118 matches
-
aminte de jugul dintre noi îți scriu sonete desuete de o vreme sonetele mele au gust de noapte neodihna genunchilor și neputința glasului ca să te strig m-aș retrage mă tem să nu mă jignească pasul timida mea grijă și oblojeala somnului pierdut cât țineam eu la copii!!!!! sonetista ... Referință Bibliografică: SONETE CU RĂSUNET 2 / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1976, Anul VI, 29 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florica Ranta Cândea : Toate Drepturile Rezervate
SONETE CU RĂSUNET 2 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 by http://confluente.ro/florica_ranta_candea_1464495678.html [Corola-blog/BlogPost/366124_a_367453]
-
scorneli. Isărescu - e proteză la o economie ciungă. Țânțăreanu - crai obosit de caznă. Oprescu - chirurg de șandramale. Drăgulescu - salt cu ațâț de palmă la capră. Irinelul cu boașe bătucite de metrese. Tolea - o coșcogea cu tomberon, la pârnaie. Miculescu - uluială, oblojeală, opinteală și cârcală. Diaconescu OTV, șiret cu salt fabulos în circ. Nașu B1 - moară de vorbe-n Vântu. Ursu - antenă cu fonfu-n clenci. Hurezeanu - cântar de precizie Ciuvică - flașnetar de spart timpane. După atâta pricopseală ne-a mai rămas doar
BUNGHIALĂ DE VIP-URI ÎN TABACI ! (II) DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Bunghiala_de_vip_uri_in_tabaci_ii_de_ioan_mutiu.html [Corola-blog/BlogPost/359623_a_360952]
-
Acasa > Manuscris > Povestiri > OBLOJEALĂ ÎN BOLNIȚĂ, DE IOAN MUȚIU Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 308 din 04 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Oblojeală în bolniță Copilul împarte durerea cu mama care-l îngrijește, tinerii duc boala pe picioare, bătrânețea o culcă
OBLOJEALĂ ÎN BOLNIŢĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Oblojeala_in_bolnita_de_ioan_mutiu.html [Corola-blog/BlogPost/348647_a_349976]
-
Acasa > Manuscris > Povestiri > OBLOJEALĂ ÎN BOLNIȚĂ, DE IOAN MUȚIU Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 308 din 04 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Oblojeală în bolniță Copilul împarte durerea cu mama care-l îngrijește, tinerii duc boala pe picioare, bătrânețea o culcă la pat, iar moartea curmă. Îngerul păzitor trimis de Dumnezeu la botez ne veghează viața, rostul ei cifrat și este martorul faptelor
OBLOJEALĂ ÎN BOLNIŢĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Oblojeala_in_bolnita_de_ioan_mutiu.html [Corola-blog/BlogPost/348647_a_349976]
-
și iarnă fără ologeală, raxc și sminteală. Acum, îndelungat în zile inima-i ostenită, lumina ochilor e-n pâlpâire fără leac, rărunchiul cu pietricele-n pândă și rog pe Dumnezeu să îmi mai întârzie viul pământesc. Ioan MUȚIU Referință Bibliografică: Oblojeală în bolniță, de Ioan MUȚIU / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 308, Anul I, 04 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
OBLOJEALĂ ÎN BOLNIŢĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Oblojeala_in_bolnita_de_ioan_mutiu.html [Corola-blog/BlogPost/348647_a_349976]
-
acestuia. Dacă în epoca prefeudală vracii erau absolviți de rezultatele negative ale uzanțelor lor medicale, în perioada feudală ei au fost considerați dușmani și sancționați, devenind ținta răspunderii juridice. La boală, cel suferind căuta o babă meșteră în descântece și oblojeli. În ultimă instanță, baba recomand0a cuptorul cald drept pat, lespezi de piatră fierbinți, învelite în cârpe și așezate la junghiuri, cir (terci) clocotit sorbit pe îndelete, felii de cartofi cruzi așezate la cap și pe frunte, ceapă pisată și usturoi
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
instanță, baba recomand0a cuptorul cald drept pat, lespezi de piatră fierbinți, învelite în cârpe și așezate la junghiuri, cir (terci) clocotit sorbit pe îndelete, felii de cartofi cruzi așezate la cap și pe frunte, ceapă pisată și usturoi copt pentru oblojeli. Zeama multor buruieni fierte constituia cel mai căutat medicament și cel mai de leac. De aceea, în „Pravila lui Vasile Lupu”, purtatul farmecelor, cumpărarea și vânzarea de farmece, mersul pe la vrăjitori și vrăjile sunt înfierate și pedepsite cu blestem și
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
se practica tot de către Costică Straton, care mai știa să slobozească și sânge, folosindu-se de stricnele 2 și să vindece vitele umflate din cauză că au mâncat lucernă verde, muștar, știriță sau caprifoi. Vindeca, de asemenea, animalele bolnave de rumegătură, folosind oblojeli din plante și ierburi de leac. Buba de la chișiță sau de la unghie era tratată cu răzătură de rădăcină de boz, era dată în mâncare, amestecată cu tărâțe de grâu. Buba era stricnită și oblojită cu răsătură de boz. Albeața de la
