85 matches
-
floarea crescuse tiptil. Afară s-a fost înnoptat, ochiul se stinse din drum. Trebuie treptat strecurat Anul Nou, în flori și Acum. Mă culc senin Mă culc senin pe umbra stearpă a cheii, lumina aduce și îmi lasă chemarea umbrind oblâncul șeii. Deci numai dorul e o plasă, în care curge floarea : zeii. Și nici nu știu gerul ideii ce pleacă spre răscruce. Teii vor fi ades în noapte cumpătați, cum numai regii- leii rămân spre ziuă prea plecați. Cugetare Dramă
Ermeticale by Daniel Pișcu () [Corola-journal/Imaginative/6839_a_8164]
-
bătrîni, cu rîmele portocalii, cu șerpii, cu cîrtițele neprihănite și cu duhurile necurate. se deplasau spre țeluri dulci, definite de ouăle albe, cărate, datorită instinctelor țepene, spre protectori joviali. Iarba albăstruie unduia semeață, amețitoare, ușor amenințătoare, fiecare fir avea la oblînc cîte un bob strălucitor de rouă matinală, neexplodată, neevaporată încă, irizînd curcubeie vaste. de se crucea și Cărtărescu. Pînzele de painjeni organizaseră fatale capcane tremurătoare, împletite lax, în noduri înduioșate de amiază. Ce se petrecuse, de fapt? Un timp s-
A fost deocamdată ca niciodată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12231_a_13556]
-
blând. Amiaza șovăie și se clatină, Dar nu se sfărâmă căzând. Era firesc să te culci în septembrie, Sub pajiștea de-un verde adânc, Sub cerul jupuit de albastru. Era firesc ca Moartea trecând Să-și prindă în grabă, de-oblânc, Sufletul tău de sihastru. O zi de toamnă E o zi frumoasă de toamnă, acum, perfect inutilă. Neașteptate de tine, cuvintele mi se grupează în silă Glasul tău iluzoriu, mi se cerne-n urechi ca nisipul. La fel de iluzoriu, memoria îți
lui Geo by Anca Pedvis () [Corola-journal/Imaginative/12372_a_13697]
-
în neființa care ne dăruie și ne binecuvântă cu darul stropilor de apă aghiazma în fântâni arteziene, în gheizere și apa ca un fierăstrău ce taie felii de marmură, ghilotina ce decapitează perfecte lespezi. Cu susur cristalin un păstrăv la oblânc. Vom fi și noi apa țâșnind deasupra zidurilor, mușcând din var, hălăduind mortarul acestui cosmos ce-și schimba fața, moare și se naște în scutece de apă în giulgiu de izvor, în jilțul chiuvetei în foița de aur și lacrimi
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/12873_a_14198]
-
solară A-ncremenit în spatiul necuprins Vise ce fulgeră întreg abisul Au adunat imagini de hoinar Din haosul ce m-a crezut învinsul Plăcerilor gustate fără har Pe crestele născute din adâncuri Imaginam castele de povești Și aplecați pe-a șeilor oblâncuri Zburdau în voie cavaleri crăiești La poarta unei inimi zăbrelite Eu, cavaler din veacul efemer, Ținteam săgeți din gânduri nălucite Închise în poemul mesager Reverberează-un hohot de tăcere De zidul cu fantasme trecătoare În zori se nasc dorințe din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
și Tanti Justina, numiți în carte Yakul și Hâca, au făcut istoria lumii. Capitolul întâi începea așa: Când lotrul Nebunelea, zis Yakul, zări niște mogâldețe venind pe drumul Fălticenilor, odată slobozi de Yakul Hâca Mozol Aurel Vlaicu Neființă Avion la oblânc pe piticul Ghencea, care-i era șerb, și-l trimise într-un suflet să culeagă niscai bureți, câtă vreme dumnealui Nebunelea se va răfui cu neferii. — Ia aminte, cobure! îi zise voinicul. Să nu te faci nevăzut, că te dau
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
bureți, câtă vreme dumnealui Nebunelea se va răfui cu neferii. — Ia aminte, cobure! îi zise voinicul. Să nu te faci nevăzut, că te dau la gâscan. De nimic nu se temea mai tare piticul decât de gânsacul spânzurat la celălalt oblânc al haiducului, care gânsac întindea turbat gâtul să-l înșface, ori de câte ori cobora lotrul din șa și se-ascundea prin mucezișuri, de unde ieșea la hăcuit ciocoi, lifte, muscali, haiduci, răzeși, bătrâne și domnitori. De-abia plecă piticul, cu ura-n suflet
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
cai. Nu mai prejos era harnașamentul calului, în fier și în bronz placat cu aur, strălucind în soare. Am remarcat și forma scărilor de șa pe care longobarzii le copiaseră prost de la ei, pintenii cu vârful metalic îndoit spre interior, oblâncurile înalte de lemn ale șeii pe care armata noastră se încăpățâna să nu le adopte, deși îngăduiau mânarea comodă a calului doar din picior și genunchi. Dar nu numai șaua, ci mai cu seamă armele sunt adevărata forță a avarilor
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
