6,675 matches
-
poți povesti un roman și cît de puține romane de la noi se pot povesti.ș...ț În schimb, ce găsim în romanele românești aflate acum în librării? În general, în majoritatea dintre ele, găsim un discurs autosuficient, strîns legat de obsesii personale, un discurs de multe ori lăsat jemanfichistic sub formă de notații de jurnal, dezlînate, poetice, orgolioase." Tania Radu: În noua conjunctură, eroul literar a murit. Locul lui e ocupat deocamdată de narator, egoficțiunea fiind conceptul-emblemă al acestei perioade. Caracteristică
Printre degete. De fapt, pe degete... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11246_a_12571]
-
naturii". , Cifrele care măsoară vîrsta sînt o convenție, un mijloc lesnicios de comunicare practică. Eu am trăit grăbit (...) Și pentru că am fost grăbită am ajuns prea devreme la vîrsta pe care am împlinit-o". Multe sînt însemnările care revin la obsesia bătrîneții ce nu mai poate fi ignorată. Constată că a devenit treptat ,transparentă" pentru cei din jur, conversația din familie o omite, nepoții o iau adesea în bășcălie; ea, care avea oroare la ideea de a trăi ostracizată, se simte
Inadaptarea emigrantului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11251_a_12576]
-
narcisism și exhibiționism. Ea se conturează nu atît datorată notațiilor despre sine, cît multitudinii de reflecții, comentarii și asociații pe marginea fenomenelor social-politice fierbinți, a cărților citite, a ideilor vehiculate de acestea ca și a modului în care se întîlnesc obsesiile ei personale cu acelea ale unor autori din toate epocile: Thomas Mann îi inspiră un eseu despre relativitatea timpului, Beckett despre așteptare ca o condiție aproape definitorie a existenței umane, Havel despre identitate și noțiunea de ordine; mai sînt evocați
Inadaptarea emigrantului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11251_a_12576]
-
maturul și bătrînul, bărbatul și femeia, nudul și drapajul opulent, pubertatea și maternitatea, acțiunea și odihna, țăranul și muncitorul, intelectualul rafinat și anonimul abrutizat, strălucirea și ruina, vigoarea și disperarea, aroganța și sacrificiul, toate și toți se regăsesc în aceeași obsesie a pictorului de a cuprinde nu atît accidentalul și episodicul, cît fatalitatea unui destin și manifestarea specifică a unei specii. O explicație imediată pentru această opțiune ar putea fi și împrejurarea că pictorul a crescut și s-a format oarecum
Organicismul picturii lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11262_a_12587]
-
Paul Cernat a vorbit de atracția lesbiană ca o intimitate de substituție, dar e vorba și de o anume tentație a eroticii deviante, de vreme ce fetele se complac într-o prelungă (și cam opțională) tatonare corporală. Simona Sora spunea ceva despre ,obsesia narcisiacă", iar aceasta implică, mai mult, un complex emoțional (nu neapărat traumatic) și o nesiguranță identitară sexuală de natură - cum altfel - juvenilă. Dragostea fetelor - admițînd că dragoste e - rămîne, previzibil, neîmplinită, în ciuda vreunei constrîngeri aparente, așa cum erotismul dintre ele e
Erotism de atmosferă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11271_a_12596]
-
justificați propriul ,flirt poetic" cu fostul regim comunist. Poate vă dezamăgim o dată în plus, dar noi, domnule Vieru, nici nu simpatizăm comunismul și nici nu credem în el. Pentru că nici o altă ideologie nu a distrus mai în profunzime ființa națională! Obsesia Dvs. pentru ,optzeciști" și ,postmoderniști", văzută ca generația destabilizatoare, iconoclastă, străină de specificul local, v-a făcut să nu observați apariția pe scena literaturii a unei generații noi, mai tinere. în acest context, divagațiile Dvs. pe seama faptului că literatura generației
