386 matches
-
și-o lacrimă dulce. CE VINĂ ARE TOAMNA ? Ce vină are toamna că mă doare, Căci rana-nsângerată nu-i a ei Și lacrima pândește gânditoare Sub pleoapa ochiului de clei? Ce vină are toamna că îmi pasă Și-o oblojesc de vreme rea, Căci umerii adesea mi se lasă Și iarna o-nțelege, numai ea? Ce vină are toamna că mă cheamă Apusu’-n șoapte reci de catifea? Ce vină are lacrima de mamă Că viața asta parcă nu-i
CURCUBEUL IUBIRII (POEME) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 by http://confluente.ro/maria_ieva_1418827676.html [Corola-blog/BlogPost/353104_a_354433]
-
fiind, la „slăbirea îmbrățișărilor“ are «parte de o noapte de lămuriri, de apăsări», „încrucișări de priviri dojenitoare“, vibrează «neîncetat, asemenea păcatului originar», simte «totuși un zid», fără a fi ca al zidirii Anei lui Manole în Mânăstirea Argeșului, vrea „a obloji“ trecutul «cu săruturile stelelor», cu «senzația unei căderi printre râpi tot mai adânci, în care conștiința se rafinează ca un fir de lumină deșteptător la căință», „se ghemuiește“ oximoronic «pe malul lacului secat de tăcerea îndelungatei așteptări» și «are povara
EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS-CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 by http://confluente.ro/ion_pachia_tatomirescu_1394970036.html [Corola-blog/BlogPost/353586_a_354915]
-
Mihăiță, Mugurel și Eliza. - Tată! Ce surpriză ne-ai făcut, chiar de Moș Nicolae! Ce pui de căprioară grozav! exclamă Eliza, mezina familiei, repezindu-se să mângâie puiul. - Măi copii, vătuiul este rănit! Are un picioruș frânt! Trebuie să-l oblojim!... Într-adevăr, cei ai casei, printre care veni și Anuța, soția pădurarului, începură să se ocupe de pui. Au oblojit cum s-au priceput ei mai bine piciorușul vătuiului. După aceea au încercat să-l hrănească. I-au pus lapte
CASA PĂDURARULUI (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 by http://confluente.ro/Casa_padurarului_1_viorel_darie_1392965217.html [Corola-blog/BlogPost/362661_a_363990]
-
Eliza, mezina familiei, repezindu-se să mângâie puiul. - Măi copii, vătuiul este rănit! Are un picioruș frânt! Trebuie să-l oblojim!... Într-adevăr, cei ai casei, printre care veni și Anuța, soția pădurarului, începură să se ocupe de pui. Au oblojit cum s-au priceput ei mai bine piciorușul vătuiului. După aceea au încercat să-l hrănească. I-au pus lapte în farfurie. Vătuiul nici n-a încercat laptele cu botul. Atunci venise unuia în minte să-i aducă niște otavă
CASA PĂDURARULUI (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 by http://confluente.ro/Casa_padurarului_1_viorel_darie_1392965217.html [Corola-blog/BlogPost/362661_a_363990]
-
spre tării ducând cu ele și pe fetișoara îndrăgostită de Terente... -Comment?! se miră Solitarul. -Așa! Iar câtă vreme a trăit haiducul, o egretă roz-albă își rotea delicatul penaj prin apropierea sălașului, unde zăcuse în atâtea rânduri Terente să-și oblojească rănile. Ea singură nu migra, găsind inexplicabile forțe să treacă iernile de-aici. Și toți îi ziceau Egreta lui Terente. -Neverosimil, dar e doar o legendă... spuse neîncrezător, ca de obicei, Papa. -Da, dar și o explicație a unui fapt
CAP.2 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1433655631.html [Corola-blog/BlogPost/352874_a_354203]
-
Autor: Georgeta Zecheru Publicat în: Ediția nr. 1166 din 11 martie 2014 Toate Articolele Autorului Atunci cînd ne-am cunoscut Era,-ntr-o seară, oarecare M-ai luat de mînă și mi-ai spus, Că sunt femeia vieții tale! M-ai oblojit cu sărutări pe față Și m-ai îmbrățișat de două ori Spunîndu-mi "te iubesc o viață" Apoi ai dispărut în zori! Te-am mai văzut, după o lună Cînd îmi cereai cu ochii goi Să te primesc de voie bună
RĂTĂCITOR de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 by http://confluente.ro/Ratacitor_georgeta_zecheru_1394492470.html [Corola-blog/BlogPost/353649_a_354978]
-
