835 matches
-
Hortensiei Papadat-Bengescu în proza românească a începutului de veac XX, alături de aceea a lui Liviu Rebreanu și Camil Petrescu, pe de o parte, și a lui Mihail Sadoveanu, pe de alta. Mai apropiată ca spirit de a primilor doi, prin obiectivare și răceală, i se pare exegetei literatura Hortensiei Papadat-Bengescu, și mai depărtată de a lui Sadoveanu, cu toate că, la fel ca Sadoveanu, H.P. Bengescu înfățișează procesul disoluției lumii vechi, patriarhale, și a valorilor ei. Sadoveanu pune compasiune și chiar patetism în
Noi cărți despre "marea europeană" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15269_a_16594]
-
Gabriel Onțeluș Proza scurtă a Hortensiei Papadat-Bengescu propune o situație paradoxală: deși transfigurează diverse ipostaze ale identității feminine, atît viziunea, cît și mijlocirea logocentrică provin, în bună măsură, dintr-un mental de tip falocrat. Dacă obiectivarea specifică structurii romanești implică, oarecum obligatoriu, un model ordonator masculin, pe care naratorul și, uneori, personajul-reflector au menirea funcțională de a-l aplica - iar ciclul Hallipilor confirmă, într-un mod strălucit, această supoziție -, lirismul nuvelelor și povestirilor, cu o respirație
Sephora, Bianca și Sofia by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/14429_a_15754]
-
Artistă complexă și neliniștită, cumulînd în același spațiu interese și disponibilități multiple, cu aceeași vocație a construcției ca și Irina Nicolau, Mihaela Șchiopu și-a conceput în așa fel mesajul încît el să acopere deopotrivă o experiență personală devenită, prin obiectivare, fapt cultural este vorba de prietenia cu Irina cît și propria nevoie de a se distribui în limbaj, de a organiza în absolut realități simbolice suficiente sieși. Acuitatea graficianului, vocația lui fondatoare, aceea a creației prin separație, coexistă cu senzualitatea
Exuberanță și melancolie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13827_a_15152]
-
și se leagănă. (noi am rămas la marginea primelor trepte,/ cu fața ascunsă în mîini.) ea a coborît în soare/ și în urechi purtînd o flacără neguroasă" (despre micile animale ale sufletului nostru). Pe aceeași direcție să menționăm tendințele de obiectivare a vieții morale, componente ale obiectivității ca atare, gesturi de bunăvoință, ofrande aduse de un timid obiectelor inanimate ce ar putea protegui factorii vieții lăuntrice. Avem a face cu un soi de alegorii intime, scăldate într-o subiacentă autocompasiune (autobiograficul
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
fantasme, ci și o metaforă a investigației nesfârșite la care se înhamă autorul. Ajutat, ce-i drept, de personaje-naratori și documentariști care recuperează viața altor personaje, într-un joc al simetriilor seducătoare, cu ironie scripturală încorporată. Deși simulează completa detașare (obiectivare) a istoriografului sau cronicarului, Mihai Giugariu se arată mereu cooperant cu cititorul, enunțând o seamă de didascalii pentru uzul acestuia din urmă, menite să justifice fie opțiunea pentru anumite proceduri stilistice, fie să anticipeze, când și când, evoluții epice paroxistice
În căutarea rădăcinilor pierdute by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12230_a_13555]
-
imperativă de a elimina bolocajul de comunicare din spațiul nostru cultural de astăzi. ,, Rațiunea ei (a revistei, n.n.) de a fi, scrie Patapievici, este speranța că acest blocaj poate fi depășit printr-un efort de construcție, de autodepășire și de obiectivare. (...)Într-o lume în care toți vociferează, în care tot mai puțini se pot smulge din orbire ideologică, într-o lume în care prea puțini mai știu să asculte și altceva decît sunetul propriei voci și în care nimeni nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12416_a_13741]
