16 matches
-
be shared with others.") Definiția și evaluarea artei a devenit problematică mai ales de la începutul secolului 20. Richard Wollheim face distincție între trei moduri de acces: realist, unde calitatea estetică este o valoare independentă de orice punct de vedere uman; obiectivist, unde calitatea estetică este deasemeni o valoare absolută, dar dependentă de experiență umană generală; și pozitia relativistă, în care calitatea estetică nu este o valoare absolută, dar depinde de, și variază cu experiența umană a diferiților indivizi. Un obiect poate
Artă () [Corola-website/Science/296545_a_297874]
-
ale indivizilor i-ar nedreptăți prin urmare, pe cei cu preferințe extrem de reduse ca urmare a adaptării dorințelor la circumstanțele severe în care trăiesc. În scrierile sale mai recente Arneson a abandonat, însă, acest concept subiectivist al bunăstării în favoarea unuia obiectivist 18. Astfel, Arneson nu mai înțelege bunăstarea ca satisfacere a gusturilor subiective ale unui individ, ci ca satisfacere a unor gusturi despre care susține că sunt obiective, enumerând printre acestea "prietenia și dragostea reciprocă, munca cu sens, realizările culturale și
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
marxist de analiză a rolului mijloacelor de comunicare în masă în producția valorilor sociale"33, această situație se schimbă, după ce "noii critici retorici" adoptă premisele teoretice majore ale așa-numiților "teoreticieni critici" europeni, filosofi și sociologi extrem de sceptici în ce privește elanul "obiectivist" al cercetătorilor empirici de dincolo de Atlantic. Primii adepți americani ai teoriilor critice europene vor deveni conștienți de modalitățile subtile prin care cercetarea (așa-zis) "științifică" servește, în ultimă instanță, dar invariabil, "interesele celor ce dețin puterea politică și economică"34
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
fie un motiv de dispută. Booth consacră trei capitole din cartea sa intens apreciată și frecvent reeditată Retorica romanului unui demers în care contrazice diversele dogme ce au luat naștere în urma discutării obiectivității prezentării. Booth respinge puternic cerințele excesive ale "obiectiviștilor" și "neutraliștilor" care vor să vadă că orice urmă a unui narator personalizat din romane și nuvele a fost ștearsă 57. Se pare că discuția despre rolul naratorului a urmat o direcție diferită în Anglia și America față de aceea din
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
cu cele sociale). Această evoluție a problemei științificității cunoașterii umane și a relației sale cu fenomenul ideologic a deschis, cu timpul, calea unor teorii care își propun să se elibereze de "fantasmele trecutului" și să destructureze "vocabularele finale" asumate de obiectiviști și, respectiv, de relativiști. S-a conturat, pe o astfel de direcție, inițiată și susținută de filosofia americană contemporană, ceea ce am numit, la începutul acestui subcapitol, concepția pragmatistă asupra ideologiei 168. Aceasta promite, pe de o parte, să depășească acuzațiile
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
premisă esențială este aceea a raționalității, înțeleasă în sensul adevărului corespondent cu realitatea. În mod automat, o astfel de axiomă epistemologică determină instituirea unei distincții între ceea ce este rațional (y compris adevărat) și ceea ce nu este rațional. În acest fel, obiectiviștii au optat pentru descrierea unei relații cu un adevăr care transcende umanul, eliberat, așadar, de orice influență socială. Este vorba despre o viziune pe care lumea occidentală a primit-o ca pe o moștenire: Noi suntem moștenitorii acestei tradiții obiectiviste
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
sociale, tradiția epistemologică în direcția căreia pragmatismul își îndreaptă critica ne expune riscului ca științele sociale să nu fie considerate activități raționale. Un alt risc ce își face simțit prezența este acela al "divinizării" științelor naturii, o atitudine îmbrățișată de obiectiviștii radicali, dar o atitudine care, paradoxal, poate îndreptăți atacurile epistemologice ale relativiștilor la adresa obiectivității. Ca atare, în locul raționalității ca metodă, Rorty propune înțelegerea acesteia în sensul unui set de valori morale proprii unei societăți civilizate 174. Nu este vorba de
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
de interes național desemnează criteriul prin care se evaluează ce este eficient pentru o societate în general, cât și ce este valoros în probleme de politică externă. Relațiile dintre putere și interes național sunt privite în mod diferit atât de către obiectiviști, cât și de subiectiviști. Obiectiviștii văd prin interes național justețea politicii externe a unui stat. De pildă, politologul american Hans Morgenthau arăta că "interesul național este standardul după care acțiunea politică trebuie judecată și direcționată, iar obiectivele politicii externe trebuie
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
