42 matches
-
aventurier, spion și compozitor așezat la loc de frunte în literatura instrumentului sau. Cele 4 Intabulaturi ( în transcripția pentru orchestră de coarde semnată de Sigismund Toduta) provin dinspre chanson-ul francez tratat într-o arhitectură savanta aflată la intersecția dintre gândirea obiectivantă a polifoniei stricte și sensibilitatea renascentista. De la un oarecare Schuster, n-a ajuns până la noi nici macar numele întreg, dar a ajuns o piesă vocală în tipologia cântecelor spirituale de la începutul secolului XVIII. Despre Johannes Sartorius de Junge știm mai mult
Cultura vechilor cetati by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/13750_a_15075]
-
evoluează, așadar, pe fondul confruntării gândirii științifice și filosofice cu două tipuri de abordare: (neo) pozitivistă, inspirată de universalismul și determinismul raționalismului modern și hermeneutică, expresie a interogațiilor, redefinirilor și invențiilor ce frământă spiritualitatea modernității târzii. În timp ce cunoașterea pozitivistă și obiectivantă a servit drept bază de legitimare sistemelor stabile și realizării consensului, hermeneutica, înțeleasă ca o cercetare a "fenomenului comprehensiunii" și recunoaștere a falimentului determinismului hiper-raționalist, a îndreptat cunoașterea spre înțelegerea pluralității, interpretarea diferenței și punerea la îndoială a "metapovestirilor" (Lyotard
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
o virtute care se impune subiectului de bună voie, ci un eveniment care acaparează și obsedează, de la care nu ne putem eschiva. De fapt suntem “condamnați la responsabilitate“ și nu la libertate, cum considera Sartre. Acest eveniment Întrerupe „imperialismul conștiinței obiectivante”, fiind „o ruptură În totalitatea construită de somnul conștiinței non - chestionate”199. În acest fel, responsabilitatea etică este cea care mă individualizează ca subiect, pentru că eu n-o pot eluda. Prin această relație imediat - non- mediată! - ce se stabilește Între
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
și conferă identitate prin separare ființelor și lucrurilor. Astfel, comuniunea presupune stingerea viziunii „parțiale“ prin primirea privirii „divine“, sub specie aeternitatis. Acest lucru nu se realizează (exclusiv) prin voința și puterea „părții“, ci se primește concomitent cu renunțarea la identificarea „obiectivantă“ a propriei persoane și a lumii. Obiectul, întrucât există, se instituie prin diferență față de subiect. Această separare înseamnă privire care iese din comuniune și se desprinde din legătura unificatoare. De aceea, în cazul relațiilor exemplare ce ajung să întemeieze tradiții
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
tearhic. În același timp însă, Milbank arată că interpretarea diferenței ontologice dintre Ființă și ființare ca raport de violență (în care ființările contingente tind să oblitereze revelația Ființei) este arbitrară 3. Noțiunile de transcendență, participație și analogie nu sunt neapărat obiectivante, atunci când „existența” nu este acceptată ca predicat univoc pentru Ființa divină și ființare 4. Tema heideggeriană a „Ființei ca diferență” reprezintă pentru Jacques Derrida și Gilles Deleuze matricea compoziției unei noi ontologii a violenței. În cazul lui Derrida, aceasta se
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
verticală, contemplînd, în diferite moduri, o ruptură de nivel de neresorbit în ordinea lor, oricît de armonioasă. în succesiunea celor patru stadii indiene ale vieții, două priveau datoria față de societate a persoanei ; ultimele două exersau persoana pentru ruperea de iluzia obiectivantă a existenței. Retragerea în pădure și itineranța erau înțelese de toți membrii societății ca o imagine a transcenderii, ca trepte ale unui destin uman complet. Pustnicii creștini ai Egiptului își aveau primele locuri de retragere aproape de așezările orășenilor și țăranilor