Scrisoare deschisă către Grigore Vieru () [Corola-journal/Journalistic/11278_a_12603]
-
Paul Gauguin, care îl consideră o forță vitală absolut necesară desăvârșirii creațiilor sale, motiv pentru care își caută pe insulele exilului său benevol, pe insulele atât de îndepărtate, doar soții tinere, abia ajunse la vârsta pubertății. Tema utopiei este o obsesie veche la Llosa. Ea apare încă din 1981 în romanul considerat capodopera lui: Războiul sfîrșitului lumii. Când utopiile au încercat să devină realitate, au produs deseori un infern - scrie Llosa - dar elelmente ale lor au reușit, încetul cu încetul, să
Cu Mario Vargas Llosa în paradis by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11313_a_12638]
-
putea deduce din cele de mai sus că dl Geoană n-a făcut decât să ilustreze eticheta pe care i-a lipit-o de frunte Iliescu. Dar nu ,prostănăceala" a acționat în acest caz. Ci calculul negustoresc și cinismul politicianist. Obsesia pesedeilor este să nu piardă nici un prime-time la televiziuni. De data aceasta, au făcut însă un calcul greșit. Or fi existând încă destui români seduși de mirajul comunist. Numai că e vorba de o varietate care-a încetat să mai
Piraterii de apă dulce by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11294_a_12619]
-
grădinii; copilul se cățăra pe scaun, cu dificultăți, foarte preocupat, cu spatele, încît nu știai cine este..." (CXXXIV). Obiectul e suveran, sfredelit nu atît de-o instanță analitică propriu-zisă, cît de simțuri, ducînd la o revelație a empiriei. E o obsesie a obiectului precum la Alain Robbe-Grillet: ,Acum vedem o pată lăptoasă înainte-i, lățindu-se între pleoape clipi des și reuși să ajungă cu privirea printre draperii, pînă la încîlceala de crengi din fața geamului, apoi și mai încolo; nu ploua
Extaz și materie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11298_a_12623]
-
În același sens au mers și teoriile potrivit cărora inclusiv statul națiune nu ar mai fi astăzi de prea mare interes pentru mediul de afaceri și companii. De pildă, Kenichi Ohmae 6 anticipa că statul ar trebui să renunțe la obsesia de a proteja industria autohtonă, ba chiar să renunțe la a finanța sănătatea, cultura și alte sectoare tradițional subvenționate, pentru că firmele private vor prelua acest rol, în interesul cetățeanului-consumator, statul continuând a percepe taxe, ce vor fi folosite la finanțarea
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Dragoș Bucurenci Cotidianul zice că sunt pe blogurile adolescenților. Ce v-am spus eu? First come the gay, then the schoolgirls, then the industry... Observ că articolul din Cotidianul se referă la obsesiile de pe blogurile adolescenților. Poate e momentul să le scrii o scrisoare. Replică din Sex and the city, așa-i? tu esti industria?:P :)) next thing u know u’re the Absolut hunk up on a billboard
Punct ochit, punct lovit :) by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82748_a_84073]
-
aici ci mesajul care îl transmite parodia. Nu țin cu “statul” de aceea plănuiesc o inițiativă privată CONSTRUCTIVĂ și DIFERITĂ. The end of decent life aș we know it . yes it is. The land of choice?? Mân that sounds conceited :)) Obsesia asta că noi suntem ai’ mai cu moț, desi ultimii dintre ultimii, cred că vine dintr-un complex ce ar trebui conștientizat cât mai rapid. Mai degrabă The land of trend.. Nu cred în motto-uri și nici în cei
The end of choice by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82744_a_84069]
-
n-a fost niciodată mai demn și mai suveran că pe vremea lui Nicolae Ceaușescu. E drept că nici mai sărac și nici mai batjocorit n-a fost vreodată. Ne place să ne revendicam de la Decebal și de la Ștefan, dar obsesia amestecului în treburile interne e o țâfna propagandistica moștenita de la un criminal gângav și agramat. Nu-mi sunt simpatici Ambasadorul Taubman și, cu atat mai putin, Administrația pe care o reprezintă. La rigoare, pot sa admit ca nu se face
