6,887 matches
-
de melc până la inimă înrobita. Clipele sonore curgeau în timpane băteau cu ciocăne într-un clopot al timpului, ochii tăi sticloși erau de felina. Totul era complicat, imprevizibil, ascuns, diminețile te dezbrăcau agreabil. Măștile purtate din obișnuință, acopereau față clawnului obosit, mimau trist bucuria. Referință Bibliografica: Mimau trist bucuria / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1197, Anul IV, 11 aprilie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
MIMAU TRIST BUCURIA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Llelu_nicolae_valareanu_1397249504.html [Corola-blog/BlogPost/347778_a_349107]
-
public, după ce se odihnesc, ca să aibă mintea limpede. A lăsat‑o să doarmă până după prânz, cu riscul că va întârzia la serviciu. Nu știa în ce tură va lucra ea. A dormit și el, neîntors. S‑a trezit la prânz, obosit, insuficient refăcut. Noaptea albă și supărarea lăsaseră urme adânci pe fața lui. Au mâncat târziu, în timp ce priviri furișe se strecurau de la unul la altul, fără a cunoaște ce motiv are fiecare să tacă. - Ți‑ai dat demisia de la restaurant? a
CHEMAREA DESTINULUI (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Chemarea_destinului_1_.html [Corola-blog/BlogPost/355599_a_356928]
-
Sf. Isaac Sirul avertizează: „Să nu-ți îngrămădești flacără în sânul tău fără necazuri mai puternice ale trupului tău“; iar altundeva: „Când afli deci pace neschimbată în calea ta, teme-te, pentru că ești departe de cărarea pe care pășesc picioarele obosite ale sfinților“. Simbolul suferinței este semnul prin excelență care definește pe omul iertător, omul răbdător, omul iubirii depline, omul jertfelnic. Un astfel de om era Părintele Paisie Olaru de la Sihla, care în ultimii cinci ani din viață a primit suferința
NU EXISTĂ DESĂVÂRŞIRE, FĂRĂ SUFERINŢĂ! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 by http://confluente.ro/stefan_popa_1465917209.html [Corola-blog/BlogPost/378859_a_380188]
-
lucru, dar am scris pe Google chiar așa: loca, loca... A aparut Shakira cântând și dansând de mama focului. Dansa și Anastasia. Nu o mai dezlipeam de calculator. - Lasă, măi ne jucăm și mîine, acum mănânci și ne culcam... Fiind obosită a adormit. Pe la ora 24, când vede că nu e lustra ei de acasa a început să plângă: - Meg acasă la mine, aici nu este acasă, mă duc la mama... - Acum e noapte, mâine o sun pe mama și vine
O NOAPTE PALPITANTĂ, POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 750 din 19 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/O_noapte_palpitanta_povestire_de_titin_al_florin_tene_1358604110.html [Corola-blog/BlogPost/342409_a_343738]
-
cum a fost. Dar după o oră de mers prin zăpadă, Teo face grevă în stilul său personal. Se oprește în mijlocul drumului și se așează pe vine, hotărât: - Teo b'ațe ! Nici o șansă să îl urnești. Cătălin ajunge la vilă obosit și transpirat. Monica aduce corecturi: - Mâine închiriem două săniuțe. S-a dovedit că pentru transportul persoanelor săniile nu erau bune de nimic. Trotuarele erau pline de troiene, iar pe drumurile principale trecea destul de des un camion din care un tip
ŞAIA PIPENU de DAN NOREA în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 by http://confluente.ro/Dan_norea_1406189490.html [Corola-blog/BlogPost/349485_a_350814]
-
dovedit că pentru transportul persoanelor săniile nu erau bune de nimic. Trotuarele erau pline de troiene, iar pe drumurile principale trecea destul de des un camion din care un tip, Dorel, arunca nisip cu lopata. Cătălin a ajuns la vilă mai obosit decât în prima zi. Așa încât din a treia zi mi-am reluat calitatea de conducător auto. Burțile n-au scăzut nici un pic. În schimb timp de o săptămână am folosit săniile la fiecare derdeluș întâlnit în cale, până am dat
ŞAIA PIPENU de DAN NOREA în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 by http://confluente.ro/Dan_norea_1406189490.html [Corola-blog/BlogPost/349485_a_350814]
-
