la mine“!... Era evident că la originea vehemenței sale stătea bănuiala că nu e luat În seamă - În definitiv, o problemă de comunicare. — Ascultă la mine, domnule, nu se poate altfel! Toată sărăcimea planetei, toți obidiții și umiliții pămîntului și-au pus speranța În comunism. Din păcate, s-a greșit undeva, În punctul de plecare. Materialismul dialectic, ateismul, asta a fost greșeala! Comunismul va trebui Într-adevăr restaurat, dar nu așa cum a fost, ci așa cum ar
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
o fac din pură revoltă, din instinctul rănit al dreptății, dar câți or fi oare cei pe care îi mână doar pizma, dorința de a înșfăca ei vilele și gipanele, la o adică? Curând după ce au luat puterea umiliții și obidiții conduși de comuniști, s-a dovedit că nu voiau decât să jefuiască pur și simplu burghezia, luând din vechea orânduire vilele din Primăverii și năravurile. Emanații Revoluției din ’89 au repetat scenariul: au înhățat de la comuniști tot ce era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
elevilor evrei cărora regimul de la Vichy le interzisese să frecventeze școala; intră în Rezistență, publică în ziare clandestine, conduce el însuși un astfel de ziar.” E rândul lui Franz-Olivier Giesbert să comenteze posteritatea literară a celor doi: „Fidel umiliților și obidiților lumii, Camus n-a căzut în nici una din capcanele vremii sale. După moarte, a devenit de necontestat. A câștigat prin KO lupta lui postumă cu Sartre, care, în pofida multiplelor lui talente, mai cu seamă acela de a asmuți haitele asupra
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4941_a_6266]
-
Marfa Stanilova. Așa o cheamă pe consoartă. Să fi fost cândva grațioasă, nu-i exclus. Dar, la data când Saproșkinov are a-i îndura prezența, nici măcar amintirea n-a mai rămas din tot farmecul ei. Nici la serviciu nu scapă obiditul funcționar. Sunt colegi. În fiecare zi la ora 11 ea apare tăcută în pragul biroului așteptând să-i fie livrat un nou teanc de dosare. Altceva n-are de zis. Și, pe undeva, e mai bine că n-are. În funcție de
Un om din Est by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5707_a_7032]
-
curent, ne referim desigur la același autor mai sus amintit. Între principalii exponenți ai acestei linii polemice vs. poezia dintre cele două războaie mondiale, memorabil este Pier Paolo Pasolini, ce va promova o poetică socială a dezmoșteniților, a umiliților și obidiților de pe șantiere, a proletariatului emigrat din sudul subdezvoltării în orașele boom-ului economic, înălțând „roșia lor zdreanță de nădejde”. Este vorba de volumul apărut în 1967, intitulat Cenușa lui Gramsci. Chiar și în plan stilistic Pasolini încearcă o cale neconvențională
Repere critice în poezia italiană contemporană by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4592_a_5917]
-
cu tărie că vom ieși afară. Să-l avem pe Dumnezeu În noi tot timpul. Strâns la pieptul lui, Îi simțeam căldura... Eram copleșit.” Pentru bădia Ilie Tudor, din Craiova, poezia lui Radu Gyr era o scară către cer pentru obidiții veacului: „Pereții celulei erau zgâriați cu poemele lui Radu Gyr. Rugăciunea a fost secretul salvării noastre la Aiud și, lângă rugăciune, poezia lui Gyr a legat inimă de inimă și suflet de suflet. Versul lui se trăia. Îl trăiam. Era
Vulturul albastru -Fragment-. In: Editura Destine Literare by Ioan barbu () [Corola-journal/Journalistic/99_a_387]
-
o geantă în care e strânsă toată viața lor mistuită de păcate și regrete tardive. Pentru o ciorbă chioară, o mâncare de fasole rămasă de ieri, uneori un rachiu de bucate, un „monopol”, rareori sau deloc un ban de pâine, obidiții sălășluiți în gară fac orice muncă. Doar că, astăzi, lui Doru Gherasim Hrib nu i-a surâs norocul. N-a „picat” nimic, „jangalele” s-au isprăvit cu coltucul din geantă, iar foamea doare rău. De fapt, nu mănâncă decât o dată
Agenda2005-19-05-1-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283671_a_285000]
-
păstra în inimi strălucirea Ei, vom porni pe urmele Lui cu îngerii, ne vom închina ca magii, Îl vom adora ca Maria, Îl vom vesti ca păstorii. Glorie veșnică Celui născut în Bethleem și culcat în ieslea săracă pentru ca toți obidiții lumii, toți cei care n-au parte de lumea aceasta cu bogățiile și strălucirea ei și cu știința ei și cu deșertăciunile ei... să aibă parte de cer, crezând în El și călcând pe urmele Lui, urmând pilda Lui. Am
