28 matches
-
clipele severe. Se-mbracă-n țurțuri gândul - o pojghiță naivă De vise-n carantină, zăcând debusolate, Proclamă-n zori destinul cu-a sa acuitate, O primăvară frântă sub glezna-i incisivă. Rescrie răsăritul letargice memorii, Ni-e pavăză lumina, zâmbind obsecvioasă, Ne-apasă greu pe umeri simțirea vanitoasă, Prin faldurile sorții rămânem cascadorii.... Referință Bibliografică: CÂND SUFLETE DE CEARĂ... / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2353, Anul VII, 10 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Camelia Ardelean : Toate
CÂND SUFLETE DE CEARĂ... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 by http://confluente.ro/camelia_ardelean_1497115031.html [Corola-blog/BlogPost/381203_a_382532]
-
clipele severe. Se-mbracă-n țurțuri gândul - o pojghiță naivă De vise-n carantină, zăcând debusolate, Proclamă-n zori destinul cu-a sa acuitate, O primăvară frântă sub glezna-i incisivă. Rescrie răsăritul letargice memorii, Ni-e pavăză lumina, zâmbind obsecvioasă, Ne-apasă greu pe umeri simțirea vanitoasă, Prin faldurile sorții rămânem cascadorii.... ... Citește mai mult Când suflete de ceară-și declară armistițiuSub astrul ca o torță - statuie fulminantă,Poteca spre iubirea cu inima vacantă,Trasată e prin zloată-n al
CAMELIA ARDELEAN by http://confluente.ro/articole/camelia_ardelean/canal [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
în clipele severe.Se-mbracă-n țurțuri gândul - o pojghiță naivăDe vise-n carantină, zăcând debusolate,Proclamă-n zori destinul cu-a sa acuitate,O primăvară frântă sub glezna-i incisivă.Rescrie răsăritul letargice memorii,Ni-e pavăză lumina, zâmbind obsecvioasă,Ne-apasă greu pe umeri simțirea vanitoasă,Prin faldurile sorții rămânem cascadorii....... II. AVEAM CÂNDVA DOAR NUFERI ÎN PRIVIRE, de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2346 din 03 iunie 2017. Aveam cândva doar nuferi în privire, Petale se brodau
CAMELIA ARDELEAN by http://confluente.ro/articole/camelia_ardelean/canal [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
clipele severe.// Se-mbracă-n țurțuri gândul - o pojghiță naivă/ De vise-n carantină, zăcând debusolate,/ Proclamă-n zori destinul cu-a sa acuitate,/ O primăvară frântă sub glezna-i incisivă.// Rescrie răsăritul letargice memorii,/ Ni-e pavăză lumina, zâmbind obsecvioasă,/ Ne-apasă greu pe umeri simțirea vanitoasă,/ Prin faldurile sorții rămânem cascadorii...” ( Când suflete de ceară...). Firul epic, întins pe întreaga plămadă lirică, este necesar construcției și, până la urmă, finalității la care se ajunge din conjunctural. O metamorfoză inerentă unui
SUFLETE DE CEARĂ, DE CAMELIA ARDELEAN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 by http://confluente.ro/camelia_ardelean_1474729847.html [Corola-blog/BlogPost/373816_a_375145]
-
al III-lea, unde un graffiti părea să înfățișeze silueta lui ... Nici nu mai contează dacă era chiar umbră lui imortalizata în calcio vecchio sau doar fantomă unui grăsan imaginar. Mi s-a făcut groaznic de dor de porumboiul parșiv, obsecvios cu damele și neiertător cu porumbelul . Părea că cei doi își dăduseră online-ul sfârșit pe www.eugen.ro/pidjin în urmă cu doar câteva zile. Dar dacă Bobby Ewing a făcut-o, de ce să n-o facă și ? Zburătoarele
Pid’jin a murit. Traiasca Pid’jin! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83019_a_84344]
-
de a fi „la înălțime” devine dependență, respectivul călătorește cu trenul doar în compartimentul de bagaje. Eroul "Americii" este comic pentru modul cum, negăsindu-se încă la vârsta maturității, încearcă să o imite. Ronald D. Gray descrie atitudinea afectată și obsecvioasă a lui Karl Rossman, aflat la prima lui slujbă (cea de liftier), cu termeni precum « bufonerie » și « chaplinesc »: În "Procesul", ceremoniozitatea exagerată a celor doi indivizi care îl execută pe Josef. K este înfățișată cu același umor sprinten, deși momentul
