251 matches
-
pas, în care dragostea nu există decît ca sex și prostituție. Povestirile sînt, majoritatea, monologuri ale personajului masculin, de un misoginism din ce în ce mai greu de suportat, variantă facilă și la îndemînă a mizantropiei. Limbajul este încărcat de cuvinte grele, toate ducînd, obsesional, la sex, ca descărcare ultimă, criminală, a frustrărilor. în centrul acestor construcții de carton se află poza eroului: "Cavalcan Tudor Mengistu era un bărbat frumos, puternic și temut. Era răzbunător ca o fiară și duios ca un copil, răpunea orice
Poză cu Proteus C. by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14893_a_16218]
-
convingător evoluția în timp a unora dintre ideile lui Freud - care converg, toate, către problemele legate de componenta anală a pulsiunii sexuale. Poate fi citită în acest volum, printre altele, lucrarea din 1909 intitulată Remarci asupra unui caz de nevroză obsesională, în fapt istoria unuia dintre cazurile-cheie (sau "miturile fondatoare") ale psihanalizei, cel al omului cu șobolani, Ernst Lanzer, a cărui analiză Freud o începuse în toamna lui 1907 (și o va termina nouă luni mai târziu). Despre întâlnirea terapeutică dintre
Despre nevroze, paranoia și perversiuni by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14969_a_16294]
-
literatura de specialitate, în cuprinsul ei fiind explicate mecanismele masochismului - cu o reflectare importantă pentru înțelegerea în genere a perversiunilor. Celelalte lucrări selectate în volum sunt: Acțiuni compulsive și practici religioase (1907), Caracter și erotică anală (1908), Predispoziția la nevroza obsesională. O contribuție la problema alegerii nevrozei (1913), Paralelă mitologică la o reprezentare obsesională plastică (1914), Despre transformări pulsionale, mai ales în erotica anală (1917), Un caz de paranoia care contrazice teoria psihanalitică (1915), Despre câteva mecanisme nevrotice în gelozie, paranoia
Despre nevroze, paranoia și perversiuni by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14969_a_16294]
-
importantă pentru înțelegerea în genere a perversiunilor. Celelalte lucrări selectate în volum sunt: Acțiuni compulsive și practici religioase (1907), Caracter și erotică anală (1908), Predispoziția la nevroza obsesională. O contribuție la problema alegerii nevrozei (1913), Paralelă mitologică la o reprezentare obsesională plastică (1914), Despre transformări pulsionale, mai ales în erotica anală (1917), Un caz de paranoia care contrazice teoria psihanalitică (1915), Despre câteva mecanisme nevrotice în gelozie, paranoia și homosexualitate (1922), Despre psihogeneza unui caz de homosexualitate feminină (1920), Un caz
Despre nevroze, paranoia și perversiuni by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14969_a_16294]
-
îl înțeleg supraviețuiește în mintea participanților la revoluție mai obsedant decît amintirea propriu-zisă a zilelor de teroare. Autorul Iubirii în decembrie '89 nu greșește punînd accentul pe această obsesie, în loc să pretindă că dezvăluie lucruri nemaiștiute - însă romanul nu adună încărcătură obsesională suficientă pentru propulsarea acestei dimensiuni în prim-plan. Romanul încearcă să facă multe lucruri în același timp și în teorie acesta poate fi un lucru bun; dar o Iubire (fie și) în decembrie '89, ca să convingă, trebuia să acorde ceva
Aventuri cu Popeye by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15413_a_16738]
-
și estetica receptării a lui Jauss și împreună cu ele toată mișcarea teoretică de acest tip, toate filoanele structuraliste și poststructuraliste care au înfierbîntat mințile intelectualilor de pretutindeni în doua jumătate a secolului XX au pentru noi astăzi o anume aură obsesională în care nu ne mai regăsim. Nu poate fi deci blamată cartea lui Florin Manolescu pentru că vine din această tradiție, deși această tradiție o datează cumva. Punctul nevralgic ar fi însă de găsit pe fragmente și anume în pasajele care
Florin Manolescu și Florin Manolescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15471_a_16796]
-
de circ, purtate demonstrativ prin labirintul "orașului cosmopolit" cu oameni dezrădăcinați pe care metropola "îi atrage și îi suge". Aflat la un pas de expresionism, Cezar Petrescu nu posedă aparatul aperceptiv necesar potențării expresivității și ratează ieșirea din îngustul cerc obsesional al diferitelor medii, tratate mai degrabă în manieră sociologică. Dar tocmai aici se înregistrează un punct forte al demersului său scriitoricesc, constînd în ușurința, în lejeritatea (fie ea, din păcate, și una de substanță) cu care trece de la sat, "rodul