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
de sare sau cu cenușă de șarpe ars. Acestea erau cernute cu sită deasă și puse în ochi prin suflare cu trestia. Mușcătura de nevăstuică de la uger era foarte periculoasă, deoarece vita își pierdea fruptul. Pentru vindecarea acesteia, se foloseau oblojeli cu pelin și cu piele de nevăstuică. Aceasta se înmuia în zeamă de pelin și se spăla cu ea de mai multe ori locul cu mușcătura. Dacă animalul avea temperatură, se făceau spălături reci. Animalele bolnave se vindecau prin slobozire
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
cânepă ca să stea la un loc. Legătura era udată cu rachiu și era pusă la porc după ureche, într-o tăietură făcută cu stricneaua. După trei zile, timp în care spânțul colecta răutatea, acesta era înlăturat, locul fiind spălat cu oblojeli de pelin sau cu apă. La porci se obișnuia să se pună praf de spânț în mâncare, tot cu scopul de vindecare. GOSPODĂRIA ȚĂRĂNEASCĂ Gospodăriile sătenilor au fost amplasate în funcție de poziția terenului față de ulița care asigură principala cale de
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
de partidele care nu au intrat în Parlament, se înfățișează cu aceiași lideri obosiți și rudimentari (Snegur, Diacov, Rusu etc.) - un adevărat club al rataților politici. Pe lângă faptul că această idee de unire a partidelor vine prea târziu (ca o oblojeală la un picior amputat, cum s-a spus), autorii morali (și penali!) ai dezastrului basarabean par să fi înțeles prea puține din cele întâmplate. În această ordine de idei, este de urmărit, cu speranță, evoluția noului Partid Social-Liberal, condus de
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
căci faci picingine pe obraz. Picinginile se nasc din pricină că copiii pun mîna, cînd se joacă cu găinile, pe la dos. Femeile, cînd caută găinile de ouă, se umplu pe mînă și apoi pun mîna pe copii. Ele se tămă duiesc cu oblojele* de culcuș de vacă. Pelin înspre Rusalii, sara, trebuie să pui pelin sub cap; altfel rusa liile descopăr casa și te iau. în ziua de Rusalii se pune pelin verde prin casă, ca să piară purecii. în ziua de Rusalii se
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
de măsele năpatcă - crîsnic, instrument de prins pește năpîrcă - viperă nărîmzat - roșu-deschis, portocaliu năvalnic - buruiană aducătoare de dragoste nividi (a) - a trece urzeala prin ițe O obadă - partea circulară a roții căruței obială - pînză înfășurată care ține loc de ciorap oblojeală - cataplasmă obor - staul oboroc - vas de lemn folosit ca uni tate de măsură obrinti (a) - a se agrava (boala) oftigi (a) - a (se) îmbolnăvi de tu berculoză ol - oală oleab - acaret oltuan - altoi oman - iarbă-mare, plantă medi cinală orar - ceasornic
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
o anumită oră, Aia știe unde să mă caute. Ia o pătură și vine pe plajă. Ea e cea care mă va duce acasă, după ce mă găsește aproape leșinat, târându-mi corpul inert pe bucata aceea de lână. Numai datorită oblojelilor, masajelor și ierburilor ei, izbutesc să mă mai pun pe picioare. După cum spune Aia, asfințitul soarelui dă drumul unui soi de magie rea pe care unele trupuri o captează în mod negativ. Zice că e și cazul meu; se neliniștește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
cadă numai valuri de aur. Mi-era un dor... Voichița își șterge lacrimile: De la Neamț, într-un galop am zburat... Am auzit: ești zâna răniților... Don Giovanni m-a învățat doftoriceala... Ochii tăi și mâinile tale sunt cea mai strașnică oblojeală... Voichiță, când or da turcii, să te adăpostești în cetate! îi spune cu îngrijorare, punându-i palmele pe umeri. Auzi, Voichiță?! Ai grijă de tine! E o poruncă! "Să am grijă!", se dezlănțuie ea. Cine vorbește! Cel ce se aruncă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Nu vezi? Ți s-au aprins bojocii! Și crierii ți s-au aprins! Prea le pui la inimă toate. Ascultă bătrâne! Prea-i cauți în coarne lui Vodă Ștefan aista! Și nu te mai strădui să mă afinezi cu niscai oblojeli și cataplasme mincinoase... Valea Albă a fost pentru mine "proba focului". M-am descoperit pe mine însumi: "Cine-i cu adevărat Ștefan Vodă?" În zilele aistea de rătăciri, m-am scufundat în mine niciodată nu avusesem timp pentru asemenea adâncime
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