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
al lui C. și el înregistrează cu o plăcere abia mascată „corupțiile fonice” ale versului, punctele vulnerabile, monotoniile sintactice. Tonul nu e precizat și, după mai multe pagini, nu se poate ghici ușor concluzia autorului. G. Călinescu vorbea de caracterul obsecvios al acestei critici, de perfidia cu care exegetul își învăluie victima. E, firește, și plăcerea de a demonta mecanismul unei cărți rău construite, dar seriozitatea pusă în această expertiză complicată ține, înainte de orice, de neîncrederea în eficiența criticii-oracol, în argumentele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
alții studiază pietismul prin intermediul limbajului așa-zis duhovnicesc. Se întâmplă să cauți odihna și liniștea cugetului într-un colț de mănăstire, iar la prima întâlnire cu mai-marii locului te pierzi în labirintul formulelor de adresare. Ca o țesătură lipicioasă, vorbirea obsecvioasă excelează printr-o deplasată retorică a superlativului. Numele primit la botez tinde să fie ocultat de omniprezența titlurilor ierarhice. Episcopii se desfată cu titlu de „stăpâni” într-o lume care nu mai știe nimic despre demnitățile imperiale ale arhiereilor, măcar
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Livius Ciocârlie se referă la Istoria literaturii române de la origini până în prezent a lui G. Călinescu, recent reeditată. Tot acum, la o sută de ani de la nașterea lui Vasile Pârvan, scriu Al. Zub și Radu Vulpe. Dar evenimentul tratat cu obsecvioasă admirație, de obicei pe un ton ditirambic, rămâne tot Festivalul Național „Cântarea României”. În ceea ce privește interesul pentru literatura lumii, în anii ’50 traducerile îi vizează cu predilecție pe scriitorii sovietici: Boris Gorbatov, Alexei Tolstoi, Mihail Șolohov, Aleksandr Fadeev, Arkadi Gaidar. Totuși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289316_a_290645]
-
aproape de cinism, cu accente de mizantropie despre care nu puteai ști niciodată dacă erau autentice sau mimate, oricum, era de preferat să nu te afli în raza de bătaie a bășcăliei sale - erau mereu priviți cu o temătoare și vag obsecvioasă admirație de cei din jur și, odată exprimat, punctul lor de vedere, oferea multora calea (logică) de urmat. În anii dinainte de căderea comunismului, Valeriu Gherghel era un nume foarte respectat în mediile universitare, iar notorietatea sa era la fel de mare la
Înapoi la clasici! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10898_a_12223]
-
politețe: se amestecă astfel relația de "prestare de servicii" cu familiaritatea și cu lexicul politic: "la dispoziția ta!", "senatorul tău", "deputatul tău". Mesajul pozitiv mi se pare aici mai puțin ambiguu, punînd accentul pe relația dintre alegător și ales; modelul obsecvios (,servitorul dumneavoastră"), cu excesul său de disponibilitate surîzătoare (întărit de imagini) nu e însă tocmai convingător. În fine, jocul de noi-voi-ei din al treilea set de sloganuri (PD-L) nu e prea original și nici foarte clar (limitele grupurilor desemnate
Publicitate electorală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7853_a_9178]
-
să dea birul cu fugiții, neîndemînateci, stupizi, buimaci" (p. 102); "nebunul, dobitocul și caraghiosul de mine" (p. 111); "foc supărat, întristat, indignat, revoltat, amărît, cătrănit, mîhnit peste măsură, cu sufletul acrit și răscolit de stilul ultimei tale scrisori - circumlocuțional, simandicos, obsecvios, fastițios, năzuros, meandric, contabilicesc" (p. 165). O imagine mai exactă a varietății stilistice ar putea-o da doar citarea, imposibilă în acest spațiu limitat, a unor pasaje mai lungi din aceste scrisori. Oricum, merită observat ce evită și ce exclude
Echilibru stilistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16843_a_18168]