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/14472_a_15797]
-
în viața mea, pentru că copilul ce eram, cu o mamă ca a mea, a învățat ce înseamnă o adevărată femeie." Interlocutorul insistă, nu vrea să treacă prea repede peste episod: Este o temă ce a rămas majoră, ca să nu spun obsesională, în toată opera domniei voastre." " S-ar putea" - răspunde Etiemble neglijent, nu e treaba sa, vrea să spună, să se lanseze în considerații - el se mulțumește să relateze ce a fost, să expună și, desigur, să se expună... Tonul e
Rezistența la neadevăr by Lucian Raicu () [Corola-journal/Imaginative/8352_a_9677]
-
Decebal, valahii ,n-au mai acceptat niciodată (...) vreo supunere totală față de alte popoare". Și atunci? Nici interpretările Mioriței nu fac corp comun cu materia jurnalului, ele fiind agățate, mai degrabă, de pana hermeneutică a lui Marin Mincu decât de marcajele obsesionale ale principelui Dracula. Dar acestea nu afectează realizarea artistică a romanului - un pariu dificil, în cele din urmă câștigat. Marin Mincu, Jurnalul lui Dracula, roman (rescriere), prefață la ediția în limba italiană de Cesare Segre, postfață de Piero Bigongiari, Editura
Bietul Dracula by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11478_a_12803]
-
și, implicit, de impulsul scriptural, în aceste poezii carnalul și sexualul nu mai sunt afirmate cu aceeași violență repulsivă ca în Cocoșul s-a ascuns în tăietură (Cartea Românească, 1996), ci au fost acceptate firesc și definitiv într-un corpus obsesional identitar. Poezia Angelei Marinescu este, în acest prim ciclu, dezamăgit-autoreflexivă, cu un caracter vădit retrospectiv, cîci poezia, mărturisește poeta, nu o mai poate satisface. Mulți poeți tineri apar ca personaje în versuri, altora li se dedică poeme întregi. Angela Marinescu
Poeme retrospective în două variante by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12869_a_14194]
-
descoperi în acestea un univers miller-ian, mai degrabă prospectiv decât un ,regressus ad uterum"; mai curând saphic sau egotist și decât matern. Așadar toate aglomerările barochiste de obiecte și tropi ajung indicii ale unei repoziționări discrete a lumii pe criterii obsesionale. O reificare neajutată însă și de consistența retoricii. Restrânsul ciclu final (trăiesc într-o continuă ficțiune sau pentru o apocalipsă a interiorului), în fapt un hiperteliu al primelor trei părți, încearcă o relaxare (citește: devitalizare) a discursului anterior, prin acreditarea
Poemeintrauterine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/11165_a_12490]
-
la ora actuală încolțită de spiritul universitar, doct, riguros, "metodologic" ca și de pragmatismul "hrănit de precizie și eficiență" comercial. Se află în chestiune "o specie care, dincolo de verdicte, mai are și plăcerea analizei din interior, a recreării unor hărți obsesionale, a problematizării prin îndoială". E puțin probabil că lucrurile se vor schimba radical în următorii, să zicem, cincizeci de ani. Prin urmare nu e cazul să anunțăm printr-un anunț morturar dispariția cronicii, ci să ne preocupăm de "dinamizarea ei
Fiziologie de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10273_a_11598]
-
dar, în esența lor, nu atât de numeroase pe cât ar lăsa impresia aparenta diversitate a operei sale. Cum ar putea fi caracterizat drumul parcurs de creația lui? Ca al unui "versatil"", al unui "evolutiv", al unui "meditativ" sau al unui "obsesional"? În cazul lui, nu există un răspuns univoc: fiecare nivel de lectură, de ascultare și de înțelegere impune un alt adjectiv. Cu toate deosebirile evidente, multe din lucrările lui se ating, se leagă în profunzime, lăsând adesea să transpară un
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
dovedea în același timp, un insațiabil consumator de imundicii. I s-a servit ceea ce poftea, în porții duble, succesul a fost de asemenea proporții, încât notele sale au devenit, la cerere bănuim, tot mai lungi, chiar repetitive, pe un substrat obsesional. Despre partea Securității, s-ar zice că prin degustătorii ei în cizme, aștepta foiletonul următor cu nerăbdarea cititorilor din epoca ai lui Dickens. Luau lecții de observație psihologică de la un maestru. N-ar fi exclus că tocmai latura de ficțiune
Firul cu multe noduri al Ariadnei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17905_a_19230]
-
