22 matches
-
un război subtil va duce/ Binele ieșind în față se trezește la răscruce.” Ilie Marinescu, poetul psiholog Ilie Marinescu debutează în anul 2002 cu volumul de poezii “Maieutica iubirii”. Un an mai târziu, acesta semnează volumul de pamflete și satire “Oblomovismul Sinarhiilor”, iar în 2005 un nou tom de stihuri, intitulat “Meditații Poetice”. Autorul este licențiat în management la American University “Eminescu Center”, dar și al Facultății de Sociologie și Psihologie în cadrul Universității “Spiru Haret” din București. Ilie Marinescu a urmat
RASPUNSURI SI INTREBARI PE CALEA VIETII de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 by http://confluente.ro/Raspunsuri_si_intrebari_pe_calea_vietii.html [Corola-blog/BlogPost/367138_a_368467]
-
te înalță, te îmbogățește dar care în același timp începe să-ți macine ființa în modul cel mai plăcut, devine un modus vivendi. Și pentru ca frământările să prindă contur, le-am așternut în cele patru volume de versuri, „Maieutica iubirii”, „Oblomovismul sinarhiilor”, „Meditații poetice”. „Muguri de stele” și o piesă de teatru „Traficantul de iluzii”. Pot afirma cu mâna pe inimă, că profesia de psiholog, prin cunoașterea profundă a sufletului uman a fost cea care m-a ajutat cel mai bine
ILIE MARINESCU, PSIHOLOGUL VEDETELOR DIN ROMANIA de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 93 din 03 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Ilie_marinescu_psihologul_vedetelor_din_romania.html [Corola-blog/BlogPost/350465_a_351794]
-
o face de dragul de a face. Ignorarea acestui sistem sau a unei părți din el, duce după cum vedem la o criză în ceea ce privește calitatea actului artistic, iar din acest punct de vedere, fiind destul de critic (vezi volumul de pamflete și satire („Oblomovismul sinarhiilor”) atât cu mine cât și cu cei cărora pot să le evidențiez carențele, îmi este destul de ușor să întocmesc o hartă a publicului iubitor de valoare, deoarece numărul acestora este în continuă descreștere, astfel încât harta ar fi prea hașurată
ILIE MARINESCU, PSIHOLOGUL VEDETELOR DIN ROMANIA de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 93 din 03 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Ilie_marinescu_psihologul_vedetelor_din_romania.html [Corola-blog/BlogPost/350465_a_351794]
-
te înalță, te îmbogățește dar care în același timp începe să-ți macine ființa în modul cel mai plăcut, devine un modus vivendi. Și pentru ca frământările să prindă contur, le-am așternut în cele patru volume de versuri, „Maieutica iubirii”, „Oblomovismul sinarhiilor”, „Meditații poetice”. „Muguri de stele” și o piesă de teatru „Traficantul de iluzii”. Pot afirma cu mâna pe inimă, că profesia de psiholog, prin cunoașterea profundă a sufletului uman a fost cea care m-a ajutat cel mai bine
ILIE MARINESCU, PSIHOLOGUL VEDETELOR DIN ROMANIA de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 93 din 03 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Ilie_marinescu_psihologul_vedetelor_din_romania.html [Corola-blog/BlogPost/350465_a_351794]
-
o face de dragul de a face. Ignorarea acestui sistem sau a unei părți din el, duce după cum vedem la o criză în ceea ce privește calitatea actului artistic, iar din acest punct de vedere, fiind destul de critic (vezi volumul de pamflete și satire („Oblomovismul sinarhiilor”) atât cu mine cât și cu cei cărora pot să le evidențiez carențele, îmi este destul de ușor să întocmesc o hartă a publicului iubitor de valoare, deoarece numărul acestora este în continuă descreștere, astfel încât harta ar fi prea hașurată
ILIE MARINESCU, PSIHOLOGUL VEDETELOR DIN ROMANIA de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 93 din 03 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Ilie_marinescu_psihologul_vedetelor_din_romania.html [Corola-blog/BlogPost/350465_a_351794]
-
și Transmodernismul); în mod paradoxal, fascinația pentru Oblomov și Nehliudov stă alături de cea pentru Hamlet și Mateo Falcone (Shakespeare și Mérimée sunt printre autorii preferați). Modelele contradictorii îl determină pe adolescent să noteze exasperat: "Sunt un aliaj de karamazovianism, de oblomovism, de hamletism, de caragialism, de hyperionism, într-o necurmată prefacere cameleonică. De aceea nu sunt nimic" (864). Trimiterile la autori și cărți din cele mai diverse perioade și arii culturale demonstrează că nu se găsiseră încă reperele de lectură, că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