Coloana vertebrală gonflabilă by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82919_a_84244]
-
caragialesc pe întinsele plaiuri ale “gindirii laterale” și ale glumitei spirituase( igienă, săpun, bucci șamd)ajungem și la supt-ilitatea supremă, corolarul celorlalte comori de inteleptrapciune. Zice mistagogicul analist dragoci:” Ne place să ne revendicam de la Decebal și de la Ștefan dar obsesia amestecului în treburile interne e o tifna propagandistica moștenita de la un criminal gingav și agramat”!!!! Adicătelea Decebal și Ștefan erau niște campioni ai diplomației moderne, care obișnuiau să “asimileze constructiv” criticile ambasadorilor români/otomani, la adresa corupției “administrațiilor” de la Sarmizegetusa ori
Coloana vertebrală gonflabilă by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82919_a_84244]
-
unde un domn pe nume Mircea mi-a explicat de ce cadru are nevoie “Înălțimea Mea”. Și colegii lui au fost cât se poate de înțelegători cu întrebările și nelămuririle mele de neofit și m-au ajutat să-mi accesorizez biciclul (obsesia “full option” mă urmărește chiar și când cobor sub 4 roți). Am circulat deja vreo trei zile cu ea, dintre care una a fost zi de filmări. Am facut Baneasa-Bucuresti în vreo 15 minute la ora 18 și mi-am
Pe 2 roti by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82933_a_84258]
-
cei care doar te asculta că pe o Maestru, un Lider. Ce de comentarii... Da’ nu înțeleg fază cu diplomele. Și nici aia cu greșelile de limbă română, ce săriți frate așa? Din fericire au trecut vremurile alea când aveam obsesia cu gramatică, poate și pt. că la facultate făceam niște materii scârboase de limbă română. Diplomele sunt f. ușor de luat, tocmai mi-o iau pe a treia, dai niște bani (de obicei mulți), te examinează unii, și gata diplomă
Minunile romanilor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82938_a_84263]
-
imediată, primară, în vreme ce übersexualitatea încearcă să fie masculinitatea remediata, terțiara. Ca să ieșim din acest răsfăț prețios, vă propun să aruncăm o privire asupra unui specimen și mai simpatic: tehnosexualul. În esență tot un metrosexual, individul are compulsii de shopping și obsesii în legătură cu tot ce clipește, nu naște pui vii și se poate numi gadget. Unul dintre prietenii mei tehnosexuali deține trei mobile, un Palm, un desktop PC, un iBook, un iMac și un iPod și le folosește simultan pe cel puțin
Nimic despre metrosexuali by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83072_a_84397]
-
ticălos, Ștefan Andrei le răspundea senin că “în România n-a fost comunism ci o dictatură a proletariatului urmată de o dictatură de dezvoltare” și alte asemenea timpenii. În timpul ăsta, fostul deținut politic se tot ducea în uitare, ajutat de obsesia tembela de a-i recupera mai întîi pe “fiii rătăcitori”, evident dacă au rătăcit pe unde trebuie, ca să fi aflat toată lumea de ei! Pt Codruț: îți repet încă o dată că i-am citit și pe Eliade, si pe Durând, și
Comunismul de marturie si marxismul de inventar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83001_a_84326]
-
un regizor are libertate de mișcare, libertatea de a citi acea lume după stilul și asemănarea lui. Șerban Marinescu s-a dovedit interesat de carnația telenovelistică a poveștii și de un pitoresc obsedant, care învăluie totul, la concurență doar cu obsesia pentru decorativ și somptuos (tot atîtea elemente care plac marelui public, așa cum place și muzica lăutărească bună care inundă filmul). Și scenografia, și imaginea, și formula plastică a filmului sînt rezolvate în acest spirit. Regizorului îi place să amestece genurile