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
partea nevăzută a lumii, cît și (ca pînă acum) pentru a o nega. Nikolai Berdiaev vorbea despre două moduri de a fi ale lumii, de a fi în lume. Dar el indica în fond două perspective, opuse, asupra realului : cea obiectivantă și cea transfiguratoare. A doua nu însemna nicidecum evaziune, prezență eterată sau indiferentă față de imediat. Ea solicita, dimpotrivă, la maximum creativitatea și libertatea omului, puterea lui de a vindeca lumea de boala obiectivării, capacitatea de a o privi deja în
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
dincolo, de a o transmuta prin actele sale în acea lumină. Două dintre trăsăturile definitorii ale modernității tîrzii dezobiectivarea sensului religios și valoarea persoanei se colorează diferit, inversat, după cum sînt privite dintr-o perspectivă sau alta. Dacă e religioasă, perspectiva obiectivantă se îngrijorează de anemierea influenței sociale a credinței și se străduiește să recîștige cît mai mult teren, eventual asigurat prin lege, pentru ea. Valoarea persoanei e subordonată, în acest caz, obiectivării reușite a religiei, care, ca orice obiectivare, trebuie să
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
teren, eventual asigurat prin lege, pentru ea. Valoarea persoanei e subordonată, în acest caz, obiectivării reușite a religiei, care, ca orice obiectivare, trebuie să recurgă la număr și la masă disciplinată pentru a se impune. Dacă e agresiv laică, perspectiva obiectivantă constată anemia religiei în spațiul public și inferează de aici caracterul de convingere privată al credinței, inexistența transcendenței, irelevanța ei pentru destinul omului. Obiectivantă și normativă, ea luptă pentru legiferarea drepturilor individului, fără a-și permite să se intereseze de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
recurgă la număr și la masă disciplinată pentru a se impune. Dacă e agresiv laică, perspectiva obiectivantă constată anemia religiei în spațiul public și inferează de aici caracterul de convingere privată al credinței, inexistența transcendenței, irelevanța ei pentru destinul omului. Obiectivantă și normativă, ea luptă pentru legiferarea drepturilor individului, fără a-și permite să se intereseze de substanța persoanei, al cărei conținut fiecare este liber să și-l construiască după voie. Dacă e neangajată religios, perspectiva transfiguratoare își îndreaptă atenția spre
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
spre meditație spune André Scrima Logosul ieșind, înviind din Carte, atrăgîndu-ne spre Sursa de nenumit a limbajului. Logosul însuși critică formularea în măsura în care aceasta e tentată să-și aroge calitatea de adevăr ultim, să emită pretenția de a-l poseda. Perspectiva obiectivantă e înclinată să cazeze adevărul în formulările propriei tradiții și, eventual, să interpreteze alte doctrine ca acceptări implicite ale acestor formulări. Dar, exclusivistă sau inclusivistă, ea mizează pe formă, posesiune, maniabilitate a adevărului. Perspectiva transfiguratoare e sensibilă la universalul adevărului
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
spectacolul public, distanța față de formele lumii, în care radiază lumina ei, dar de care ea nu e nici stăpînită, nici parcelată. Modernitatea tîrzie poate fi privită ca un spectacol al transcendenței care convoacă la transcenderea chipurilor ei limitative. Pentru perspectiva obiectivantă, acest spectacol poate părea dezolant. Pentru perspectiva transfiguratoare, el poate fi, cu tot discernămîntul necesar în privința puținătății, crizelor, sărăciei timpului nostru, un spectacol eliberator.