-
romantismului cu bătaie directă spre atonalism, au decurs din acele ambiții. Ca tipologie componistică, Wagner se înscrie pe linia beethoveniană, este ultimul mare "super-erou" al istoriei muzicii, în accepțiune romantică. În secolul 20 s-a tins treptat spre demitizare, spre obiectivarea unor figuri mari de compozitori (inclusiv Beethoven sau Wagner), în fine spre deconstruirea miturilor respective. Stockhausen a fost unul din cei care au pus umărul la noua percepție asupra lui Beethoven, în anul bicentenarului nașterii acestuia. (A scris așadar, în
O sută de ani între o Tetralogie și o Heptalogie by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12860_a_14185]
-
la nașterea simbolului și a funcțiilor sale. Autorul a demonstrat în repetate rânduri că primitivii trăiesc într-o realitate dublă: prima cuprindea ceea ce ei percepeau cu simțurile, a doua era invizibilă și de aceea revelată. Simbolul a luat naștere prin “obiectivarea” imperceptibilului, a revelației în experiența concretă. Interesant este că distanța pe care noi o percepem între simbol și obiectul simbolizat, în cazul primitivilor, era redusă până la identitate: simbolul este obiectul simbolizat. În consecință, ori de câte ori un om dorea o ființă, un
O lume mai ușor de înțeles by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12974_a_14299]
-
Hasdeu. De aici lansează polemici, nu întotdeauna fondate, de exemplu pe tema "străinismului" ce ar fi emanat de la junimiștii lui T. Maiorescu. Cu mentorul Junimii, Delavrancea mai avusese și alte încleștări de opinie, relativ dure. Însă astăzi, pusă sub lupa obiectivării detașate, relația lor rămîne una pur conjuncturală, căci este greu să nu vezi, chiar și printre rîndurile discursului de recepție la Academie Din estetica poeziei populare ( 1913) pe emulul maiorescian. "Mi-e dor de el ca de o patrie" avea
APRILIE by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14010_a_15335]
-
nu!) se reflectă la nivelul atitudinii și stilului. Umorul cu variante mai mult sau mai puțin aspre (deriziune, ironie, autoironie, sarcasm) se înscrie printre opțiunile preferate. Neconstituind unica dimensiune a discursului, el intervine în fundalul majorității romanelor ca procedeu de obiectivare, de detașare față de realități altfel angajante. Persiflarea, tachinarea, aluzia, comentariul acid nuanțează un univers literar al dezinhibărilor de diverse naturi și calibre. În cazul fracturiștilor, atitudinea și limbajul sunt departe de amuzament. Exprimarea oscilează între vocabulele îtari' ale imediatului și
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
nas și pe urechi,/ care mă răstignește fără motiv... aici te înșeli,// te răstignește din/ motive bine determinate, metafizice" (Nervi șEști ca o carte, predestinatăț). Așa încît orizontul apare întunecat în toate direcțiile. Particularitatea acestei dezolări totale ne-o oferă obiectivarea imaginii sale, obținută prin fluxul energic al fanteziei care proiectează un epos al decăderii cosmice, un soi de poveste a entropiei. Vorbind tot mai puțin atașant despre sine (ar putea afirma ca și Pascal: "le moi est haďsable"), autorul pune
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]
-
trecutul leagă relații noi cu prezentul, invadând, similar cu stafia tatălui lui Hamlet, realitatea muzicală și formând-o. Însă, atunci când la Șostakovici imaginile trecutului muzical personal se întâlnesc în colaje cu imagini din istoria muzicii, apare un efect uimitor al obiectivării, a convertirii individualului la universal, și în acest fel este soluționată cea mai mare problemă existențială a artistului - înrâurirea lumii prin contopire cu aceasta.”<footnote Alfred Schnittke, „Cercurile influenței” („Krugi vliianiia”), în D. Șostakovici. Articole și materiale, Moscova, 1976, p.