-
de atunci relațiile lumii scriitoricești cu puterea comunistă se înrăutățesc, devin critice. Din primul moment, de altfel, al schimbării de curs, Ceaușescu a fost nevoit să ia act de nemulțumirea scriitorilor, exprimată fățiș. Chiar Zaharia Stancu, președintele Uniunii, de obicei obsecvios până la servilitate cu Ceaușescu, declara la ședința convocată de dictator pentru a lansa Tezele, că nu le înțelege rostul și că scriitorii sunt nedumeriți și neliniștiți, că așteaptă explicații. Această atitudine cu totul în afara uzanțelor l-a contrariat puternic pe
USR sau SSR? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/7259_a_8584]
-
vocii imature la adolescenți, dar și - de ce nu? - și la mai vîrstnici, e inflorescent. Să fie și o modalitate a autorului de a-și face curaj în fața abisului ultim? Tot ce se poate. Dar cum rămîne cu umilitatea, cu modestia obsecvioasă, cu reducerea subiectului la ceva banal, șters, insignifiant? Chiar dacă e o poză, putem la fel socoti că și cinismul e o poză! Să presupunem mai bine că e vorba de soluții alternative, una (modestia adîncă, parcă intimidată de ea însăși
Între slăbiciune și forță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11003_a_12328]
-
și măsurile abuzive din anii ^50 sunt înregistrate cu o mare limpezime și din scrisorile foștilor elevi ai Profesorului, îndepărtați sub varii pretexte de la catedre. Ion Frunzetti, marele admirator al lui Tudor Vianu, fusese azvârlit din postul de asistent de către "obsecviosul calau cu nume cerealistic (că și preocupările sale dinaintea hirotonirii lui că decan), Orzea..." Satul de atâta uniformizare, tânărului universalist și critic de artă îi venea să lanseze un S.O.S. Într-o situație asemănătoare a fost și eminentul
Institutia Tudor Vianu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/18167_a_19492]
-
Regman, Virgil Ardeleanu, Mircea Iorgulescu, Daniel Cristea-Enache, rapizi și necruțători în sentințe, replicând cu legea în mână clienților nemulțumiți, arătându-le încruntați că nu au dreptate. De cealaltă parte sunt generoșii de tip Perpessicius, găsind ceva bun în orice carte, obsecvioși, miloși, înțelegători cu toată lumea, în genul Lucian Raicu, N. Steinhardt, Victor Felea și, împotriva aparențelor de polemism temperamental, Gh. Grigurcu. Ei sunt harnici, scriu mult și fără relieful unor opinii personale. Cel mai adesea, în cronicile lor literare, judecățile estetice
O cititoare profesionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9053_a_10378]
-
vor folosi ca argument pentru degenerarea fibrei austriece, Bernhard fiind un exemplu perfect de intelectual renegîndu-și rasa. Dar, deși aflat în curentul epocii și bucurîndu-se de premii menite a-i gratula flerul cu care a știut să fie pe linie obsecvioasă, Bernhard ar fi dispărut din peisaj dacă nu ar fi întîlnit o femeie ale cărei calități aveau s-o preschimbe într-un factotum: amantă, amfitrioană, impresar și terapeut psihologic. Cînd a cunoscut-o în 1951, Hedwig Stavianicek, descendenta unei înstărite
Furia literară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2799_a_4124]
-
reproșează la un moment dat destinatarului, pe un ton patetic, că nu primește de la el scrisori la fel de înflăcărate: " Foc supărat, întristat, indignat, revoltat, amărât, cătrănit, mâhnit peste măsură, cu sufletul acrit și răscolit de stilul ultimei tale scrisori - circumlocuțional, simandicos, obsecvios, fastițios, năzuros, meandric, contabilicesc și, în general, cu totul lipsit de prietenie - de parcă nu mi-ai scrie mie, ci nu știu cărui ștab ori șefuleț, lui Pavel Apostol poate, lui Petroveanu, lui Aurel Baranga ori lui N. Moraru -, am hotărât totuși să
Expeditor: N. STEINHARDT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17104_a_18429]
-