scutură iubire, Dureri tăcute cad... în bob de diamant, În cristaline lacrimi... prinos de fericire, Secătuite doruri, se scurg înspre neant. În ochii care plâng se tânguie tăcerea, Un fir de suflet viu trezește neuitarea. Prin lacrima din ei ne oblojim durerea, Din suferința lor s-a zămislit iertarea. Prin ochii care plâng, nădăjduim speranță Și dăm tribut de suflet puterii demiurge; O cale spre destin... indemn spre toleranță. Prin ochii care plâng, și plâng, o viață curge. Referință Bibliografică: Prin
PRIN OCHII CARE PLÂNG... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 by http://confluente.ro/Prin_ochii_care_plang_marin_bunget_1363522071.html [Corola-blog/BlogPost/342191_a_343520]
-
știința și pe oamenii devotați ei, și am urât ignoranța și pe apărătorii acesteia“. Sprijinul orfanilor, aprig apărător al naționalității Este prea puțin, chiar deloc, cunoscut profilul acestui ierarh de sprijinitor al celor obidiți. În timpul păstorii sale, Vlădica Melchisedec a oblojit rănile soldaților din Războiul de Independență și ale multor orfani. În egală măsură s-a ocupat de cei necăjiți ca și de copiii sărmani pe care îi avea mereu la inimă. Mai toți biografii îl descriu ca un bun samarinean
Episcopul Melchisede Ștefănescu (1823-1892) – așa cum nu l-ați descoperit by http://uzp.org.ro/episcopul-melchisede-stefanescu-1823-1892-asa-cum-nu-l-ati-descoperit/ [Corola-blog/BlogPost/93272_a_94564]
-
destui ... Care stau ciorchine Pe scut de statui, Nu cu fulgi de nea Și nici stropi de ploaie, Ca să-i încălzească, Gerul îl îndoaie Și-n orice odaie Abur cu căldură Le scoate pe gură, Să îi aburească, Ca să-i oblojească, Cum în Cea Iesle, Sufletele - două - mult prea vesele. Multă sărăcie În timp comprimat O vedem cu toții ... Dar numai eu strig Că mulți dintre noi Tremurăm de frig ... Și flămânzi ... și goi ... Duhul sfânt - un porumbel Coborât din Cer A
DE BOBOTEAZĂ, POEM DE ION I.PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/De_boboteaza_poem_de_ion_ip_al_florin_tene_1388902928.html [Corola-blog/BlogPost/347510_a_348839]
-
mi s-a dat! Mă uit în sus, spre cer și mă cuprind fiori, Căci te zăresc adesea, Iisuse, printre nori; Îmi este frig, Iisuse, chiar de nu stau în frig, Sufletul mi-ncălzești, când numele îți strig! Vino și oblojește-mi azi rănile, căciu sunt Copilul Tău statornic, făcut din lutul Sfânt. La pieptul Tău, Iisuse, te rog, mă încălzește; Sunt oaia rătăcită, ce sincer te iubește! Da, sunt o biată oaie, ce-n fața Ta mă-nchin, Aceasta îmi
ÎN VALEA PLÂNGERII de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 by http://confluente.ro/In_valea_plangerii.html [Corola-blog/BlogPost/360801_a_362130]
-
Zise el cu glas mieros , Dă-mi te rog și-un pic de apă, Ca ti-oi fi câine credincios . Iar omul blând de felul lui Și el un suflet necăjit , Crezând în vorbă lupului , Cu mâna lui l-a oblojit . Se face lupul sănătos Și-n miez de noapte dispărea Uneori pe timp frumos , Dar tot mai des pe vreme rea . Si-ntreaba omul curios : -Pe un-te duci așa de des ? Iar el răspunde arțăgos : -Pe drumul ce mi
LUPUL de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1246 din 30 mai 2014 by http://confluente.ro/Emil_susnea_1401461335.html [Corola-blog/BlogPost/342352_a_343681]
-
ai mereu speranțe reprezentative, Găsind rezolvări ca și când ar fi native! Când mai ști să și pierzi cu demnitate, Și nu tinzi să te răzbuni - o frivolitate, Binele răzbate și orice emoții stăpânești, În orice caz tu ști - rațiunile să-ți oblojești! Când ști să-nduri și suferinți din crize, Știind să te și mai deconectezi din prize, Suporți aflând că sânge așa ușor nu iese, Chiar de’s suferințe și realul joacă feste.. De poți zâmbi chiar pe ton demoralizator, Știind
Ă? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 by http://confluente.ro/Sa_fi_puternic_a_valerian_mihoc_1371450428.html [Corola-blog/BlogPost/346085_a_347414]
-
fiind, la „slăbirea îmbrățișărilor“ are «parte de o noapte de lămuriri, de apăsări», „încrucișări de priviri dojenitoare“, vibrează «neîncetat, asemenea păcatului originar», simte «totuși un zid», fără a fi ca al zidirii Anei lui Manole în Mânăstirea Argeșului, vrea „a obloji“ trecutul «cu săruturile stelelor», cu «senzația unei căderi printre râpi tot mai adânci, în care conștiința se rafinează ca un fir de lumină deșteptător la căință», „se ghemuiește“ oximoronic «pe malul lacului secat de tăcerea îndelungatei așteptări» și «are povara