CU GÂNDUL LA BETHLEEM de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 108 din 18 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349662_a_350991]
-
spune că, întreaga creație a lui este un adevărat ospăț al cugetării. Cei care s-au apropiat de el au găsit multe puncte de vedere în care scriitorul rus a fost caracterizat în primul rând ca reprezentant al „umiliților și obidiților”; apoi un „talent crud”, proorocul unui nou creștinism; unii s-au interesat de „omul din subterană”, alții l-au luat înainte de orice, vestitorul ideii mesianice ruse. „El este tipic rusesc, geniu rus până în străfunduri, cel mai rus dintre marii scriitori
DESPRE METAFIZICA CUVÂNTULUI ÎN ROMANUL FRAŢII KARAMAZOV DE F.M.DOSTOIEVSKI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349611_a_350940]
-
intreprindere îndărătul căreia stă banca. (Nichifor Crainic, op. cit. p. 22). Cu siguranță că în registrele misterioase ale Băncilor democrate sunt nume de vază ale distinșilor întreținuți, care atingând succesul puterii, înlesnesc la rându-le băncilor creditoare, afacerile prospere, pe spinarea obiditului popor prea des încercat și parcă resemnat. Așadar, votul universal al maselor prea tolerante ajunge garantat sută la sută, pentru Marea Finanță (F.M.I. + B.M.), o veritabilă intreprindere de profit. Panica proiectată de succesul politic mai ales intern, dar și în
SUCCESUL PREALEŞILOR NOŞTRI POLITICIENI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351661_a_352990]
-
registru afectiv bine stăpânit, chiar și în momente de mare dramatism. Am ales ca exemplu ziua în care își părăsește casa pentru a pleca în refugiu. Este una dintre cele mai grele zile din viața sa desfășurată pe fundalul plânsetelor obidiților sorții, la care participă și natura și câinele Azor, rămas în părăsire: „Era o zi mohorâtă umedă cu vânt rece care aducea spicuiri de ploaie cu zăpadă, lumea plângea mergând în urma căruțelor prin noroaie și atmosfera de bejenie copleșea și
VASILE GUJA – UN AUTOR IEŞIT DIN COMUN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340594_a_341923]
-
e asta în care popii seamănă vrajbă și victimele votează cu călăii? De ce îi lași, Doamne, pe popi să preacurvească politic, folosindu-se de numele Tău, învrăjbind acest popor? Și de ce, Doamne, mehedințenii, vasluienii, teleormănenii, oltenii și vrâncenii, săracii și obidiții țării, votează cu călăii lor? Cu cei care zilnic îi fură și le iau de la gură și puținul ce li se cuvine? Făcându-i, practic, sclavii lăcomiei lor. Dă-ne un Semn, Doamne, că e doar prostia sau furtișagul lor
NU SUNTEŢI DUMNEZEU, MĂ! de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371659_a_372988]
-
mare lucru. De altfel, inadecvarea ar fi, aici, chiar neavenită. Sadoveanu. Conu Mihai. Care dintre coloșii rapsozi ai prozei românești a mai reușit performanța uluitoare a moldoveanului de-a prinde în mirificul său năvod atîta umanitate necăjită? Nici unul. Numai că obidiții din pămînturi, bordeienii veșnici au trecut în nemurire prin condeiul... unui mare înstărit. Urcați-vă, o clipă, în campanila lui conu' Mihai de la Copou și veți avea la picioare ca și stăpînul ei lumea cu bune și rele, înavuțiții și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
rele, înavuțiții și sărăntocii veacurilor. Acestora din urmă, impasibilul boier le-a acordat harul milei sale. Fără urmări. Poate, doar cu cinism alăturîndu-se indivizilor care au acaparat țara în trena tancurilor rusești și crezînd cine știe! în sosirea izbăvirii pentru obidiții lui. (Să fie oare cu totul întîmplător apetitul neobosit cinic al corpolentului cineget?) Comunismul și l-a revendicat, oricum, cu benefic profit, pe conu Mihai. Descendenții de azi întru anacronic socialism și-l pot, la rîndu-le, revendica pe cel care
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
surâs cât duios, cât amuzat (Din vacanțele de iarnă, La cireșe, Din vremea răcanului, Varga domnului, Hotărâre nestrămutată). Într-o seamă de „copii după natură” sunt surprinse, apoi, alte imagini, întunecate, ale vieții de clăcaș. Ajunși la sapă de lemn, obidiții, care muncesc pe rupte ca să-și stingă obligațiile către boieri, nu au cui să se plângă. Exasperați, ei nu mai știu unde să caute dreptatea (Să dea ordin după dreptate!...). Înșelați la târg (De la târg), loc al păcătoșeniei, măcinați de