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
înțelegea Platon. Pentru omul modern, Ideile sunt asimilate fie generalului (conceptului) care structurează particularul, fie eternului deosebit prin esență de universul celor supuse corupției temporale. Ambele perspective își au legitimitatea lor, însă reduc la un jargon modern (ceea ce aici înseamnă obiectivant) o problemă anterioară oricărei gândiri obiectivatoare. Ceea ce ni se dă în maniere multiple, în funcție de experiența noastră, ni se dă (și în același timp ni se ascunde - rămânând tainic) și sub specia unicității. Un ocol matematic ne poate ajuta să vedem
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Jean-Luc Marion discută cazul donației totale în termeni de revelație sau paradox, ca verb, iar nu ca substantiv, atrăgând atenția asupra riscurilor manipulării conceptuale a evenimentului originar. Revelația nu este un fenomen orizontal, ci o apariție verticală care dezarticulează structurile obiectivante ale comprehensiunii umane. Prin aceasta, revelația nu rămâne mai puțin adevărată și universală. În sfârșit, ceea ce se menține este relația de continuitate între fenomenele saturate sau paradoxale și toate celelalte apariții ale Vieții. Aplicând acest principiu în exegeza biblică vom
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Michel Henry - în direcția unui discurs apofatic merită să fie semnalată dintr-o dublă perspectivă. Este vorba, mai întâi, despre fructificarea pozitivă a provocărilor lansate de filozofia continentală a secolului XX. În era nihilismului fără întoarcere, abandonarea limbajului substanțialist și obiectivant al teologiei metafizice în beneficiul unei interpretări personaliste a divino-umanului reprezintă pentru gândirea creștină o obligație acută. Aproprierea contextului liturgic și eclezial al teologiei reprezintă unica șansă de a evita tentațiile idolatriei intelectuale sau afective în gândirea și trăirea Revelației
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
capacitatea de a oferi opera mare sau capodoperele, prin faptul că aceste opere speciale sunt lipsite de o istoricitate și sunt atemporale. Opera de artă poate fi definită în opoziție cu istoricitatea fiindcă o depășește prin spiritul viu al metamorfozării obiectivante. Opusă istoricității, opera de artă are capacitatea de a intra într-o interpretare repetitivă cu perspective noi: opera de artă este inepuizabilă. Acest fenomen se poate vedea cel mai clar în tragedia greacă, prin Sofocle, Eschil sau prin modernii Shakespeare
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
intui acest corp poetic, eul intuitiv s-ar limita și s-ar obiectiva în exterioritatea unui obiect străin, într-un negativ pe care trebuie să-l primească la sine din moment ce i se dă. Dar i se dă ca non-eu limitativ, obiectivant, așa cum lectura exterioară a unui poem întâlnește o lume străină pe care o resimte mai întâi ca pe o negare a tot ce este știut și admis, în care nu poate intra decât cu prețul destituirii eului, jertfind idealul în virtutea
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
această atitudine, cadrul didactic investit cu pregătirea echipei respective va elabora modelul de pregătire pentru anul școlar competițional în curs. Planul de pregătire și modelul de pregătire este unul și același lucru, noțiunea de model vrând să dea o tentă obiectivantă proceselor respective. În situația acceptării titulaturii de „model de pregătire”, componentele sau obiectivele generale ale planului de pregătire devin elementele structurii respectivului model. Deci, dacă între un plan de pregătire și un model de pregătire nu este nici o diferență funcțională
H A N D B A L I I I Jocul de handbal în şcoală, şi în afara lecţiilor de educaţie fizică by Şufaru Constantin () [Corola-publishinghouse/Science/1197_a_2223]
-
de participare la aceste competiții. Handbal III 75 Fiecare obiectiv operațional sau componentă a planului anual de pregătire va trebui să cuprindă într-o ordine logică, algoritmică, toate măsurile, acțiunile, exercițiile, demersurile specifice și necesare însoțite și finalizate de indicatorii obiectivanți specifici. De exemplu: la selecție câți elevi, din ce clase, cu ce talie, etc.; la nivelul de joc: frecvența acțiunilor și eficiența lor, etc. În acest mod fiecare obiectiv operațional va fi obiectivat, prin transformarea fiecărui demers operațional în valori
