47 matches
-
în următorii ani și în multe alte așezări. Din contră, existau numeroase zone unde una dintre părți deținea o majoritate solidă și comunitățile au rămas unificate. În vreme ce puține congregații ortodoxe, mai ales în ariile neologe, pretindeau un minim nivel de observanță a cerințelor religioase, majoritatea au renunțat la aceasta. Încă la începutul schismei, a apărut și un al treilea gen de comunitate, în afara celor afiliate la Birou și la Comitet: comunitățile independente, care s-au eschivat de la cele două moduri de
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]
-
ale misteriilor, patronate de zeița greacă Artemis și de cea egipteană Isis. Masonul german, Karl Gotthelf Baron von Hund a devenit membru al lojei din Frankfurt și în 1751 a întemeiat aici o filială a ritului scoțian, numită „Ordinul strictei observanțe“; după rostirea jurământului ce prevedea supunerea necondiționată față de ordinele unor superiori misterioși și „nevăzuți“, așa cum a fost descris pe parcursul volumului, ordinul a sfârșit prin fuziunea dintre Ordinul Iluminaților și francmasoneria germană, în timpul congresului de la Wilhelmsbad. Hund a recunoscut că ducea
Francmasonerie () [Corola-website/Science/298443_a_299772]
-
și al XIV-lea (Maestro di San Francesco di Gubbio, Giotto și Școala / Curentul giotesc). Separarea definitivă a așa-zișilor „fraticelli” (excomunicați de altfel în 1323 din cauza polemicilor lor excesive împotriva „Bisericii carnale”) n-a împiedicat un filon de „strictă observanță”, care urmărea să păstreze cu orice preț nealterată carisma franciscană originară (în acest curent se afla și Bernardin de Siena). Conventualii au urmat însă o linie diferită, până când, în 1517 papa Leon al X-lea, cu bulla „Ite et vos
Ordinele franciscane () [Corola-website/Science/303761_a_305090]
-
ia naștere gradul de Cavaler Kadosch, care trebuie să-i răzbune pe Templieri. 1753 Willermoz fondează loja Parfaite Amitié. 1754 Martine de Pasqually fondează Templul Élus Cohen (sau poate că o face În 1760). 1756 Baronul von Hund fondează Stricta Observanță Templieră. Unii spun că este inspirată de Frederic al II-lea al Prusiei. În ea se vorbește pentru prima oară de Superiorii Necunoscuți. Unii insinuează că Superiorii Necunoscuți sunt Frederic și Voltaire. 1758 Sosește la Paris Saint-Germain și-și oferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
din partea lojilor de rit scoțian. 1772 Pasqually pleacă la Santo Domingo, iar Willermoz și Saint-Martin fondează un Tribunal Souverain, care va deveni apoi Grande Loge Ecossaise. 1774 Saint-Martin se retrage pentru a deveni Philosophe Inconnu și un delegat al Strictei Observanțe Templiere se duce să trateze cu Willermoz. Ia naștere astfel un Directoriu Scoțian al Provinciei Auvergne. Din Directoriul din Auvergne va lua naștere Ritul Scoțian Rectificat. 1776 Saint-Germain, sub numele de contele Welldone, Îi prezintă proiecte chimice lui Frederic al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Bavaria. După unii, e inițiat de un negustor danez, Kölmer, Întors din Egipt, care ar fi misteriosul Altotas, maestrul lui Cagliostro. 1778 Saint-Germain se Întâlnește la Berlin cu Dom Pernety. Willermoz fondează Ordre des Chevaliers Bienfaisants de la Cité Sainte. Stricta Observanță Templieră cade de acord cu Grand Orient ca să fie acceptat Ritul Scoțian Rectificat. 1782 Mare congres al tuturor lojilor inițiatice la Wilhelmsbad. 1783 Marchizul Thomé fondează Ritul lui Swedenborg. 1784 Saint-Germain moare probabil În timp ce, În serviciul landgrafului de Hesse, punea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
la persoana Întâi. „În timpurile acelea În Franța se scriau deja niște couplets despre noua modă a Frimasonilor, lojile se multiplicau și prin ele se Învârteau arhiepiscopi, călugări, marchizi și prăvăliași, iar membrii casei regale deveneau mari maeștri. În Stricta Observanță Templieră a tipului ăluia dubios, von Hund, intrau Goethe, Lessing, Mozart, Voltaire, apăreau loji În rândul militarilor, În regimente se complota pentru a-l răzbuna pe Hiram și se discuta despre revoluția iminentă. Iar pentru alții masoneria era o société
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
teosofi, alchimiști de trei parale, rozicrucieni făcuți În pripă, și toți la un loc aleg ca mare maestru un om foarte integru, pe ducele de Brunswick. Care Înțelege imediat că se află În cea mai proastă companie. Unul dintre membrii Observanței, landgraful de Hesse, Îl cheamă pe lângă sine pe contele de Saint-Germain, crezând că acel gentilom poate să-i producă aur, dar n-are a face, În timpul acela trebuia să te iei după capriciile celor puternici. Însă, prin supralicitare, el se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