ION PACHIA-TATOMIRESCU: EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS- CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” by http://revistaderecenzii.ro/ion-pachia-tatomirescu-emisferele-androginului-bisturiul-zeus-chirurgului-si-cantarea-cantarilor/ [Corola-blog/BlogPost/339475_a_340804]
-
credință, pace, Că nimic nu e-n zadar. Inima-n genunchi se roagă Nopțile în privegheri, Cât de harnică furnică A rămas pierdută-n ieri... Clopotul tăcerii sfinte Mai răsună azi în strană, Îngeri, Sfinți, plini de lumină Îmi mai oblojesc o rană. Pune mâna Ta pe frunte Și alungă tot ce-i trist, Uneori mă pierd cu firea... Mulțumesc, deci mai exist! 24.01.2017 foto sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Mulțumesc / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
MULŢUMESC de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 by http://confluente.ro/camelia_cristea_1494091669.html [Corola-blog/BlogPost/371807_a_373136]
-
nici doi bani Nici să mă aibă-n inimi. Mă rog pentru cei ce-mi vor rău Încerc să fac doar bine Chiar dacă mă lovesc mereu Și n-au milă de mine. Le fac doar bine tuturor Și răni le oblojesc Le sar mereu în ajutor Fiindcă ...eu îi iubesc. Dar tot nu este deajuns .... Nu pot schimba o lume Răul mai tare a pătruns Și binele apune . Doamne, te rog cu glas fierbinte Să ai mila de noi Și să
RUGĂCIUNE de LUMINIȚA POSTOLACHE în ediţia nr. 2341 din 29 mai 2017 by http://confluente.ro/luminita_postolache_1496076499.html [Corola-blog/BlogPost/372400_a_373729]
-
avea să-i dea fiului, substituind rolul tatălui, și numele) își aducea obolul său voluntar, ca infirmieră, la împlinirea marelui ideal al românilor. Trecuse multișor de vârsta măritișului și sărăcia de acasă și-a găsit leac în bucuria de a obloji rănile semenilor săi, cei meniți să poarte războaiele. Atunci, tocmai în vâltoarea luptelor de la Mărășești, l-a întâlnit, cu bucuria vecinătății, pe soldatul Ioan Musteață din Țibucani, sat aflat simetric față de Verșeni, pe celălalt mal al Moldovei. Oșteanul din Țibucani
MEMORIILE COLONELULUI COSTACHI HANGANU, ÎN “COLECŢIA MEMORIALISTICĂ XXI”, PITEŞTI, 2012 de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 670 din 31 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Memoriile_colonelului_costachi_hanganu_gheorghe_parlea_1351709948.html [Corola-blog/BlogPost/346348_a_347677]
-
Publicat în: Ediția nr. 1079 din 14 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Sunt pescăruș pe marea-nvolburată-a vieții Și port pe aripi albe doruri ancestrale, Cu-amărăciune mă întâmpină scaieții Când mă opresc pe țărmul mângâierii Tale, Să-mi oblojești nevindecate răni din suflet Și să mă luminezi cu binecuvântare, Un sâmbure de-ncredere să-mi pui în umblet Și mir divin din sfintele-Ți mărgăritare. În zborul meu pe culmile răbdării sfinte Voi înșira mătănii în lumina lunii, La
PESCĂRUŞ PE MAREA VIEŢII de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Pescarus_pe_marea_vietii_curelciuc_bombonica_1387013203.html [Corola-blog/BlogPost/363502_a_364831]
-
palate, Cu tineri buni și curajoși, Cu zâne și-mpărați frumoși... Minciunile le-aș face basme Cu oameni care știu iubi Și pentru care adevărul, E modul demn de a trăi. Din vorbe grele aș face miere, Să pot să oblojesc cu ele, Răni de cuvânt ce-am tot primit Și sufletu-mi, des amăgit... Din oameni răi aș face maci, Să înflorească-n grâu, să-mi fie dragi! Sămânța să le-o pun pe pâine, Să o sfințesc, plângând, în
DACĂ AȘ PUTEA de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2092 din 22 septembrie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_munteanu_1474553450.html [Corola-blog/BlogPost/344830_a_346159]
-
auzit...dinspre briza depărtărilor înaripate cu priviri în deșert. Nu sunt atrasă de năluciri. Sunt însetată de apropieri pe sensul giratoriu al fericirii. Știu că în evoluția stelelor, lumini apar, dispar înghițite de trecere. Sunt vindecată de umbre, m-am oblojit cu razele în care îmi hrănesc trezirea. Așa că aștept să văd ce mai e de văzut, să aud ce mai e de auzit. Simt încă inima zbătându-se ușor între teamă și dezlănțuirea cocorilor în zbor spre cer. Și totuși