Necruțătorul Timp clipele-mi fărâmă Cioburi de secundă în Infinit plutesc Să le lipesc, să pot, El iar mi le sfărâmă... Umbre trecătoare, suflete tăcute Trecători prin viață, călători spre stele... De undeva s-aude o melodie lină Pe pleoape obosite se scurg lacrimi grele Pe măsuța albă se așează... luna O rază luminoasă mă mângâie ușor O fină adiere îmi trece peste față Un licăr de Speranță se naște-ncetișor... D. Theiss Referință Bibliografică: Un licăr de Speranță / Doina Theiss : Confluențe
UN LICĂR DE SPERANȚĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 by http://confluente.ro/doina_theiss_1488219541.html [Corola-blog/BlogPost/368776_a_370105]
-
mine sunt dureroase și mă frâng. Mâinile îmi trădează neliniștea, iar pleoapele mele triste și apăsate de greutatea amintirilor mă obosesc și mă simt împrăștiată în toate colțurile lumii. Pe fiecare nor îl văd numai pe Hristos. Îmi frec ochii obosiți uimindu-mă de acest chip luminos și extrem de frumos. Îl văd de câteva luni la fel de grandios, calm și plin de iubire. Caut să citesc în continuare. Nu mă prinde somnul, nu mă simt trează. Față de fiecare noapte afișez o atitudine
CARTEA CU MIROS DE MIR ŞI TĂMÂIE de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/lilioara_macovei_1420627456.html [Corola-blog/BlogPost/376646_a_377975]
-
ȘI PAIAȚA Autor: Camelia Florescu Publicat în: Ediția nr. 2351 din 08 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Cu câte stoluri mă îmbraci spre seară? Și câte drumuri ni se scurg sub pași? A câtă oară măștile le lași, Să cadă obosite bunăoară, Mânjite, de mult praf și de furtună, De întristrarea unui plans păgân Ascuns în macul roșu de sub sân? Cam câte gânduri tac fără să spună, Dacă ești tu speriat sau eu nebună? Din câtă iarbă să-mi cosesc cetate
NEBUNUL ȘI PAIAȚA de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 by http://confluente.ro/camelia_florescu_1496954359.html [Corola-blog/BlogPost/365415_a_366744]
-
Articolele Autorului Nu de puține ori căutăm refugiul propriului suflet în libertatea minții, a leagănului zborului propriilor gânduri spre infinit... Ființa ne devine precum o bancă așezată în mijlocul întinderii pustii ce se deschide către orizonturile nesfârșite dimprejur, pe care aripile obosite ale sufletului poposesc, odihnindu-se, extrăgându-și esența propriei liniști, din tăcerea absolută... Valul de speranțe ce inundă marginile abrupte ale propriilor simțiri adeseori alină cu mângâierea stropilor săi, suavi, ca de ploaie de vară, și revigoranți îndelung, netezimea catifelată
ÎN TĂCERE, PRIN ANTICAMERA TIMPULUI APROPIAT de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/cristina_p_korys_1484703095.html [Corola-blog/BlogPost/374329_a_375658]
-
2016 Toate Articolele Autorului Oamenii se înțeleg din dăruiri ne-amânate, cuvintele sunt începuturi de progres; vibrând vertical peste zi și peste noapte, descopăr paradise de-adâncuri și-nțeles. Nu planuri înclinate le sunt stânjenire, nu aripa sufletului le bate obosită; urcușului, pe margine, câte-o oprire, surprind spectrul la culoarea potrivită. Pe unde trec ei, pământul devine rai, zboruri descind și-i nimbează nemurirea; câmpiile și munții încep să prindă grai, bucuria le înflorește-n timp devenirea. Și atunci când, singuri
MEDITAŢIE de GEORGE PENA în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/george_pena_1480002953.html [Corola-blog/BlogPost/376008_a_377337]
-
temelie a durabilității, pe când interesele naționale sunt supuse istoriei, sunt dependente de evenimentele trecătoare ale scenei internaționale, de aceea dau impresia că sunt stabilite „adhoc”, în funcție de criterii evanescente, interpretabile conjunctural. Acest echilibru a fost menținut și de societate, o societate „obosită” de ateism ce a regăsit valorile morale căutându-le, în mod reflex, în valorile creștine. Biserica reușește să-și recapete locul într-o societate multiculturală, postmodernă și democratică, intrând în era unei lumi complexe și pluraliste în care religia poate
PARTEA A IV A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Despre_biserica_si_conceptul_de_securitate_partea_a_iv_a.html [Corola-blog/BlogPost/361488_a_362817]
-