B 67 SXS by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14680_a_16005]
-
dintre piesele proprii (Cîntăreața cheală, Scaunele, Jacques, Amedeu sau Cum să te de descotorosești, Rinocerii), portrete ale lui Caragiale, Brâncuși, Schneider. Textele datează de la începutul anilor '50 pînă la începutul deceniului următor și, în ciuda caracterului lor fragmentar, sînt străbătute de obsesii constante care le dau cel puțin aparența de unitate. Ionescu cel din Nu e încă de regăsit în paginile Notelor..., revoltîndu-se de data asta împotriva inconstanței criticilor (sau a lipsei lor fie de criterii, fie de onestitate), a pretențiilor de
Clasicii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14672_a_15997]
-
zidar care a pus un rând de pietre la temelia unei catedrale pe care n-o va vedea niciodată în toată splendoarea ei? Nu, toți vor să fie semnați pe frontispiciu. Antropocentrism și frică de moarte, de aici se naște obsesia perenității artei... Și mai e ceva. Cred că oamenii viitorului vor fi din ce în ce mai puțin aplecați spre trecut. Acum 700-800 de ani, era posibil să-ți întemeiezi cultura pe gândirea mai veche de o mie de ani a anticilor. Cei ce
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
mult mai lent. Cum la capitolul reformei și-al nivelului de trai actuala putere a sfeclit-o, cum guvernarea erodează, e sigur că mai-marele pesedist știe ce-l așteaptă. Promisiunile gogonate din campania electorală se întorc împotrivă-i, și probabil că obsesia lui Adrian Năstase nu e cum să câștige, ci cum să nu piardă totul. Ca dovadă, el s-a năpustit, literalmente, spre politica externă, un spațiu în care oricum se călcau pe picioare prea mulți competitori. Instinctiv, premierul încearcă să
Iliescu, succesorul lui Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14688_a_16013]
-
liniară a itinerarului hermeneutic antestabilit, subliniază caracterul didactic al cărților apărute în această colecție. Dar acest lucru nu constituie un impediment real, discuția dublă pomenită rămânând posibilă între anumite limite. Gh. Glodeanu scrie în monografia sa la Noaptea de Sânziene: Obsesia timpului și cultivarea unor narațiuni labirintice sunt cele două trăsături semnificative care apropie proza fantastică a lui Mircea Eliade de cea a argentinianului Jorge Luis Borges, observație care invită la dialoguri teoretice serioase. Critic și istoric literar cunoscut, Constantin Ciopraga
Critica și capodopera by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14743_a_16068]
-
pentru tînăra care-i complică și mai mult viața. încearcă rețete verificate: de exemplu, își pune prietenul cel mai bun să-i violeze iubita - ceva asemănător se întîmpla și în Bunavestire. Numai că aici nu merge, Raețchi nu scapă de obsesie. El nu este decît un bărbat slab, mereu depășit de situație: fiul său face parte dintr-o bandă de recuperatori, motiv pentru care este urmărit de poliția secretă. Este un loc comun la Daneliuc: bărbații, deși violenți și rudimentari, sînt
Pisicii, cizme, volupăți by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14745_a_16070]
-
ale lui Dan Faur se va vedea cît de relevante sînt acestea nu doar în ceea ce privește dexteritatea nemijlocită a autorilor, îndemînarea lor în construcția mecanică a formei, ci și într-un plan mult mai important, acela care privește natura imaginarului și obsesiile lor profunde. Pînă și autori obscuri, cum ar fi poetul George Talaz, ori pictori astăzi aproape uitați, cum ar fi George Nichita, devin cazuri speciale prin interesul lor constant pentru artele complementare: pictura, în ceea ce-l privește pe primul, și
Ut pictura poesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14755_a_16080]