POPESCU-23. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
imagini extrase dintr-un fond străvechi. Astfel, Georges Marchais afirmă că societatea socialistă pe care partidul comunist dorește s-o clădească "va fi în mod cert bleu, albă, roșie"154. Dar astfel de cuvinte, formulele pregnante, "o Franță pentru francezi", "obidiții împotriva îmbuibaților" recreează, în jurul mulțimilor vizibile, prezența altor mulțimi invizibile, inamovabile, uneori neștiute. Aceste fantome reînviate "ca la comandă" exercită o presiune exorbitantă, căreia nu i se poate rezista. Infinit mai numeroși decît cei vii, spune Le Bon, morții sînt
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
zăpezile, școlărițele cu șorțul negru‐albastru, cu gulerașe albe...” George Constandache către G.G. Ursu despre G. Tutoveanu: „... el n‐a fost scriitorul turnului de fildeș. Cine l‐a văzut astfel, l‐ a văzut greșit. Care casă era mai deschisă pentru obidiții sorții decât a lui?” Radu Șerban Palade în „L‐am cunoscut pe profesorul G.G. Ursu”: ...”Pe profesorul G.G. Ursu nu‐ l cunoșteam, dar îl prețuiam mult, eu fiind un admirator al poeziei sale. Citisem din poeziile lui cuprinse în volumele
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
ordinea apelului ne urcam în vagoane. Vagon după vagon se completează și se dă, toată marfa vie, în primirea pazei, securitatea. Urcați în vagoane, fiecare din noi ne căutam un loc. Ne asezăm pe sumarul bagaj, legat în pătura jerpelită... Obidiții sorții, înghesuiți în vagoane, treceam prin fața coloniei, care era așezată, față de calea ferată, la vest, pe o pantă lină în urcuș. Din mersul trenului vedeam toate barăcile, defilând parcă, prin fața noastră...Lăsam în urmă o viață hărțuită, un loc de
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
imigrantă". Hiperbola discriminării face ravagii pe ambele maluri ale Atlanticului; cine încearcă să ridice măcar semne de întrebare și să relativizeze vinovăția lui DSK în State, se vede imediat încolțit de o puzderie de asociații și organizații de apărare a obidiților. În schimb, în Franța, nu mai lipsea mult și DSK avea să devină un erou național, un model de virtute, sacrificat pe altarul ignoranței și primitivismului american... Oricum am privi-o, afacerea aceasta are un cert potențial teatral. Filosoful Alain
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
după căderea comunismului, vezi Serbia și comunitatea sa românească azi). În sensul politicii promovate pentru implementarea sa, SUA, deși o națiune de imigranți, nu a fost mult timp o societate multiculturală, chiar și atunci când, precum Statuia Libertății, îi invita pe obidiții lumii să își găsească adăpost în Lumea nouă, încă doritoare de mână de lucru europeană și nu numai. De asemenea, vehicularea unor idei filosofice de către intelectuali luminați privitoare la dezirabilitatea unui pluralism cultural în America secolului al XIX-lea a
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
își dorește cât mai mult pământ, pizmuindu-i pe bogătași. Ion este un exaltat al pământului, deoarece el sintetizează o suferință îndelungată a țărănimii veșnic lipsite, căruia îi aparține chiar prin legi nescrise. Pământul înseamnă pentru Ion și pentru lumea obidiților din care descinde, rațiunea de a exista, unicul mod de a trăi, de aceea eroul îl ascultă transfigurat, îi simte glasul: “cum zumzăie, șușotesc, fâșie porumbiștele, holdele de grâu și ovăz, cânepiștile, grădinile, casele, pădurile...Glasul pământului pătrundea năvalnic în
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
zi de concediu. Cozi enorme, doar două ghișee operaționale, la încasări. La sucursala BP din Sinaia (parcă) am rămas blocat citind anunțul de la intrare prin care „Agenții economici au prioritate“. Nimic mai firesc în această slavo-balcanică țară decât disprețul față de obiditul care-și plătește o infimă rată de 30-40 de lei. Ieri am încercat să păcălesc sus-numita bancă și să mă prezint chiar la ora de începere a programului, la ora 9. Am ajuns chiar cu zece minute mai devreme și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]