ZÂMBETUL ZILEI de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1725 din 21 septembrie 2015 by http://confluente.ro/iulia_dragomir_1442860566.html [Corola-blog/BlogPost/373781_a_375110]
-
cu iarbă Și, cînd mai simt că șchioapăt, îmi țin în creangă firea, Sînt rană ce nu piere, în mine o să fiarbă Pîn-o să-și afle, răul, în lege nimicirea. Și, uneori, vremelnic, m-ascund într-o pădure, Să-mi oblojesc cu plante acest necaz și soartă, Dar nici n-ajung prea bine, și-aud cum o secure Lovește-n trunchi, și carnea, în mine, i-o simt moartă. Parcă dormim adesea pe-un abator de vise, Și-o cioară din
SÎNT O RANĂ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 by http://confluente.ro/dragos_niculescu_1490004337.html [Corola-blog/BlogPost/383070_a_384399]
-
treacă pragul dormitorului. David povestea la toți cei care voiau să-l asculte despre trădarea soției sale și bunătatea lui nemărginită, primind-o din nou acasă și dăruindu-i ,, iertarea”. Maria își spăla sângele nopților de coșmar, în intimitatea băii, oblojindu-și rănile trupului singură și îndurând cu suflet muribund sclavia unei vieți ce nu voia să se termine. Ura și neputința, frica îngrozitoare, durerea și rușinea, începură adesea să-i întunece rațiunea. Depresia o punea la pământ tot mai des
BRAȚUL RĂZBUNĂRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 by http://confluente.ro/silvia_giurgiu_1481894731.html [Corola-blog/BlogPost/362488_a_363817]
-
el nu-i mai primește la brigadă. Miliția din comună însă le-a întocmit actele pentru a fi duși la Ploiești, căci cazul era mult mai grav. Suman rămăsese cu acele semne pe care prietena sa Cocuța, avea să le oblojească cum știa ea mai bine. Unul dintre șefii de echipă care locuia prin apropiere a fost însărcinat de brigadier să vegheze asupra liniștii din dormitoarele brigăzii pentru viitor. Referință Bibliografică: Ciclul TUNICA SI SUMAN: PRIETENIA / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN
PRIETENIA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 729 din 29 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Ciclul_tunica_si_suman_prietenia_mihai_leonte_1356850840.html [Corola-blog/BlogPost/341508_a_342837]
-
înțeles, nu? i-a pus ea întrebarea mai mult să poată începe dialogul. - Da, așa mă cheamă si vream să vă rog... - Lasă! Mă rogi mai încolo. Mergi și spăla-te și să te văd dacă pot sa te mai oblojesc puțin, că nu-mi place cum arăți. Părinții tăi știu pe unde ai fost și ce ai pățit? - Nu știe nimeni și tata o să se supere când i-oi spune. - Aha! Că mama ta o să se bucure, sărmana de ea
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 by http://confluente.ro/marian_malciu_1419032952.html [Corola-blog/BlogPost/377896_a_379225]
-
a bătut muierea. Un vecin, Gheorghe a lu’ Safta, s-a dus să-l liniștească, dar l-a scos nebunul, în pumni, afară. L-a lovit rău. Îi curgea sânge din nas și de la o arcadă... Este în casă, îl oblojește nevastă-sa... Este doar el, muierea și copilu’ lor..., de vreo șapte-opt ani, răspunse omul imediat la întrebările polițistului. Făcându-i semn lui Brumă să se ocupe de martori, agentul principal Mititelu a început să urce pe trepte, una câte
D'ALE POLIŢIEI (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1423408953.html [Corola-blog/BlogPost/375905_a_377234]
-
mă întorc La-nceputul vieții mele, aș începe să Te rog... Doamne, știu că eu în tine, deseori nu mai credeam Căci atât amar și jale peste Lume eu vedeam. Pune-ți mâna ta cerească peste fața vie-a Lumii Oblojește-i Doamne rana și scap-o de ”biciul ciumii”! Poate vrei acum pedeapsa meritată să îi dai Răului de pe Pământ răsuflarea să i-o tai... Pedepsește nedreptatea în care Omul se-neacă! Doar sfânta credință-n Tine, face jalea să
AŞ LUA DIN LUME-AMARUL... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/As_lua_din_lume_amarul_doina_theiss_1385629829.html [Corola-blog/BlogPost/342215_a_343544]