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
muzica populară, III - operele de artă muzicală cultă” . Pedagogul sublinia că la timpul lui era neglijată însăși creația copiilor, folclorul lor, în pofida faptului că el reprezintă un solid teren pentru „cercetarea sufletului muzical al copilului”, cântecele din folclorul copiilor fiind „obiectivări ale muzicalității puiului de român”, necesare pentru descoperirea temeliilor muzicii noastre populare, dar și pentru cultivarea sensibilității celor mici. Aici găsim chemarea pentru legarea educației muzicale de tradițiile autohtone, optând pentru „reintegrarea copilărimii în ființa sufletească, istorică a obștei, în
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
dat-o școlarizarea voluntar și temeinic urmărită, între hotarele căreia pășește cu o perceptibila siguranță de sine. Sobru, lucid, cu o răceală ce ține de distanțare, liber de emoție. Un fel de neutralizare ametaforică, opusă exaltării. Încearcă pe cât posibil o obiectivare a sinelui, caută să-și surprindă zvâcnirile lăuntrice, disciplinându-le și contemplându-le cu detașare, dar mănat de dorința de a se descoperi. Nu introspectându-se, ci proiectându-se. Nu afectiv, ci senzitiv, înclinat în același timp spre conceptual, în măsura în care drumul
Un debut care promite: Bogdan Lascăr by Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/17801_a_19126]
-
o discuție mult mai amplă, recenzia de față nefăcînd altceva decît să citeze pentru o eventuală trezire a interesului. Oricum, dincolo de o eventuală adeziune la părerile și concluziile Sorinei Sorescu, cartea ei despre I.D. Sîrbu rămîne singulară ca efort de obiectivare și impuls demistificator. Sorina Sorescu, Jurnalistul fără jurnal, Jocurile semnăturii, Editura Aius, 1999, 264p., f.p.
Despre I.D. Sîrbu, altfel by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17194_a_18519]
-
se pare a vedea în această metamorfoza o trăsătură generală a poeticii optzeciste și anume fugă de lirism, care purcede din fugă eului de sine. Așa cum am arătat și alteori, numeroși optzeciști virează spre descripție, anecdota, reportaj că spre o obiectivare salutara. Unor impulsuri structurale anafective, extrovertite, li se asociază astfel, după toate probabilitățile, presiunea mediului totalitar, care a coincis cu începutul activității lor. Nu doar simțindu-se altă făptura - situație pe deplin clarificatoare -, ci și, îndeobște plonjînd în atmosferă de
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
an amplă operație critică pe textele sămănătoriștilor, când a ridiculizat fără drept de apel ăfalsitateaă și idilicul unei literaturi an afară realismului". Termenul final e desigur vetust și nepotrivit. Pentru că Lovinescu nu cerea respectarea canoanelor realismului, cât - prin idilism - carenta obiectivării. Iar Iorga n-ar avea deloc program (pentru că principiul național an artă e de când a apărut literatura modernă), lăudând, fără discernământ, scriitori inexistenți ("an comparație cu dl. Vasile Pop, va spune Lovinescu, toți scriitorii sunt geniali") numai pentru strictă apartenența
Istorie literară cu intermitente by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17500_a_18825]
-
Odată constituit, compus minuțios în toate articulațiile sale, atelierul l-a preluat pe artist cu întregul sau caracter, cu toate obișnuințele și cu deplină lui personalitate. Vorbind despre locuința, George Călinescu spunea că ea este extensia celui care o locuiește, obiectivarea omului în ordine peisagistica și că nu este deplină cunoașterea cuiva în afara evaluării spațiului pe care acesta și l-a conceput. Cu atît mai mult atelierul, ca spațiu destinat unei funcții ieșite din comun, unui ceremonial plin de mistere pentru
Atelierul fără Artist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17540_a_18865]
-
