231 matches
-
mare antisemit pt că ați afirmat că:”toți conducătorii comuniști români erau evrei...”! Mă faceți să rid de-a dreptu:”Puncte Cardinale”,”Obiectiv legionar”, “Măiastra”, într-adevăr surse ultracunoscute și ultrainfluente!!!! Păi numai filmul “Lista lui Schindler”, reușește să le obnubileze în 2 timpi și 3 mișcări! http://www.romanialibera.ro/a91145/un-artist-plastic.html Scriu din Țel Aviv. Am cam uiat limba Română. Am avut 12 ani cînd am plecat cu părinții, illegal, December 1947. Sunt scriitoara. aich sunt câteva fragmente
Destin by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82991_a_84316]
-
marxisto-leninist. Așa cum au declarat câțiva dintre securiștii chemați la C.N.S.A.S. pentru a li se prezenta documentele care-i acuzau, ei n-au fost decât instrumentele ideologilor comuniști. Odioșenia Securității, brutalitatea și violența animalică a atâtora dintre reprezentanții săi a obnubilat, pentru o vreme, adevăratul raport de forțe din cadrul sistemului. Securitatea, așa după cum iese tot mai mult la iveală, nu făcea absolut nimic fără acordul partidului. Acesta comanda torturile, acesta inventa probele infamante la adresa adversarilor, acesta înscena procese și stabilea pedepse
Grămăjoara de amprente by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13562_a_14887]
-
a ajunge În România și Înapoi În Canada cu alte ocazii, deci nu Îi voi mai plictisi pe distinșii mei cititori (dacă voi avea cititori) cu rânduri anoste. Important este că avionul nu a căzut, am ajuns În România, dar „obnubilat” În primele zile de diferența de fus orar. Mă aflu În București - și Încerc să mă adaptez, să intru În mediu, participând la cât mai multe activități, unele culturale. Slavă Domnului, Bucureștiul nu duce lipsă de cultură. Dar să Încep
Un canadian în România. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetaţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1440]
-
a 4-a, ce se poate realiza nu prin întreruperea legato-ului, ci doar prin mijloace dinamice. În plus ediția adaogă numeroase semne de articulație și nuanțe. Libertatea preferinței personale a interpretului e astfel anulată de corectura editorului, adevărul fiind obnubilat. O modificare similară este descrisă de F. Lerdahl/R. Jackendoff în Sonata în La major K. 331 de Mozart. În analiza acestora<footnote F. Lerdahl, R. Jackendoff, op.cit. pag. 65, 66 footnote>, tema variațiunilor din partea I ar oferi două posibilități
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
Dragoș Bucurenci În Dilemă Veche de săptămâna trecută d-l Andrei Pleșu publică niște rânduri adresate de un fan al domniei sale. Reiau aici partea cea mai ațoasa: “(...) diferența o face aici felul în care obiectul acestor afecte e potentat, respectiv obnubilat de percepția, discursul și faptele admiratorului sau. Iubita, femeia e mântuita de accesoriu, de penumbre incomode, de tusele banalității sterile. Idolatrizata, ea devine stridenta, rebarbativ păstoasa, vampirica. Nu m-aș fi oprit asupra acestui pasaj dacă editorialistul, de altfel unul
Cum să scriem elaborat despre nimic by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82501_a_83826]
-
fac percepția, discursul și faptele subiectului (care iubește sau, după caz, idolatrizează)? Ok ok, până aici, bine. Dar Doamne-sfinte-care-esti-in-ceruri-sau-nu, ce vrea să zică cu obiectul (femeia) e potentat sau obnubilat? Iubirea SAU idolatria își potențează obiectul? Iubirea sau idolatria își obnubilează obiectul? Respectiv, care face ce? Și cum e obiectul - potentat sau obnubilat - de ajunge rebarbativ păstos? Că de fapt aici aș vrea să ajung. Sper că obiectul are și șansa unui ‘între’, că altfel, săracă... mântuita de tusele banalității sterile