VIORELE" (VERSURI) Autor: Gheorghe Stroia Publicat în: Ediția nr. 451 din 26 martie 2012 Toate Articolele Autorului Moto: „Prin ochi limpezi, de copil, Să privesc aș vrea, la soare, Să mă-ntrec în zbor cu vântul Mirosind parfum de floare. Obosit, de-atâta joc, Să mă-ntind pe pat de iarbă Și așa, rămas în loc, S-ascult fluieraș de nalba. Să vorbesc c-un pâlc de stele, Mi-aș dori - în miez de noapte - Si c-un card de pasarele Să
PASTEL DE VIORELE (VERSURI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 by http://confluente.ro/Colectia_magic_a_editurii_armonii_cul_gheorghe_stroia_1332775148.html [Corola-blog/BlogPost/346391_a_347720]
-
calm. Biroul în care intrase era dotat generos cu mobilă stil, greoaie, cred Bidermaier. A cerut să vorbească cu redactorul șef Paul Anghel (coincidență de nume, nu eram rude), pe un ton de de voievod: poruncea. A înaintând târșindu-și picioarele obosite încălțate în niște pantofi și mai obosiți. După ce a intrat la șef, m-am uitat în jur, am privit-o pe secretară și am încercat să mă dumiresc dacă văzusem sau nu vreun profet evreu, vreun senator roman, cronicar român
FILOSOFUL PETRE ŢUŢEA, DAR NU ÎN CĂRŢI de PETRE ANGHEL în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 by http://confluente.ro/petre_anghel_1491320108.html [Corola-blog/BlogPost/366224_a_367553]
-
generos cu mobilă stil, greoaie, cred Bidermaier. A cerut să vorbească cu redactorul șef Paul Anghel (coincidență de nume, nu eram rude), pe un ton de de voievod: poruncea. A înaintând târșindu-și picioarele obosite încălțate în niște pantofi și mai obosiți. După ce a intrat la șef, m-am uitat în jur, am privit-o pe secretară și am încercat să mă dumiresc dacă văzusem sau nu vreun profet evreu, vreun senator roman, cronicar român din evul mediu întârziat sau un pustnic
FILOSOFUL PETRE ŢUŢEA, DAR NU ÎN CĂRŢI de PETRE ANGHEL în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 by http://confluente.ro/petre_anghel_1491320108.html [Corola-blog/BlogPost/366224_a_367553]
-
văd față tristă , Cum se luminează , Povară grea Cum o dă jos de pe umeri , Și știe Că drumul lui greu , De acum s-a sfârșit . Ți-am pregătit Cea mai bună odaie , Straie curate , Și hrană destulă , Călător străin si-obosit ! De astăzi , Casa mea-iti aparține , Tot ce am , Este și al tău . De acum Vom împărți și rele și bune , Si lacrime și bucurii . Referință Bibliografica: Aș vrea să pot / Florina Emilia Pincotan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1980
AS VREA SA POT de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 by http://confluente.ro/florina_emilia_pincotan_1464892166.html [Corola-blog/BlogPost/378808_a_380137]
-
în care implor ca iubirea Ta sfântă,sublimă, să-și oprească mirabilul zbor și în temnița mea anonimă. Este ziua în care aștept ca, venind dintr-o lume iubită, al Tău suflet să-mi bată în piept, lângă inima mea obosită. Este ziua în care mi-e dor să mă strâng din atâtea risipe și cu àripi imense să zbor ca un vultur prin noile clipe. Este ziua în care visez că în dragostea Ta minunată cu nespusă-ncântare vibrez ca
RUGĂCIUNI ÎN SFÂNTA ŞI MAREA ZI DE SÂMBĂTĂ DIN SĂPTĂMÂNA PATIMILOR de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1562 din 11 aprilie 2015 by http://confluente.ro/anatol_covali_1428778971.html [Corola-blog/BlogPost/362288_a_363617]
-
În care Dumnezeu era un om. Făcând în viață un nou compromis Ca noi să ne trezim acum din somn ! Avea, pe umeri, o manta ce-i ruptă Iară pe cap, coroană ! ... Ce-i din spini ! Dar ochii lui, privirea obosită Erau scăldați acum în multe lacrimi. Nu pot să uit nicicând acea privire Mă pătrundea și mă îngrijora. Avea ceva ce îmi doream demult Și după care trupul îmi tânja. La el m-am închinat cu plecăciune Iar mâna eu
UN VIS CIUDAT de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2008 din 30 iunie 2016 by http://confluente.ro/florin_cezar_calin_1467268724.html [Corola-blog/BlogPost/367749_a_369078]
-
fie bine și toate așezate Când Ura și Minciuna sunt binecuvântate, Iar în lăcașuri sfinte domnesc fățărnicia Și preoții, exarhii sunt frați cu tâlhăria. Ne râde-o lume, frate, pe daci, pe noi ne râde, Biserica-mpărțită-i ca țara în partide... Obosit e câmpul, înrăit e omul, Nu se înfrățește ca-ntrecut cu pomul. S-a luat de mână cu Satana -om Care n-are țară- mamă, e un pui-dandon, Care zămislește să nască o boală, Să facă-o Moldovă mare, federală. Cum