tău, că ochii mei văzură lumina", spune Ștefan molcom împăcat cu sine. "Ia sama ca lumina ce crezi că-i în tine să nu fie întuneric"... Ce vrei să faci? Ștefan își șterge fața cu o cârpă albă pregătită pentru oblojeală: Nu cumva ai vreo pereche de opinci? Cu cât mai ponosite, cu atât mai bine. Nu înțeleg, la ce ai trebuință de opinci? întreabă Daniil intrigat. Ce vrei să faci? întreabă din nou, dar Ștefan tace. Să nu faci vreo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
încet șchiopătând... Daniil, în prag, își mai șterge o lacrimă furișată printre crețuri și strigă: Să te întorci sănătos, Ștefan al Moldovei! Fâlfâie de bun-rămas... Ușa deschisă scârțâie... Apoi, un galop... Și ciocârlia... Daniil își suflă nasul în cârpa de oblojeală. Se lipește cu spatele de ușa dată de perete și rămâne așa, un răstimp, cu ochii pierduți în gol... Ce noapte... Ce noapte, șoptește el, dar brusc, se smulge. La muncă sihastre! Altarul n-așteaptă! La muncă! Ia dalta și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
întunericul, care acum toamna cădea mai devreme. Apoi se adunau în casă și-și scriau temele sau învățau lecțiile pentru a doua zi. Tatăl lor Costache, era chinuit de dureri reumatice și se doftoricea cu tot felul de unsori și oblojeli; tocmai terminase să se ungă pe la șale, se încinsese cu un brâu călduros de lână și stătea întins pe o laviță. Cu o zi înainte fusese în chirie până la Vaslui și se întorsese doldora de noutăți și vești ce le
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
sufletul lui se învăluie vânturi de revoltă, și înțelege, înțelege foarte bine că moșul-său pândarul va ucide pe primar și înțelege că altfel nu se poate să fie. SCENA CU PURCEII (HANS) Scena cu scroafa legată la gât cu oblojele. După urătură, acasă, tăcere, și toți își aduc aminte cu solemnitate de cel ce a murit... Un început de dragoste al băiatului... Dragostea domnișoarei, într-o seară, în balcon, pe când tânărul (care o fi) cântă din vioară... Bătrânul moare toamna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
treabă, întreabă pe leneș. Vinul e dat să-l bee voinicii, nu toți nevoieșii. Un om trece pe drum mâncând harbuz și dă și la niște purcei, vorbind cu ei ca cu copiii. Scena cu scroafa legată la gât cu oblojele. Un vițel cu ragilă pe bot, ca să nu sugă la mă-sa. [IAȘI] 25 Iulie. Astă dimineață, trecând, trecând prin Piața Unirii în strada Cuza Vodă am văzut câțiva oameni oprindu-se și privind o mâță cu piciorul stâng de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
l-a salvat pe Matei Basarab, rănit la genunchi în lupta de la Finta, de tratamentul criminal pe care i-l aplicase până atunci un „chirurg” polonez și i-a dovedit Voievodului intențiile ucigașe ale aceluia: a bandajat un câine cu „oblojeala” ce pusese pe rana Domnului, iar câinele a murit imediat 104), otrăvurile, pomezi și unguente, prafuri (pulveres) insinuate în băuturi și în mâncăruri, își împlineau funesta misiune. Mai existau, însă, și rateuri. Gaspar Grațiani a încercat - zice cronica - să-l
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
aerul străpezit de lumina rece, zbate o aripă, o fîlfîie flenduros pe cealaltă, mă pocnește-n ochii zemoși, de-mi duduie crierii în țeastă ca trenu-n tunel, și-mi zice c-o lăcomie verbală strofocată-n imprecații, muiată puținel și-n oblojeli picante, săltîndu-și vocea subțiatică, coborîndu-și-o apoi în îngroșări răgușite, mă probozește, își scapă sfințenia în sudalmă lată, mă și-alintă uneori, îmi unge gîndurile negre cu povidlă de prune și unt bleu, îmi scarpină eczema nemărturisită, turtește-o deznădejde, două
Îngerul mototolit (3) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14998_a_16323]
-
Alatriste, ale cărui veșminte și Încălțări purtau urmele nopții petrecute În carceră, regretă că nu arăta mai bine. Un obraz proaspăt bărbierit l-ar fi făcut să se simtă mai la largul său. După cum nu i-ar fi stricat nici o oblojeală mai curată peste tăietura de pe frunte. Sau ceva apă, ca să-și spele crusta de sânge de pe față. — Dumneata m-ai mai văzut vreodată, Înainte? Întrebarea lui Olivares Îl surprinse cu totul nepregătit pe căpitan. Un al șaselea simț, semănând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
administratorilor și grefierilor În a cheltui banul public. Alatriste văzu că Își consulta mai departe hârțoagele cu minuțiozitatea unui funcționar. — Lăsat la vatră după bătălia de la Fleurus pe motiv de rană gravă și onorabilă... continuă Olivares. Acum se uita la oblojeala de pe fruntea căpitanului. Ai o anumită tendință de a fi rănit, după câte văd. — Și de a răni, Excelență. Diego Alatriste se sumețise puțin, răsucindu-și mustața. Era limpede că nu-i plăcea să-i fie luate În râs rănile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]