am zis, deși avea galoane de cârpă, era un caporal pesemne, eu sunt unul dintre rătăciții pământului! A râs el, au râs și cei care-l însoțeau și m-au lăsat în banii mei. Am legat căzănelul și tingirile la oblânc, am pus între ele cârpe să nu sune și am venit într-o goană spre tine, bulibașa mo. Cum vei chibzui tu, așa o fi bine. Un timp, acesta nu scoase un cuvânt. Dar câteva clipe mai târziu tună: - Strângeți
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
negru, de parcă ar fi înțeles. Povestirea își potrivește pasul după ritmul lent al potcoavelor de fier pe cărări povârnite, către un loc ce păstrează secretul trecutului și al viitorului, dar și timpul întors în sine, ca un laț atârnat de oblâncul șeii. Știu deja că drumul lung ce mă duce la Oquedal va fi mai puțin lung decât drumul ce-mi va rămâne de făcut, odată ajuns la acel ultim sat, la granițele lumii locuite, la granițele timpului vieții mele. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
-l urmeze ca orice pământean. Spiritul, aprins de focul dragostei, dezamăgit de refuzul zânei pământene, căuta un răspuns în liniștea din Univers. Supărat, pe soartă, s-a urcat în șaua calului, înfigându-se cu putere, cu paloș și merinde la oblânc, către soare s-a ridicat și s-a dus rătăcitor pe lume. Sărmana Magnolia privea spre cer să-l vadă pe Spirit, dar nu avea cum pentru că în calea lui înspre univers l-au acoperit norii. Învăluită în durere i-
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Atunci a descălecat și, după ce acesta s-a apropiat de ea și a prins-o de mijloc cu ambele mâini, i-a aplicat acestuia două lovituri la tâmple astfel că tânărul a căzut la pământ. Toți tinerii uri purtau la oblânc o ramură suficient de groasă din cătină cu mulți spini numită șerhac. Era unealta cu care ei se apărau atunci când erau atacați de ceva sau cineva. Angela nu era la fel de puternică dar făcea și ea ceea ce putea. L-a ajuns
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ești rege așa cum te lauzi, după care cu o singură lovitură a paloșului a tăiat hățurile calului lui Zombo. Zombo a căscat ochii mari și a început să râdă zgomotos, s-a foit în șa și, ținându-se bine de oblânc a descălecat cu greu din cauza burții. A acceptat provocarea și astfel a început duelul celor doi mari conducători. S-au duelat mult la lumina focurilor care ardeau din belșug pe toată aria de luptă. Când Adela a ieșit din adăpost
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
la mîndra'n poartă/ Și-a așteptat neliniștit stăpînul/ Să-i ducă mîngîierile și fînul.// Cad stele negre peste alte ape/ Dar nimeni nu mai vine să-l adape./ Stă murgu'ntins și'n somnul lui adînc/ Tresare amintirea subt oblînc." (Calul). O figură din peisaj, tratată în registru jos-empatic, de El Zorab care-și plînge confratele roib purtat în război. E un fir de neadecvare presărat în aceste versuri, ale cuiva care ține mult mai mult de buna lume liniștită
Campania din Rusia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7029_a_8354]
-
să stau de vorbă cu acest poet chinuit și neliniștit de marile probleme ale țării și ale existenței poporului român. Talentul lui Gyr strălucea: N-auzi cum mocnesc În adâncuri,/ Răzmeriți cu nimb de feratec?.../ Cu fulger de smalț la oblâncuri/ și ropot de pegas sălbatec?... În penitenciarul din Cluj, În timpul procesului, am cunoscut camarazi din Frăția de Cruce de la Sighetul Marmației. De la ei am Învățat o poezie formidabilă a lui Radu Gyr: Stăpâne-n sângerat, Domn al luminii / și Veșnicie
Vulturul albastru -Fragment-. In: Editura Destine Literare by Ioan barbu () [Corola-journal/Journalistic/99_a_387]
-
în roua mea deplină, Un fluture cu coama roz Strunitu-i-am pîn'la cabină. Dar ea nu m-a iubit frumos. A doua zi din nou surîse: " De vrei să te iubesc adînc, Vino deseară, în culise, Cu o fîntînă la oblînc." Ci eu, mai sprinten decît vîntul, Cu o fîntînă la oblînc, Sosit-am să-i adăp veșmîntul. Dar ea nu m-a iubit adînc. A treia zi șopti ca-n vise " De vrei să te iubesc mereu, C-un glonț
Videoclip cu Maia Morgenstern by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16392_a_17717]
-
la cabină. Dar ea nu m-a iubit frumos. A doua zi din nou surîse: " De vrei să te iubesc adînc, Vino deseară, în culise, Cu o fîntînă la oblînc." Ci eu, mai sprinten decît vîntul, Cu o fîntînă la oblînc, Sosit-am să-i adăp veșmîntul. Dar ea nu m-a iubit adînc. A treia zi șopti ca-n vise " De vrei să te iubesc mereu, C-un glonț, deseară, în culise, Omoară-te de dragul meu." Ci eu m-am