fi putut să dea multe Învățăminte Occidentului bolnav, dacă Occidentul i-ar fi dat ascultare; dar veacul gonea deja către nebunia revoluționară pentru a urma ambițiile Stării a Treia... Or, tocmai În anii aceia Wilermoz aude vorbindu-se de Stricta Observanță Templieră a lui von Hund și este Încântat de ea. I se spusese că un templier care se declara ca atare, vreau să zic Întemeind o asociație publică, nu e un templier, dar secolul al XVIII-lea era o epocă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
secolele următoare vânătoarea pendulului continuă. În 1742 (cu un an Înainte de prima apariție atestată a contelui de Saint-Germain!) un anume De Mairan prezintă un memorial despre pendule la Académie Royale des Sciences; În 1756 (când În Germania ia naștere Stricta Observanță Templieră!) un anume Bouger scrie ceva „sur la direction qu’affectent tous les files à plomb“. Găseam titluri fantasmagorice, ca acela al lui Jean Baptiste Biot, din 1821: Recueil d’observations géodésiques, astronomiques et physiques, exécutées par ordre du Bureau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
naștere un Germanenorden care luptă pentru o ariosofie, adică o filosofie a superiorității ariene. În 1918, un anume baron von Sebottendorff Îi fondează o filiație, așa-zisa Thule Gesellschaft, o societate secretă, o a nu știu câta variantă a Strictei Observanțe Templiere, dar cu puternice nuanțe rasiste, pangermaniste, neoariene. Iar În ’33 acest Sebottendorff va scrie că a semănat ceea ce Hitler avea să facă mai apoi să crească. Și pe de altă parte, În mediile acestei Thule Gesellschaft apare crucea Încârligată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Invizibilul Colegiu, pe fiii bastarzi ai lui Hiram și ai văduvei, pe maeștrii operativi și speculativi ai minciunii de răsărit sau de apus, Antică, Acceptată sau Rectificată, pe Mițraim și Memphis, pe Philateți și pe cele Nouă Surori, pe Stricta Observanță și pe Ordo Templi Orientis, pe Iluminații din Bavaria și din Avignon, pe Cavalerii Kadosh, pe Aleșii Cohen, pe Perfecta Amiciție, pe Cavalerii Pajurei Negre și ai Cetății Sfinte, pe Rozicrucienii din Anglia, pe Cabaliștii lui Roza+Cruce de Aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
independențe, căci trebuie neapărat să se alăture la una din puterile cari domnesc în Balcani, la una din puterile cari determină soarta Orientului și soarta României. Daca ar veni la adecă sau, mai bine zicând, daca Austro-Ungaria va urma politica observanței laxe, li se poate îngădui românilor de a alege după a lor socotință liberă suzeranitatea morală căreia vor să se subordoneze, dar de ales trebuie să aleagă necondiționat. Al doilea lucru asupra căruia voim să atragem atenția dumnealor este următorul
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ea s-a abătut de la fundamentul ei legitim”. „Fără Îndoială, subilniază filosoful italian neokantian, scopul imediat al acestei afirmări, repetat de atâtea ori și În diverse maniere, În decursul secolelor, a fost de a le reaminti organelor de Stat la observanța limitelor lor juridice și a puterilor lor. Mai ales În acest scop s-a tot vorbit, În just titlu, despre Statul de drept, În opoziție cu Statul absolut sau de poliție. Dar această formulă a fost Înțeleasă mai Întâi Într-
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și Statul să fie una; ulterior, pe măsura procesului de laicizare a vieții, s-a produs separarea Bisericii de stat. Dacă ținem cont de faptul că acest proces de separare a avut loc nu numai "în țări de spirit și observanță laică", atunci putem afirma că nu laicizarea este factorul preeminent al detașării Bisericii de stat. De altfel, apariția statelor naționale corespunde cu procesul de separare al Bisericii de stat. În momentul în care statele au organizat "așezări cu unitate organică
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
1650 cardinalilor Sf. Congregații a Propagandei rugându-i: Să binevoiască a trimite preoții Franciscani Reformați în Provincia Valahiei; deoarece cei doi sau trei preoți Conventuali care se află ca misionari în acea țară, mai mult distrug decât edifică, netrăind după observanța regulară. Pr. Soimirovici, O.F.M. Obs., Vicarul general al Arhiepiscopului de Sofia, a solicitat în septembrie 1650 domnitorului Valahiei o scrisoare pentru Papa, pe care el ar fi dus-o mai apoi la Roma. În ea, domnitorul spunea că ar
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
frați mai „zeloși” care au dorit să trăiască cu rigoare Regula severă a Sfântului Francisc fără „îndulciri”. Conciliul II din Lyon (1274) a ridicat problema desființării sărăciei absolute a fraților, dar s-a opus gruparea Spirituală Franciscană. Reîntoarcerea la pura observanță a Regulei Sfântului Francisc a fost ideea care a înflăcărat inimile, iar frații observanți au câștigat din ce în ce mai mulți adepți. Pe parcursul timpului, atât la frații minori observanți, cât și la cei conventuali au apărut noi grupări, cu denumiri specifice. Astfel au