Cum să scriem elaborat despre nimic by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82501_a_83826]
-
și de gen". Din păcate, inexplicabil, autorul se abține aici (sau se ferește) să dea nume. Apropo de nume, la un moment dat, în "Istorie" apare, tot fără nume, un personaj episodic, atacat violent de autor: "După o școlarizare universitară obnubilată de reforma învățămîntului din 1948, în anticamera culturii, cu punerea în paranteză a talentului și personalității, urmează de la sine în epocă poliloghia conformistă, în formă ilizibilă". După care urmează o trimitere la Addenda volumului, foarte (chiar prea) bogată, în care
Istoria șanselor pierdute by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17339_a_18664]
-
orbi la contexte și insensibili la nuanțe. I-am recitit de curând un mic studiu din 1996 (introdus în volumulculegere Constelații literare, 1998) despre G. Călinescu cel din primii ani de după 1944, în care iubirea admirativă pentru magistru nu-i obnubilează nicio clipă voința și capacitatea de a disocia, cu o acribie deopotrivă profesională și etică, între regretabila lui publicistică politică și cea literară, de apărare a esteticului. Sau, recitindui articolele de după 1948, formulând distinguo-uri ca acesta: „Oricât a încercat să
Al. Săndulescu 85 by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/2470_a_3795]
-
între care "literatura". Și totuși, asistăm la o nouă execuție: Faptul că peisajul ideologic românesc actual a fost ocupat de mitul Păltiniș mă nemulțumește. Nu fiindcă e Păltiniș, unde am fost și eu (sic!), ci pentru că este un mit care obnubilează o întreagă tradiție românească existentă. Care șterge cu buretele aproape două secole și jumătate de cultură românească". Cum e posibil ca Noica, înrădăcinat în tradiția românească, fie și numai prin investigația zăcămintelor de tîlc și expresivitate ale limbii noastre, să
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
Discovery - ne conduc înapoi, în timp, pe un traseu fascinant, cu atît mai mult cu cît, încă de la începuturile ei, oglinda a fost acompaniată de un secret, învăluită în mister, hărăzită simulacrelor și concupiscenței, ea a alimentat iluzii și a obnubilat simplitatea realului; ba mai mult, pînă și "rețeta" de fabricație a oglinzilor era păzită cu străjnicie la Saint-Gobain, de pildă, (căci "manufactura alimentează visurile dar își face și socotelile", după cum remarcă ironic autoarea ), ceea ce spune mult nu numai despre psihologia
Critica și experiența cotidiană by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16029_a_17354]
-
serios, lucrurile ar fi fost mai puțin limpezi, probabil. Ei bine, ceva de genul acesta s-a întîmplat la noi". Într-o perspectivă maximă, Octavian Paler recurge la memoria infrastructurală spre a insista pe specificul național, care nu se cuvine obnubilat de paranoia naționalistă, care trebuie să rămînă un reper al identității noastre de neam, inclusiv în contextul unei dezirabile "integrări europene". Patriotismul ar fi, în concepția d-sale, o solidaritate în temeiul unor principii inalienabile, un ethos colectiv decurgînd din
Un director de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16063_a_17388]
-
să găsești un bob de rășină curată, să-l arzi în tării, din cățuia cu miros înflorit, amintind chihlimbarul? E liniște în Univers. Dorm până și îngerii, când poetul așterne cuvinte... Stelele stau în genunchi așteptând cu respirația întretăiată, aurora, obnubilată de luna fluorescentă. E timpul ca ruga să se înalțe „...ca tămâia înaintea Ta”. Un gest înălțător, prinos de roadă... Poverile lumești sunt azvârlite peste umăr, potcoave în vânt și se sparg de vitraliile pădurii. Noul început ne așteaptă cu