Videoclip cu Maia Morgenstern by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16392_a_17717]
-
îndeasă vîrtos tropii în rucsac lasă cezurile pe tejghea în locul pourboirului apoi ies afară să-ntoarcă strada în plină amiază spre blocul lor cum o apă motorizată. Statuia lui Tudor în Amarul Tîrg Ruginit vînt (să fie o sabie?) la oblîncul eroului veșnic imobil din scuarul plutind cum o corabie. Ascult Ascult cum samsarii cotrobăie prin aceste ziduri somnambule otrăvite de prea mult stat pe jos să caute infoliile clipelor pline de interdicții savante cum bolile contagioase cînd gîndurile se umplu
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/3346_a_4671]
-
AM PUS PUNCT Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1439 din 09 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului IUBIRII I-AM PUS PUNCT Cum a pătruns iubirea În sufletu-mi adânc, Mă-ntreb de multă vreme Și caut la oblânc. Cutreierând prin codri Să te-ntâlnesc pe tine, Mai bine-mpușcam calul. Poate mi-era mai bine. Natura-mi tot șoptea: - Ea nu este de tine! Iar eu tot căutam Ce nu era de mine. Îmi povesteai adesea De-un
IUBIRII I-AM PUS PUNCT de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384591_a_385920]
-
din vasta familie a titanului Oceanus. Ca toate nimfele, Naiadele erau din multe privințe sex-simboluri feminine ale lumii antice și jucau și rolul de sedus, și rolul de seducător ... Răsfăț de ape Mă nasc purificat de-adâncuri, Din ale munților oblâncuri. Țâșnesc despovărat de vină Dar limpezit, chiar de lumină. Și din orice primesc răsfăț Căutând pe drum să le învăț. Pornit abia din sfânta vatră, Alint primesc din ei de piatră, Sau mângâierile de maluri, Nisipuri, rădăcini sub valuri. Sărut
NAIADELE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384605_a_385934]
-
ieșiră în oraș. A-ți omor timpul în Stambul în acea vreme nu era greu. Totul era să nu-ți omorî calul fugărindu-l pe ulicioare de teama ienicerilor și spahiilor care se țineau după tine pâlcuri-pâlcuri, strigând aplecați peste oblâncul șeilor cât îi ținea gura: „Pițule! Pițule!”. Până se lămuriră spătarul și Barzovie-Vodă că „pițulele” înseamnă „creițari” sau „galbâni” și că ei nu trebuiau să se teamă neavând o lețcaie, se făcuse seară și ei alergaseră degeaba circa 50 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
avea destule motive să n-o facă, deoarece chiar în momentul în care îi avertiza insistent despre asta pe subalternii săi, „jegosul său dușman“, Gacel Sayah, tocmai băgase vârful cuțitului în jugulara celei mai debile dintre caprele ce atârnau la oblâncul cămilelor, pentru ca sângele să picure în așa fel încât să lase în urma lui o dâră vizibilă. În felul acesta, începea să pună în practică învățămintele tatălui său, care fusese un mare războinic, și ale generațiilor de luptători imohagi care de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Credeam că sar și eu. N-am știut... El a ajutat-o blând să se scoale și a ridicat-o pe șaua lui. În felul acesta s-au Întors acasă: Amory mergând pe lângă cal și ea aplecată În față, pe oblânc, suspinând amarnic. - Am o nebunie În mine, a zis ea Întretăiat. Am mai făcut de două ori ceva asemănător. Când aveam doisprezece ani, mama a... a Înnebunit, și-a pierdut mințile de tot. Eram la Viena... Pe drumul de Întoarcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
am desfăcut herminii Bogatele-i podoabe de fir. Drept sfânt odor: O lance, iar în dreapta un gladiu lucitor... Aici, în glia greacă ce-și poartă dârz măslinii. Soldat al Demeterei mă voi sădi adânc, Ca, mâine, când iscoade plecate pe oblânc Vor ispiti desișul de sulițe și flamuri, Să scapete persanii, pierind sub orizon! Vor fi zărit, hieratic, cu fulgere drept ramuri: Un trunchi bătrân de dafin înfipt la Maraton. CERCELUL LUI MISS Cățelei mele Cineva, închis în stupul dintre pruni
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
gândul ferm și pas întins, Iar prin altarele credinței Simt mângâieri de necuprins. Înscris la școala împlinirii, Cunosc noi sensuri de a fi; Pășind pe pragul fericirii, Conjug doar verbul a iubi. Cu firea-n plină înflorire, Cu hotărârea la oblânc, Adun seninul în rostire Și-n slove caut mai adânc. În sfera-n care doar lumina Îmi este hrană și veșmânt, Aflându-i vieții rădăcina, Pe strunele iubirii cânt. Referință Bibliografică: PE STRUNELE IUBIRII CANT / Georgeta Muscă Oană : Confluențe Literare
PE STRUNELE IUBIRII CANT de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368311_a_369640]