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
Villacrezianii (1403), Collectanii (1412), Amadeiții (1460). Toate aceste grupări ca și O.F.M Obs. și O.F.M. Conv. s-au aflat sub jurisdicția ministrului general al conventualilor până în 1517, când papa Leon la X-lea a unit toate grupările observanților într-o singură familie, fără a mai depinde de ministrul conventual. Astfel, au rămas două familii franciscane: conventualii și observanții cu miniștri separați. Unirea tuturor grupurilor observante s-a înfăptuit prin bula „Ite vos” a papei Leon al X-lea
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
conventualii și observanții cu miniștri separați. Unirea tuturor grupurilor observante s-a înfăptuit prin bula „Ite vos” a papei Leon al X-lea din 29 mai 1517, când frații conventuali au fost trecuți sub jurisdicția miniștrilor generali și provinciali ai observanților, care au avut la dispoziție banii și bunurile Ordinului Conventual; frații conventuali nu au mai avut dreptul să primească candidați noi în ordin sau la profesiune. Observanții au primit dreptul de „a vizita, a corija și a reforma” pe frații
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
în ordin sau la profesiune. Observanții au primit dreptul de „a vizita, a corija și a reforma” pe frații conventuali. Papa Sixt al IV-lea (1471-1484), fost ministru al fraților conventuali, a încercat, fără succes, să mai știrbească din autonomia observanților. În timpul pontificatului său toate grupările observanților au fost unite într-o singură familie. Decretul Tridentin din 1563 a hotărât ca frații conventuali să dispună de proprietatea în comun. „Uniunea Leoniană” din 1897 a papei Leon al XIII-lea (1878-1903) a
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
pizzoliniene)66, reflecția asupra ritualemelorrr impune o altă răspundere decât în cadrul practicilor strict sobornicești, în care preluarea elementelor consacrate pe linie ierarhică (la nivelul diocezei) se împletește cu detalii normative specifice unor zone restrânse (sau chiar unor parohii), a căror observanță este riguros supravegheată de "ochiul public"67. Notița din 10 iulie 1977 introduce socializarea acestui tip de momente: "Plonjon, zilele trecute, în Ciric: mă așteptau pe mal Georg și surorile Nathanson".ss Dar și utilizarea ca frame al rememorării (de
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
așa a spus, un „talisman”. Nu am mai continuat dialogul, femeia s-a închis în sine și nici nu am putut afla cum a ajuns acest martor, hai să spunem al „dimensiunii ecumenice a pelerinajului” într-un loc de strictă observanță ortodoxă. Încă o dată, aburii suspiciunii au fost mai puternici decât orice. Iar versatilitatea personajelor din „zona gri” a locului acesta de cult, așa cum este această femeie, este oricum una absolută, încep să am experiența terenului, învăț din mers lecțiile acestuia
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
încheia, la nemurirea ce pare să fie sfârșitul extrem al morții ca părăsire și ca metamorfoză, ca extază înscrisă pe cifrul simbolic al androginului, îmi permit să mă refer, dincolo de canalele obișnuite, la spusele unui magician ocultist, wagnerian de strictă observanță, pentru mulți un șarlatan, admirat de Anatole France, autor, între altele, al unei mici opere care mie îmi dă fiori, apărut în 1910 și intitulată De l’androgine. Mă refer la Josephin Peladan, mai bine cunoscut prin ceva rezervat celor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
să treacă iremediabil, cu inocență, pe lângă marile revelații și miracole, de care e plină viața. Dar credința îi poate mântui. În aceeași vreme, sunt alții înzestrați cu simțul divinului, dar cu o conduită destul de laxă, de o nu prea statornică observanță (Mitia Karamazov, spre pildă). A nu avea simțul divinului nu e totuna cu a nu avea nimic sfânt. Acest din urmă caz, chiar dacă nu e malefic în mod manifest, nu are mai puțin potențialități demoniace. Dar poate să fie și
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
mai ales al femeii iudee ca să pricepem imensul risc și uriașa Îndrăzneală de care dau dovadă aceste ucenice ale lui Cristos. În școlile filozofice grecești prezența feminină face parte din regula normalității; nu Însă și În curentele iudaice de strictă observanță (excepțiile, precum esenienii și terapeuții, dacă ultimii vor fi existat, confirmând regula generală). Pentru mentalitatea iudaică a epocii e de neconceput și intolerabil ca o femeie să-și părăsească familia, statutul social, soțul, copiii, pentru a se atașa de un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]