DOR ŞI AŞTEPTARE de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/iacob_cazacu_istrati_1485101517.html [Corola-blog/BlogPost/380436_a_381765]
-
stăvili pentru a încerca să-și salveze suratele ... Era acesta semnul sigur că peisajul stihiei dezlănțuite, aproape diluvian și apocaliptic care-i înconjura, le slăbise concentrarea și limpezimea privirii, ochii li se împăienjeniseră cât să adăpostească imaginile fugare îndărătul pleoapelor obosite, reverii a căror persistență le-ar fi pus în primejdie viața. Dâră observase de câțiva ani, dar a ținut numai pentru el înainte de a le împărtăși nepotului, că sânt locuri pe Valea Râușorului unde sălbăticia naturii fixează măreția și splendoarea
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 by http://confluente.ro/Bastardul.html [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
Poeme > Meditatie > LAS Autor: Viorel Birtu Pârăianu Publicat în: Ediția nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului LAS nu dorm mă doare neliniștea cuvântului nerostit ploaia plânge în bătaia crudă a timpului pierdut și niciodată regăsit pe străzi obosite multe plictisite curg gânduri se scurg în amurg în vechiul târg plec departe de lume prea departe de tine departe de tot las în urmă lumina ochilor să lumineze pașii în cenușa timpului las cuvântul pe țărm să zidească alte
LAS de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/viorel_birtu_paraianu_1478352974.html [Corola-blog/BlogPost/372674_a_374003]
-
Clipele rebele ce au fost absente Au rămas pe coama unui singur smeu. Lacrimi izvorâte din dureri nespuse Au șters iar obrajii ce tânjeau de dor, În căușul palmei ele au fost oprite Și trimise tainic către lumea lor... Frunții obosite i-am întins o cută, Sub cireșul nins încă mai visez, A strigăt odaia, eu eram doar mută Recompun esența ce îmi este crez. Ropotul de cai și o șa în vânt E atâta verde, ei și-au luat avânt
AM STRIVIT TĂCEREA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 by http://confluente.ro/camelia_cristea_1434861817.html [Corola-blog/BlogPost/379702_a_381031]
-
neguri peste lume fără milă se pogoară Un Ocnaș să-l pui în lanțuri și în cuie bată-l sorții Se ridică din mormite supărați parcă și morții! Iarbă încă-i verde acasă și baladele mai plâng, Sapă nu e obosită a cosit mereu cu sârg! În livezi roșiți sunt merii, soarele i-a mângâiat Edenul a fost pierdut, cănd Adam n-a ascultat... Șarpele îndoielii musca fără milă din livadă, Cei mai slabi și triști sau singuri au căzut râului
RÂNDUIALA... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 by http://confluente.ro/camelia_cristea_1445492740.html [Corola-blog/BlogPost/342971_a_344300]
-
în strune din sunete-a scos ultima asprime croind fericit tainice lagune în ritm și rime. Pleci din când în când pe-agitata mare în sărmana ta barcă șubrezită doar ca să înfrunți valurile care vor să te-nghită. Te-ntorci obosit. Un pirat aparte care-a strâns comori ce-i par inutile când vede mâhnit cum morarul Moarte macină zile. Anatol Covali Referință Bibliografică: Nu-ți pasă Cântec albastru / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1737, Anul V, 03
NU-ŢI PASÃ CÂNTEC ALBASTRU de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 by http://confluente.ro/anatol_covali_1443851715.html [Corola-blog/BlogPost/344419_a_345748]
-
într-un final îi va prinde pe colegii ei din urmă și se vor ascunde cu toții de furtună. Dar speranțele Anei nu se concretizau. Cerul tuna de se cutremura pământul, iar norii aruncau fulgere ce luminau toată pădurea. Înghețată și obosită, Ana se opri... Norii au mai aruncat un fulger spre pământ și atunci Ana zări în fața ei o peșteră și se grăbi să se ascundă acolo de furia naturii dezlănțuite. În peștera era întuneric, pereții erau reci... de piatră... afară
CAND INGERII PLANG de FLORINA PETRE în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 by http://confluente.ro/Cand_ingerii_plang.html [Corola-blog/BlogPost/354227_a_355556]