Atmosferă insuportabilă de birou de miliție, copita brutală și murdară pusă să spurce și să devasteze, în totul un aer de ireverențiozitate suspectă, amintind celebrele scene din Le cousin Pons". În fine, pasajele exegetice corespund de asemenea unui fond de obiectivare prin explicația de specialitate: "Citesc canto cinquo și sette din Orlando innamorato cu satisfacții necurmate și de un ordin foarte înalt. Fac o apropiere utilă între fondul nostru folkloric de balade și arta mediteraneeană, de fapt arta cu un singur
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
doilea război (și, uneori, nici după) felul în care s-a schimbat romanul nostru de la generația veche la acea nouă din interbelic. Preferința pentru persoana întîi la Camil Petrescu și la ceilalți nu vine în contradicție cu teza lovinesciană a obiectivării. Romanul nou este mai obiectiv decît cel vechi în sensul eliminării lirismului (a se vedea primele nuvele ale Hortensiei Papadat-Bengescu) și al imixtiunilor etice ale autorului în text (a se vedea romanele lui Agîrbiceanu). Persoana la care se narează este
Hortensia Papadat-Bengescu - 125 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15687_a_17012]
-
de Tudor Vianu, privind deficiențe ale tehnicii narative a cărții să fi fost justificate. Dacă romanul va ieși cândva la iveală, vom ști mai multe! Dacă însă Securitatea română l-a distrus, atunci pare sigur că tocmai efortul de lucidă obiectivare a autorului o va fi determinat să elimine manuscrisele pentru totdeauna, și nu doar spre a zădărnici o probă de la dosar. Oricum, aprecierile altor lectori situează Așteptând ceasul de apoi la același nivel al inovației ca și romanele precedente ale
DINU PILLAT - 80 de ani de la naștere: Un destin împlinit? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15723_a_17048]
-
sistematic, timp de doisprezece ani capturării, într-o încercuire ce nu putea fi străpunsă. Anvergura celor doi competitori era foarte diferită și pe aceasta anume s-a bazat strategia celui vânat, mimând libertatea sub nasul copoilor. Dintr-un scrupul de obiectivare, autorul a preferat nararea la persoana a treia și dintr-o extremă delicatețe, cu substrat, bănuim, religios, a schimbat numele actanților, începând cu cel propriu. Denumindu-se Dinu Rogojină, dl Stroescu-Stînișoară își ia ultima distanță față de destin. Cititorului tânăr, modificarea
În luptă cu atotputernicii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15766_a_17091]
-
titireze de aur, farfurii zburătoare, că lumina/ Se mișca întocmai unui pîntec întărîtat?/ Că oamenii erau transparenți, că stîlpii/ Căpătaseră carne, vase de sînge, o epidermă cu pori,/ Ce respira, neliniștită?" (În stație). Deseori descripția, - ea însăși o cale de obiectivare, de sustragere de la spovedania lirică, abordată cu aplomb de optzeciști -, cu toate că se dorește rece, amestecă proza cu mirabilul, epuizarea cu prospețimea eternă a unui suflet incorigibil: Frunzele cădeau ca niște adolescente/ Prin parcuri cu iarba încercănată,/ Tu așteptai să se
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
muzicalitate, de fascinația ideilor, descărnînd-o în scheme și formule moarte. Însă rostul lor a fost, privit dintr-o perspectivă generoasă și în același timp plasată undeva foarte departe, de a obiectiva un fenomen care chiar dacă e adeseori menit să refuze obiectivările are totuși o structură complexă demnă de a fi supusă unor investigații riguroase, cu riscul aferent al plictiselii. Iar pasiunea la care se referă Revel, cea a discursului despre alimente și prepararea lor rămîne neatinsă. The Cambridge World History of
Istorii culinare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16305_a_17630]
-
năvală nu e depășită de vreun sens. Creația se așterne pe întinse suprafețe de flăcări glaciale, exprimînd zbuciumul materiei incapabile a-și depăși condiția. Dicția abruptă, asocierile inedite, torențiale, sugerează absurdul spectaculos al lumii (acest absurd e o modalitate de obiectivare a poetului): "nebunia își plimba ciolanele și ciclurile obsedante de aci/ prin academiile ciupercilor/ căra după ea genți pline cu nisip să îngroașe neantul/ pe străzile plăpînde ca gelatina/ becuri se aprindeau orbecăind din trei în trei din cinci în
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]