prin care se evaluează ce este eficient pentru o societate în general, cât și ce este valoros în probleme de politică externă. Relațiile dintre putere și interes național sunt privite în mod diferit atât de către obiectiviști, cât și de subiectiviști. Obiectiviștii văd prin interes național justețea politicii externe a unui stat. De pildă, politologul american Hans Morgenthau arăta că "interesul național este standardul după care acțiunea politică trebuie judecată și direcționată, iar obiectivele politicii externe trebuie definite în raport cu acesta"12. El
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
Simenschy în amfiteatru. Am avut norocul să-i fiu student. Abia se întorsese la catedra universitară, după un "stagiu" mizerabil de... contabil la un G.A.C., unde fusese exilat pentru ciudata vină (la modă în deceniul 5) de "obiectivism burghez". "Obiectivistul" a ținut ani în șir evidența fătărilor la oi și a zilelor-muncă la colectivă, fără a înceta, de fapt, să trăiască în lumea lui aceea a lingvisticii generale și comparate, în care n-a avut (mă tem că nici acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
istoriei, pe contingentul absorbit, factori turnați într-un limbaj public. Generoasele spații tematice și stilistice ale unei astfel de creații ar înlesni întîlnirea între Bacovia și Montale, între Mandelștam și Robert Lowell, între Brecht și W. C. Williams, între Ponge și obiectiviștii americani. "Această mentalitate e, și ea, produsul unei raportări ontologice la lume, își are și ea propriile sale valori și limite, propriile sale tensiuni irezolvabile, ca și mentalitatea reflexivă. Și ea caută moduri cît mai satisfăcătoare de structurare a lumii
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
marxist de analiză a rolului mijloacelor de comunicare în masă în producția valorilor sociale"33, această situație se schimbă, după ce "noii critici retorici" adoptă premisele teoretice majore ale așa-numiților "teoreticieni critici" europeni, filosofi și sociologi extrem de sceptici în ce privește elanul "obiectivist" al cercetătorilor empirici de dincolo de Atlantic. Primii adepți americani ai teoriilor critice europene vor deveni conștienți de modalitățile subtile prin care cercetarea (așa-zis) "științifică" servește, în ultimă instanță, dar invariabil, "interesele celor ce dețin puterea politică și economică"34
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
umplut cu o ideologie și o finalitate cu totul străine de esență, intenție și procedee, naturalismul va fi pentru o vreme noul sac de antrenament al pugiliștilor din ringul literar. Considerat ca purtător al ideologiei burgheze, deci reacționar, deci primejdios, obiectivist, factor deviant și sursă de escamotare a adevăratelor probleme ale vieții, ș.a., naturalismul este opus În permanență realismului-socialist. Toate eșecurile prozei sunt puse, o bună bucată de vreme, pe seama naturalismului: lipsa poziției de clasă, a spiritului de partid, a nivelului
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
prozator, Dumitru Mircea. Primele sale producții publicate În 1949 (nuvele, fragmente de roman) dovedeau multă forță epică al cărei izvor venea din cunoașterea temeinică a lumii satului, dar În același timp ele erau impregnate de un soi de naturalism „etnografic” obiectivist, manifestat În predilecția pentru vorbele și scenele „tari”, cu iz „țărănesc”. Ultima sa nuvelă Capul șarpelui (Almanahul Literar, nr. 5, 1950) aduce o simțitoare cumpătare În manifestarea „deliciilor lexicale”. (Ă). Dintr-un gen pe care burghezia l-a desconsiderat, nuvela
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
promovează demersul multimetodă, deși opțiunea deschisă a autorului este În favoarea abordărilor comprehensive, calitative. Analizele demografice, de tip morfologie socială, pe zona Munților Apuseni, prezente În special În capitolul II, sunt adoptate oarecum preventiv, pentru a dubla demersul comprehensiv-subiectiv de cel obiectivist, al descrierii realităților „din afară”. Pe linie de conținut, cititorul este adus foarte aproape de o lume Închisă a relațiilor de vecinătate din satele Munților Apuseni. Spre deosebire de vecinătățile puternic instituționalizate din satele săsești sau de influență săsească (nachbarschaft-uri), analizate de autori
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
cercetăm, de pildă, planul acestor emisiuni în ultimele șase luni. Au fost radiodifuzate 27 cronici literare. Dintre acestea doar 6 se ocupă de literatura noastră (...). O trăsătură comună majorității cronicilor literare transmise de posturile noastre de radio este caracterul «călduț», obiectivist. Autorii acestor critici nu vorbesc despre lipsurile operei literare de care se ocupă (...). Pe aceeași linie se află și cronica lui G.C. Nicolescu închinată culegerii de proză din literatura lui 1907 (...). Culmea schematismului, a prezentării sărace, lipsită de analiză, o
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]