groaznică. În rest, mergeai și lucrai din greu... Aveam și o curte unde duminica puteam să stăm, să mai jucam câte un șah... Aveau și ceva cărți, puteai să citești... Știu că am citit câte ceva... Pe Oblomov l-am citit... Oblomovismul este un aspect psihic al omului, de-a nu face nimica... Era vorba despre un conte din ăsta rus, care nu lucra... Și am mai citit nuvele de ăstea care apăreau atuncea, de scriitori de-ăștia de-ai lor. Iarna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
decembrie 1989, cu retrocedarea pământului etc.; Iliescu se afla la vârsta unei senectuți considerate Încă viabilă, spre deosebire de contracandidații săi; iar masa românilor era analfabetă din punct de vedere politic. În timp ce În 1992 a fost vorba de o comoditate, de un „oblomovism” al alegătorilor, și de miza și pedalarea Puterii tocmai pe această comoditate aptă de exploatat de către politicienii cât de cât versați (or, În doi ani de zile, politicienii Puterii iliesciste nu mai improvizau, ci dobândiseră reflexe de politicieni de profesie
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
groaznică. În rest mergeai și lucrai din greu... Aveam și o curte unde duminica puteam să stăm, să mai jucam câte un șah... Aveau și ceva cărți, puteai să citești... Știu că am citit câte ceva... Pe Oblomov l-am citit... Oblomovismul este un aspect psihic al omului, de-a nu face nimica... Era vorba despre un conte din ăsta rus care nu lucra... Și am mai citit nuvele de ăstea care apăreau atuncea, de scriitori de-ăștia de-ai lor. Iarna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
à faire ce qui nous ennuie, «au moment où il nous ennuie le plus».” *„Ești comod”, mă acuz, dîndu-i dreptate, în gînd, nevesti-mi. Apoi mă răzgîndesc, gata să-mi apăr această „calitate”. Comoditatea mea are o bază... filosofică, în descendența oblomovismului. Am observat că aproape tot ce am scris sub presiune mă nemulțumește. Sînt satisfăcut numai de paginile (din păcate, puține) coapte normal. Mai e, oare, timp și pentru altele? Uneori tresar, amintindu-mi că au și început să vină peste
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de avere ale politicienilor. Dar am afla, probabil, lucruri înmărmuritoare, dacă le-am putea cerceta, dincolo de orice psihanaliză, dormitoarele. Despre camerele lor de lucru și despre biblioteci prefer, deocamdată, să nu știu nimic, admițând că ar fi ceva de știut... Oblomovism Dacă Ilia Ilici Oblomov ar fi pur și simplu leneș, povestea lui ar încăpea, ca aceea cu „muieți-s posmagii“, în două pagini. Iar termenul „oblomovism“ ar fi superfluu. În realitate, inactivitatea în care perso najul se complace până la asfixie n-
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
despre biblioteci prefer, deocamdată, să nu știu nimic, admițând că ar fi ceva de știut... Oblomovism Dacă Ilia Ilici Oblomov ar fi pur și simplu leneș, povestea lui ar încăpea, ca aceea cu „muieți-s posmagii“, în două pagini. Iar termenul „oblomovism“ ar fi superfluu. În realitate, inactivitatea în care perso najul se complace până la asfixie n-are prea mare legătură nici cu lenea, nici cu devitalizarea boierimii țariste, nici cu imaturitatea cronică a unui bleg. Ilia Ilici nu face nimic, dar
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
toate laolaltă compun o retorică a zădărniciei care blochează, demobilizează și, în final, ucide. Apuseanul Hamlet e mai agitat în lehamitea sa. Rusul e static și inofensiv. Ceea ce el amână mereu nu e lichidarea netrebniciei înconjurătoare, ci lichidarea de sine. Oblomovismul e o sinucidere amânată. Și e o încercare disperată de a evita „frigul“ lumii. Cât despre Ilia Ilici, el întruchipează, în același timp, farmecul și dezastrul mentalită ții răsăritene. O mentalitate care se năruie în relativism din cauza unei supra licitări
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
resentimentar, Bucureștiul reunind atributele acelei modernități mediocre și aptere împotriva căreia moldovenismul se legitimează polemic. Mai mult decât un tip social, personajele Medelenilor sunt modelate de un cod comportamental a cărui logică interioară apare dificil de înțeles o dată cu trecerea timpului. Oblomovismul se aliază cu melancolia amoroasă și cu delicatețea patriarhală. Cronotopul Medelenilor se articulează prin apelul constant la un spirit al locului - pulsiunile nostalgice ale prozatorului evocă ambiguitatea raportării la modernitate a lui Alecu Russo din Amintiri și Studie Moldovană. Ceea ce
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