H A N D B A L I I I Jocul de handbal în şcoală, şi în afara lecţiilor de educaţie fizică by Şufaru Constantin () [Corola-publishinghouse/Science/1197_a_2223]
-
11 ,,Observatorul nu e singur, în măsura în care el se cunoaște ca observator, având același statut ca ceilalți observatori. El se știe observat tot atât cât observă el însuși. Putem numi această poziție "intersubiectivă" sau "subiectivitate asociată". [...] relația între observatori este cea obiectivantă" (Sfez 2002: 67). 12 Precizăm că tipologia prezentată este asociată problematicii avute în vedere în lucrarea de față, literatura de specialitate oferind și alte perspective asupra aceluiași subiect; vezi, de exemplu, contextul idiomatic, verbal și extraverbal fizic, empiric, natural, practic
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
câmpul epistemic în două lumi: cea a obiectelor supuse observațiilor, experimentărilor și manipulărilor, respectiv cea a subiecților care-și pun probleme de existență, de comunicare, de conștiință și destin. De aici rezultă disjuncția între știință și filosofie, între cultura științifică (obiectivantă) și cultura umanistă (antropocentrică). Tot de aici, dubla natură a praxisului occidental, rupt între autoadorarea subiectului individual (individualism), uman (umanism, antropocentrism), național (naționalism), etnic (etnocentrism) și știința și tehnica obiective, cantitative, manipulatoare. Cele două universuri incompatibile "își dispută societățile noastre
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
autentici cercetări științifice în domeniu, tematica cursului cuprinde toate capitolele necesare unui asemenea demers din care nu putea să lipsească fundamentarea științifică, experimentul însoțit de prelucrarea și interpretarea datelor, susținute în final de modelarea procesului de învățare și de concluziile obiectivante aferente teoriei informației și a abordării sale sistemice. Parcurgerea cursului te convinge în final de avantajele conducerii procesului de instruire din atletism cu ajutorul calculatorului condus de conceptele obiectivante oferite de teoria sistemelor și de de teoria informațiilor integrate domeniului. Prin
TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI CU APLICAŢII ÎN ATLETISM NOTE DE CURS – STUDII DE MASTERAT by Ababei Cătălina () [Corola-publishinghouse/Science/278_a_505]
-
datelor, susținute în final de modelarea procesului de învățare și de concluziile obiectivante aferente teoriei informației și a abordării sale sistemice. Parcurgerea cursului te convinge în final de avantajele conducerii procesului de instruire din atletism cu ajutorul calculatorului condus de conceptele obiectivante oferite de teoria sistemelor și de de teoria informațiilor integrate domeniului. Prin aceste calități cursul se recomandă prin el insuși ca o valoroasă bibliografie necesară domeniului educației fizice și sportului. Prof.univ. Vasile Ghenadi INTRODUCERE Știința și tehnica se află într-
TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI CU APLICAŢII ÎN ATLETISM NOTE DE CURS – STUDII DE MASTERAT by Ababei Cătălina () [Corola-publishinghouse/Science/278_a_505]
-
liber este singurul acces al personajului În afara vocii auctoriale omnisciente, dar el apare structurat la fel ca cel raportat, din segmente scurte, foarte explicite, care nu lasă nici un dincolo care ar putea capta interesul cititorului. Timpul verbal predilect este prezentul, obiectivant, astfel că rareori familiile de personaje sînt dispuse ierarhic, la fel ca și componentele tramei narative, juxtapuse conform succesiunii constante a frazelor. Personajele trăiesc, astfel, situații liminare În modul cel mai banal cu putință. Aici devine ostentativă originalitatea Mariei Redonnet
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
nu este singur, în măsura în care el se cunoaște ca observator, avînd același statut cu ceilalți observatori. El se știe observat tot atît cît observă el însuși. Putem numi această poziție "intersubiectivă" sau "subiectivitate asociată". Într-adevăr, relația între observatori este cea obiectivantă. Obiectul se construiește în rețele conectate de observații, care verifică acțiunea. C) Realitatea de ordinul al doilea include propriul său "impuls": Buclajul intern al unui sistem relativizat nu este un cerc închis, o desfășurare fără sfîrșit. Pe măsura observațiilor, realitatea
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]