Radu Botiş: „Ca tămâia înaintea Ta“ Editura Ariadna, Baia Mare [Corola-blog/BlogPost/92669_a_93961]
-
și lipsit de îngăduință care-l străbate - unul de bun-simț. Descoperit și redescoperit succesiv de critica occidentală, Paul Celan a avut, într-un fel, neșansa de a se suprapune peste o paradigmă critică preocupată exclusiv de text și dispusă să obnubileze total omul viu din spatele acestuia. Însăși noțiunea de literatură, centrată pe resorturile personalității creatoare, fusese înlocuită, începând cu decada a șaptea a secolului trecut, cu asepticul concept de scriitură. Decurge limpede de aici felul în care, însoțit de o biografie
Obsedanții ani by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8229_a_9554]
-
însăși existența." Nu avem deloc impresia citindu-i amintirile, câte au fost publicate de Irina Nicolau și Carmen Huluță, în volumul Surâsul lui Harry (1999), că a avut loc vreo deformare a celor evocate, că fantezia autorului ar fi intervenit obnubilând realitatea faptelor. Nici nu se putea de altfel, fiindcă autorul a avut în vedere cea mai dramatică perioadă a vieții sale. Cel care fusese unul dintre cei mai experimentați cercetători, împreună cu Constantin Brăiloiu, ai melosului popular românesc, în slujba căruia
Amintirile lui Harry Brauner by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/8338_a_9663]
-
Deja a fost pusă în evidență una dintre obsesiile poetului: moartea prin spânzurare, metaforă a verticalității care devine aici o imagine a căderii, a păcatului, diversiune care vrea să mascheze o nostalgie imposibil de exprimat, o ridicare deasupra lumii care obnubilează, prin taina răului, memoria confortabilului, o imagine care marchează rezolut un univers expresionist și sumbru, fără pedagogia iertării, fără șansa mântuirii, o confuzie absolută, un carusel mental, o lume văzută ca un iarmaroc excentric unde totul este posibil. Exorcizarea ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
raport nemijlocit cu marile dimensiuni al universului și cu marile întrebări. De aici, sublimitatea poeziei sale. Pentru omul civilizat, între el și gândirea sa metafizică se interpun multitudinea unor preocupări diversificate la nesfârșit, mai ales ale acumulării, ale consumului care obnubilează deschiderea spre problemele esențiale privind sensul vieții. Neliniștea omului modern nu este a lui a fi, ci a lui a avea. Egipteanul trăia in ideea consubstanțialității cu divinitatea. Ca atare, răgazul pământesc trebuia să fie o pregătire pentru a merita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
sfîșiere" între biografic și teoretic mi se pare benefică, deoarece discursul eului care se lasă "fecundat de puterile scenei" nu îți dăruiește doar un comentariu punctual și pertinent: memoria afectivă și vibrația trăirii care impregnează scriitura nu numai că nu obnubilează rigoarea argumentației, ci îți revelă o cale regală de acces înspre o cunoaștere profundă, vie a ficțiunii vii care e teatrul. Și-apoi, netemîndu-se să rămînă deschis în fața magiei scenei, nu este oare Banu spectatorul ideal pe care și l-
Despre incandescența riguros temperată by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/8896_a_10221]
-
acordă de aceea o atenție deosebită instrumentelor de acreditare a canonului. Faptul aduce în discuție o componentă secundară a temei de față - autoritatea în cultură, întrucît "canonul, privit ca instituție, este, ca oricare altă instituție, bazat pe relații de putere obnubilate la nivelul discursului" (p. 37). De aceasta însă, sînt convins, teoreticiana se va ocupa în altă parte. În lucrarea de față, ea rămîne fidelă mai curînd "obiectivului" americanist al temei, insistînd pe relațiile canonului cu identitatea (multiculturalitate, multirasialitate, gen etc.
