16 matches
-
falsă mască, cea de democrație. Doar din sudoarea lor, nu au făcut avere! Și dincolo, când trec, n-au nicio mângâiere. Îmbogățiții țării, ajunși pe trepte mari, Se poartă cu românii ca niște cruzi tâlhari. Și acoliții lor, o treaptă oblojită: În rest, mulțimea astăzi, trăiește obidită. Cu durere-n suflet, plecat-ai Eminescu, Așa și tu te duci, maestre Păunescu, Căci asta e simțirea, ce-o are un poet. El mai presus de alții, e poate un profet. Ce simte
DOAR SUFLETUL DIN OM, DOAR EL ARE VALOARE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/_doar_sufletul_din_om_doar_el_are_valoare_.html [Corola-blog/BlogPost/355406_a_356735]
-
aș privi să o văd pe Ea. Să trăiesc cu Ea, să trăiesc prin Ea. Iubirea este tot ce poate fi mai pur, iubindu-ne pe noi, iubim pe Dumnezeu. Trăiam intens acele vise neîmplinite trupesc, găzduite în inima mea, oblojite să nu fie atinse de impuritățile vieții, voiam să rămână pure, caste, idolatre. Mă înălțasem deasupra sentimentelor obișnuite, pline de dorință carnală, era ceva ideatic, ceva înălțător prin profunzimea lor și intensitatea trăirilor mentale. Venea iubirea pură, ancestrală, moștenirea sublimului
IUBIREA PENTRU... de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 by http://confluente.ro/ionel_carstea_1468234690.html [Corola-blog/BlogPost/350630_a_351959]
-
Acasa > Versuri > Farmec > ȘTRENGARI COPILĂRIȚI Autor: Valerian Mihoc Publicat în: Ediția nr. 1613 din 01 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Fost’am odat ștrengari copilăriți, Cu siguranță prieteni cataramă, Bolnavi cu mii de vise oblojiți, Și, mai în final, copii de treabă. De ne-am păstra cuminți copilăria, Plutind aievea-n minți inventive, Cum infantile carnetele de istoria Mică, dar cu mii vibrații emotive! Uităm adesea de's rele sau bune, Scăpătat ades negativul în
ŞTRENGARI COPILĂRIŢI de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1433188085.html [Corola-blog/BlogPost/382598_a_383927]
-
litere, domnule!- zbiera unul pe pervazurile ferestrei de spital, așteptând mereu nevasta cu merinde de acasă. Voi nu vedeți că e tobă de carte!> <L-au nenorocit minerii în bătaie, sărmanul, îl mângâia un moș cu palmele peste capul lui oblojit. Taci cu tata c-o să vie și timpul tău!> <Timpul meu a venit, înnoda Zugravu dialogul cu moșul, eu sunt alfa și omega, eu sunt cel ce va să vie, să judece vii și morți!> <Săracul, trecea o soră prin
UN „EROU” AL MINERIADELOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Un_erou_al_mineriadelor_ion_ionescu_bucovu_1386662739.html [Corola-blog/BlogPost/363297_a_364626]
-
fără de morminte sau a mormintelor fără de cruci. „Unde sunt Ierarhii noștri?” Suspină bolnavii, șchiopii, orbii, cerșetorii, calicii, bețivii, vii și morții, râzând sau plângând, rotindu-se într-o imensă plagă ce se revărsa amenințător deasupra răbdării. Unii, aninați între cârje oblojite, rânjesc schimonosiți de durere dar resemnați că poate toaca sau clopotele de vifor făcute să urle durerea îi vor trezi într-o bună zi pe marii Păstori. „Unde sunt Ierarhii noștri?” Am surprins recent mărturia a două evlavioase creștine ce
UNDE SUNT IERARHII BISERICII ORTODOXE ROMÂNE?! (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_unde_sunt_gheorghe_constantin_nistoroiu_1346049274.html [Corola-blog/BlogPost/355286_a_356615]
-
-i crească, Că bătrânul se mira De câtă carte-mi știa. * * * * * * Când acasă se-ntorcea, Un buboi îi tot creștea... Drept în fund, că n-a putut Vreo trei luni să stea-n șezut. Doar cu ceapă coaptă-n sobă - Oblojit..., din vorbă-n vorbă, A scăpat și-i teafăr...tun, Vesel e, ce să vă spun?... Orice pacient, pe care Îl tratează de lingoare, Sau măseaua de-i umflată, Îi recomandă doar ceapă: - Locul să îl oblojești, Și-ai să
DOCTORUL CEAPĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 by http://confluente.ro/Doctorul_ceapa_marin_voican_ghioroiu_1364475950.html [Corola-blog/BlogPost/345459_a_346788]
-
inge nioase, aptă pentru victoriile care trebuiau să vină. Priveam la ea pe ulița cea mare a Bacăului și nu-mi venea a crede ochilor mei umeziți. Cu Îndeletniciri băbești În aceste câteva luni și până În pri măvară, petrecute cu oblojitul rănilor războiului și ale retragerii, cu despăducherea, spălatul cu pucioasă și Întremarea oamenilor plini de păduchi, de râie sau anemiați de frigurile recurente și de tifosul exantematic, participarea mea la război aș putea spune că se Încheia fără sacrificii și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și să-și mai ostoaie durerile pricinuite de dragii lui nepoți. Gemând dureros când se mai mișca, Costache a adormit dar bolborosea uneori cuvinte neînțelese și în vis își mai mișca brațele și picioarele stârnind astfel durerile produse de rănile oblojite și gemea de durere. Maricica și Ileana erau în spatele casei în livadă , împreună cu cei mici, care stăteau pe un preș lung, țesut din fir de cânepă și codițe. Aceste „codițe” erau niște fâșii de material textil din haine și rochii
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
într-o coșmelie albă, vreo garsonieră... Niciodată nu m-am simțit mai folositor ! Bătrîneii mei se uitau duios la mine, mă corcoleau tot mai gingași, mai pîlpîitori... Îngînau: "Purceluș drag, purceluș drag și scump..." Normal, iscam gafe după gafe! Meritam oblojit!