fi năruit totul? Cine te-a blestemat pe tine, Ilia? Ce ai făcut? Ești bun, deștept, duios, nobil... și, totuși, mergi spre pieirea ta! Care e cauza? Nu există oare numele acestui rău?... - Ba există, răspunde el încet de tot. OBLOMOVISMUL! Șopti el. (Ivan Alexandrovici Goncearov - OBLOMOV) În mijlocul acestui iunie canicular, sufocant și deprimant, am văzut spectacolul OBLOMOV. La Bulandra. Știam că este ultima reprezentațe din această stagiune, știam că este foarte cald la sala TOMA CARAGIU, dar, în același timp
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
patimi, nici frămîntări, nici schimbări, nici melancolie, nici lună, nici furtună. Spectacolul lui Tocilescu ne poartă, de altfel, pe drumul dulce-amar, tulburător al sinuciderii lente a lui Oblomov. Sîntem martorii acestei sinucideri la vedere. Poate că și asta se cheamă "oblomovism". Lenea ca abandon, în cele din urmă, în brațele morți. De cîte ori, oare, nu ne-a bîntuit disperarea, tentața de a fugi, de a părăsi totul, de a pleca departe, oriunde, chiar și pe lumea cealaltă. Totul e pe
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
nu-i fie teamă că nu țne, că ar trebui doar sugerat. Și vocea Mariei Callas... Îmi amintesc că, într-un fel, și ea s-a închis în apartamentul ei parizian, primea puțnă lume și practica, dacă se poate spune, "oblomovismul". Și scena ludic-erotică, Oblomov-Olga, în leagăne, tatonîndu-se, aliniindu-și ritmurile, și pașii Agafiei Matveevna - Virginia Mirea, care își lasă papucii la ușa noii odăi a lui Ilia Ilici, spațul din cel de-al doilea act, pe care o aranjează zilnic
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
într-o lume corporatistă, că atunci „când îți pui ceasul să sune dimineața ca să faci ce nu vrei să faci, te prostituezi, sufletește, moral”. Dar cînd te trezești la amiază și nu știi ce să faci - se cheamă accedie sau oblomovism? Atenția autorului se îndreaptă cu predilecție spre cei traumatizați în copilărie, ca în piesa care dă titlul volumului, sau spre persoane care cad în „copilăreală”, o salvare de la servituțile vîrstei a treia (ca în Ultimul dans al libelulei) sau spre
Un ceasornicar: Cornel Mihai Ungureanu by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2423_a_3748]
-
conotată exclusiv negativ. Leneșul nu e bun decât de spânzurătoare. Există și o altă concepție despre lene. Tot una de clasă. În literatură a intrat sub numele unui personaj din romanul rusesc, și anume Oblomov. A devenit un substantiv comun, oblomovism, tot așa de celebru precum donquișotism sau bovarism. Oblomov e un nobil dintr-o gubernie îndepărtată a Rusiei secolului XIX, care își petrece viața nefăcând nimic. Lenea lui nu e înnăscută ca a săracului din Creangă, altfel spus, nu e
Povestea unui om leneș by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4378_a_5703]
-
spirit, o mlaștină pentru creativitate ?ť" (pag. 26) Stabilitatea lui Gogu e, însă, în context, admirabilă. Fiindcă, la fel ca în abia amintitul roman anterior, despre stabilitate e vorba. Onomastica reprezintă, la Matei Vișniec, un indiciu ontologic concludent. Comparativ cu oblomovismul acestui bucovinean, autorii sterili din Parisul domnului Cambreleng par să ilustreze, motrice, agitația particulelor browniene. Diferența dintre cele două romane - apropiate stilistic - rezidă în decalajele dinamice existente între personaje. Dacă din Cafeneaua Pas Parol se puteau cita cu delicii două
Editoriada by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7563_a_8888]
-
se conformează realității noastre cenușii, se... comunizează. Revenind la acest plan real din care nu există, de fapt, scăpare, partea frumoasă constă tocmai în particulele de evazionism din desfășurătorul social. O oră de somn în plus ne împinge în plin oblomovism. Chiar atelierul de lucru se poate transforma într-o casă primitoare, un spațiu închis narcotizant în care muncitorul devine una cu decorul: "Aroma piliturii îmbibate de ulei îi amețește simțurile. Muncitorul nu mai vrea să plece acasă. Nu mai poate
În menghină by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8353_a_9678]
-
stimulează în chip paradoxal, întrucît, pentru a le depăși, am nevoie de probe mereu reînnoite, de un exercițiu neîntrerupt care să mă confirme, atît cît e cu putință. Are loc o competiție între factorii încrederii și cei ai neîncrederii lăuntrice. "Oblomovismul" meu - căci am, neîndoios, o coastă a celebrului personaj al lui Goncearov! - nu e acceptat pînă la capăt, pînă la consecințele lui de abulie, torpoare, disoluție a personalității active, ci biciuit, silit a se renega. Lenea, urîtul, plictisul, aceste vicii
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]