Canonul oriental by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8966_a_10291]
-
de așteptat: toți cei care-și încercaseră de nu știu cîte ori norocul pe la porțile Facultății s-au văzut studenți. Și, evident, elevii de liceu au fost lipsiți de perspectiva colapsului existențial pe care-l presupunea căderea la Facultate. Universitatea, obnubilată de valurile de candidați, a trecut la angajări masive, la promovări rapide, la crearea de noi secții, la diversificarea programelor etc. Lucruri altminteri bune, dar care erau lipsite de perspectiva lucidă a faptului că, o dată cu epuizarea valurilor de eterni candidați
Învățămăntul universitar by Mihai Maci () [Corola-journal/Journalistic/9486_a_10811]
-
comuniștii la putere în țară, ar fi putut să fie demult inginer la Uzinele Malaxa sau poate chiar profesor la Institutul Politehnic... Și cum această conștiință clară a valorii sale profesionale nu se putea sub nici o formă să-i fie obnubilată de nimeni și de nimic, el tuna și fulgera zilnic contra impostorilor, invidioșilor și sforarilor infami, din cauza cărora se produsese descalificarea lui profesională, și imagina cu stăruință și îndrăzneală strategia unui adevărat război contra acestora, în scopul revenirii în serviciul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
începi treptat să-l privești cu simpatie și, de la un moment dat încolo, nu-l mai poți lua în serios pe Nietzsche. Mai mult, atenția cititorului se mută de pe sensul frazelor pe virtuozitatea cu care au fost scrise. Căci, deși obnubilat de ceața vedeniilor vindicative, Nietzsche scrie formidabil. Și astfel ajungi să admiri balerinul din el, ignorîn-du-i cu totul semnificația mișcărilor. Nu te mai preocupă veridicitatea reflexiilor, ci forma lor de sclipire retorică. Un clinchet de vertiginoasă cavalcadă care a fost
Șarpele cu clopoței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6860_a_8185]
-
fel, de faptul că între cei cinci posibili pretendenți figura un tânăr plăcut, manierat, iubitor de cai, contele Villaforesta. însă ideea însă că mariajul - rezultat al unui aranjament bazat pe calcule materiale și de reprezentare - fusese o coerciție, i-a obnubilat percepția. Într-atât încât, în ciuda unor tentative ale soțului de a se apropia de ea, s-a închis în sine, căzând parcă în letargia pădurii adormite. Ulterior, spiritul rebel, dorința de transgresare, de a încălca regulile i-au fost sporite
Premii literare italiene în 2008 by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/7606_a_8931]
-
bon ton să fii bien pensant, evlavios și teleologizant. Mai bine solipsist decât materialist! La etajul mai de jos al mentalității populare, demonstrațiile lui Crews ar răsuna ca o suită de zadarnice predici în pustiu într-o Românie otevizată, manelizată, obnubilată de toți cei ce seamănă, fără preget și fără răgaz, temeri iraționale, prejudecăți și teorii care sfidează logica și bunul simț. Nu suntem totuși mai proști decât alții, sau altfel spus, nici alții nu sunt mai deștepți decât noi: un
Predici în pustiu by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6220_a_7545]
-
alias Oskar. Este însă, mai cu seamă, un exercițiu - inedit prin amploarea și prin minuțiozitatea lui - de explorare a străfundurilor ororii concentraționare, dar de evocare oblică, metaforică, a ceea ce, privit în față și spus de-a dreptul, ar copleși, ar obnubila, ar fi nu literatură ci tortură. Cele aproximativ șaizeci de scurte capitole de proză poetică m-au trimis cu gândul la Fuga morții,poemul emblematic al lui Paul Celan, despre care se spune că a reabilitat limba germană ca purtătoare
O carte cum nu s-a mai scris by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6203_a_7528]
-
intenție estetică. În genere, știm că scurtmetrajul reprezintă o etapă necesară, intermediară prin care trec toți regizorii pe care-i cunoaștem mai ales prin lungmetraje. Într-un fel, scurtmetrajul are destinul nuvelei în literatură: oricât de bună ar fi, este obnubilată de roman, care reprezintă confirmarea pentru un scriitor. Însă, ca și nuvela, scurtmetrajul are propria sa poetică, propria sa lume, propriile festivaluri și un public al lui. În montajul realizat de Laurențiu Damian comparația era inevitabilă, dar nu știu cât de acută
Filmul românesc la Coimbra și Porto by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5231_a_6556]