Ioanide se enerva de naivitatea acestei opinii ghicite în scepticismul politicos al jocului de expresie, o combătea cu vehemență în gândul lui, găsind că e inutil a o denunța, fiindcă Butoiescu ar fi tăgăduit-o cu îndărătnicie, păstrând aceeași ținută obsecvios ironică, ceea ce ar fi însemnat acum că insinuează firea bănuitoare a arhitectului, psiholog hazardat. Cu Dan Bogdan cazul ședea altfel. Acesta, în momentele sale de ironie facială, era impenetrabil pentru arhitect. "Oare ce vrea să spună? se irită Ioanide. Că
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
semn, fură de față, propunând vermut sau țuică. Cu acest gest, printr-un consemn tacit, accidentul articolului fu uitat de toată lumea, fără a fi dat naștere la vreun cuvânt de comentar. Pomponescu ridică puțin paharul de vermut cu o mișcare obsecvioasă în direcția femeilor și astfel impasul fu trecut. Acum, la sosirea lui Ioanide, Gulimănescu, Suflețel îndeosebi priveau pe arhitect ca pe o victimă, întrebîndu-se cum s-ar fi putut reabilita de tăcerea teribil mustrătoare a lui Pomponescu. Să felicite pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Și înlocui gândul cu un zâmbet și o fluturare a degetelor în semn de ipoteză. Gonzalv însă înțelese îndată că Pomponescu voia să spună "în cazul când voi fi ministru". Luând ipoteza drept un fapt cert, el se înclină foarte obsecvios și zise: G. Călinescu - Respectele mele, domnule ministru! Vorbele acestea produseră emoție în câteva persoane care treceau, și Pomponescu, în ciuda modestiei sale perfecte, formal, savură prestigiul demnităților publice. Pomponescu și aghiotantul lui ajunseră la Rondul întîi, când le ieși înainte
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Nu știam că Titi are o soră așa de tânără și frumoasă! zise ea. Aurica, măgulită, îi puse deoparte, când găsi un moment bun, întrebarea anxioasă: - Dragă, ești fericită? Vai, ce fericiți trebuie să fiți! Ana privi cu o atenție obsecvioasă toată casa, admirând totul, lăudă tot ce i se servi și ascultă cu o atenție respectuoasă toate instrucțiunile Aglaei. Afectă a fi foarte îngrijorată că nu cunoaște bine preferințele lui Titi și o rugă pe "maman" să-i spună tot
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cartea sa Politica rusă să explice, În primul rînd sieși, cauzele destrămării Imperiului și să arate rolul major al poliției secrete În toate acele evenimente, avusese, de asemenea, ocazia să-l cunoască. „Felul său ostentativ slugarnic, ca și exprimarea-i obsecvioasă - care te făceau să te gîndești la un uriaș motan care Își ascunde ghearele cu prudență - ar fi putut, pe moment, să-mi estompeze viziunea clară asupra personalității sale, a unui inteligențe insinuante, a unei voințe inflexibile ca și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cartea sa Politica rusă să explice, În primul rând sieși, cauzele destrămării Imperiului și să arate rolul major al poliției secrete În toate acele evenimente, avusese, de asemenea, ocazia să‑l cunoască. „Felul său ostentativ slugarnic, ca și exprimarea‑i obsecvioasă - care te făceau să te gândești la un uriaș motan care Își ascunde ghearele cu prudență - ar fi putut, pe moment, să‑mi estompeze viziunea clară asupra personalității sale, a unui inteligențe insinuante, a unei voințe inflexibile ca și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
la București, certificatele contestabile, Pedro al nostru, care era în fruntea comisiei, l-a anulat pe-al ex-directorului, nu din răzbunare, ci pentru că omul cu pricina, zicea el, era tot ce poate fi mai ne-revoluționar pe lume; fusese un obsecvios al comunismului, un produs al fostului regim, mîndru de asta, care cita zilnic din Ceașcă și recita, la chefuri, o poezie dubioasă: Carnetul roșu de partid. Acum cîțiva ani, m-am întîlnit, întîmplător, pe stradă-n Timișoara, cu Pedro: avea
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]