Proba martor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11856_a_13181]
-
-vă să vă bată! - a blestemat femeia. La ieșire, au întâmpinat-o cei de afară. - Ce ți-e, fata, și tu dăduși cu nasul... ? - Huiduhu, spurcaților! Lovi-v-ar ciumă să vă lovească! - Următorul! - au strigat cei dinăuntru. A intrat oblojit, cu căciulă îndesata pe cap și încins cu bețe ce atârnau de un capăt, moș Vasile. El stătea în bojdeuca lui, pe Cioarecul, dar fiindcă l-au prins jandarmii pe drum, îl băgaseră în aceeași oală cu ceilalți. Oricum îi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
trebuit să rămână secretă pentru Imperiu. - Chiar nu mai e nimic de zis. Tatăl tău nu ți-a lăsat și alte asemenea moșteniri? luă Xtyn altă vorbă. - Ba da, sute. Dar ele se referă exclusiv la felul în care trebuie oblojite mințile bolnave. El nu credea în poveștile astea vechi despre strămoși și nici nu îl interesau prea mult. Xtyn se învîrtea în jurul navei. Examina cu disperare fuselajul și pătrunse pentru câtăva vreme în habitaclu. Totul era vechi, de neînțeles, etalând
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
întinzându-se ca o iederă ce se agață cu vârfurile aspre ale vrejurilor încăpățânate de pieptul zidurilor, și acum era stăpân. Numai asta putea fi. Ori și altele, dar asta îndeosebi. Ar trebui căutat cu mulți ani în urmă firul oblojit și devenit plantă și apoi grilaj și apoi țesătură densă. Firul acela de orgoliu care se înstăpânise acum, definitiv și care îl făcea să creadă că este în stare să obțină de unul singur tot ce vrea să obțină. Făcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cătunul prizonieratului său, pare-se că asta era regula, iar de la o vreme, Îl prefera pe Zahar, un tînăr bălai și gros, puternic ca un taur, ajutor potrivit la scosul căruței sau al saniei din cîte o capcană ori la oblojitul cailor, dacă se Întîmpla să se rănească vreunul. Se Întorceau Într-un octombrie de la stația de poștă unde zăboviseră mai mult din pricina nevoii de a Înlocui un cal cu unul de Împrumut și a-l lăsa pe cel beteag În
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
viitoarei mame, de moartea ei, dacă ar fi avut o naștere nefericită! Unde putea să te ducă mintea, dacă te lăsai după ea! De acolo pornea răul! Nici din trup nu venea binele: carnea doar cerea, avea și dureri, trebuia oblojită, uneori, cu multă grijă ; asta datorită minții, care știa că fără trup s ar duce ca un abur. S-ar fi putut crede că Thomas era bolnav; era mai sănătos ca oricînd. Chiar Își făcuse, nu demult, un control medical
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
mâine seară... — S-a făcut. De vreo câteva minute, vocile preluate de pe scenă deveniseră din ce în ce mai aprinse. Fiind ocupată cu negocierile cu Hugo, nu le percepusem decât ca pe un zgomot de fundal; dar acum, odată ce lucrurile fuseseră aranjate, iar orgoliile oblojite, se revărsară asupra noastră cu forța unui uragan. Se vocifera aprins, iar vocea furioasă a lui MM tăia în carne vie. Atunci să se ducă naibii cineva s-o caute! se auzea ea, spunând cu mânie. Am căutat-o deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
aprobară acuma grăbite și cu diferite apăsări: ― Nu, nu, cum să îndrăznească copilul! Dintre toate însă se desprinse tocmai glasul cârciumarului Busuioc, aproape poruncitor: ― De ce nu-ți iei tu copilul de mână, măi Pavele, să te duci cu dânsul, așa oblojit și chinuit cum e, la curtea boierului și să ceri să-ți plătească durerea acuma, îndată? Pavel întoarse capul spre cârciumar, încurcat, în vreme ce împrejurul lui se înălțau alte îndemnuri gălăgioase: ― Du-te, Pavele!... Că bine zice Cristea! Aide, Pavele, nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]