află la doi pași de noi. Într-o asemenea conjuctură, destinul umanității seamănă unui clovn posac, lăudîndu-și în arenă abilitatea, marea pălăvrăgeală, amenințînd mai cu seamă viitorul. Actualele manevre politice datorate lui Jörg Haider vorbesc de la sine despre caracterul maladiv, obsesional, anacronic, ilustrat - cu smile-ul și carisma de rigoare - prin ideile propagate de extremistul austriac care valsează și pe pista de schi (fiind un schior remarcabil, valsează și cu cuvintele, cînd liniștitoare, cînd amenințătoare, practicînd un slalom necontenit, valsează și la
Orice om este păzitorul fratelui său by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17191_a_18516]
-
înseamnă că poetul evită a rămîne singur cu sine, preferînd contactul strîns cu oamenii, cu faptele, cu obiectele, care dau versurilor sale o densitate materială intrinsecă. Dacă la unii poeți înregistrăm o îngustare a cîmpului liric, fie printr-o opțiune obsesională, fie prin abstractizare, aci, dimpotrivă, ne întîmpină lărgimea, cuprinderea, cultul concretului ca generoasă nelimitare. Însăși dedicația volumului respiră un aer confratern: Această carte se dedică fraților mei de spirit, artă și literatură, precum și tuturor acelora pentru care indiferența nu este
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
al înserării/ înainte de căderea soarelui în mare" - Timp ascuns sub aripi de înger), după doar cîteva pagini mecanica construirii secvenelor devine previzibilă, iar cele cîteva cuvinte-obsesie (spaimă, cameleon, șoarece/ șobolan etc.) apar cu o frecvență nejustificată; în loc să încarce cu valoare obsesională (cum era desigur intenția autoarei), ele banalizează în plus. Versurile sună artificial, nefiresc, iar pe post de tensiune descoperim un fel de dramatism adolescentin, în sensul rău (dacă există și unul bun) al cuvîntului ("învăț coborîrea în picaj, ca o
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
neasimilabil, nu a devenit încă temei suficient pentru fapte; el nu are încă bun de tipar prin redacții pentru a simți, gândi și hotărî de unul singur. Ceea ce trece drept analiză rămâne cel mai adesea doar o colecție de ticuri obsesionale și de denegări. Analistul deturnează invariabil gestul public de la sentiment: într-această direcție minor perversă a crescut obiectivitatea sa în ultimii 11 ani! Se judecă doar în echivalențe perfecte, fără rest, care e văzut ca o neizbândă (asupra cui?). Interpretarea
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
o epocă anume), prin apariția unui eveniment neașteptat: spectrul unei paternități nedorite. Imberia, fata dizgrațioasă și agățătoare ca o iederă, cu care nu se dăduse în lături să experimenteze sexul pur, îl anunță că este însărcinată, veste devastatoare pentru natura obsesional nevrotică a lui Dragodan. Se dezvoltă, astfel, o criză a masculinității (inspirat, Sanda Cordoș scrie, pe coperta a IVa a cărții, că Noaptea soarelui răsare este „un roman despre lumea bărbaților, cu avânturile, spaimele, fragilitatea, agresivitatea și lașitățile acestora“), fiindcă
Romanul unui Don Juan ratat by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2577_a_3902]
-
cazul doliului complicat, în funcție de simptomele identificate, se vorbește de doliul amânat, doliul inhibat, doliul cronic, depresiunea majoră reacțională a doliului, varietățile acestea prezentând factori de degradare și factori de relativizare. Doliul patologic se manifestă ca doliu psihiatric (doliul isteric, doliul obsesional, doliul maniac, doliul melancolic) și ca doliu traumatic, identificabil îndeosebi la persoane predispuse la suferință (grief-prone personalities, în definiția lui C. M. Parkes ș1986ț). În cazul doliului traumatic, suferința e legată de două trăsături specifice individului în suferință: "pierderea antrenează o
Mic tratat despre doliu (5) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6900_a_8225]
-
stridențelor: la nivel verbal, ca și la nivel gestual. Cuvintele din diferite domenii (popular, argotic, livresc etc.) cunosc o electrizare lirică. Sintaxa se dezarticulează, ca reflex al dezarticulării paiațelor ce populează opera scriitorului. Avem de-a face cu un lirism obsesional, ale cărui diferite straturi transmit din aproape în aproape aceleași nuclee gestuale, aceleași spasme întunecate. De aici și până la manierism nu mai este decât un pas (pe care, din păcate, poetul îl face în Versuri și Un dor fără sațiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
a debutului Mariei Ellis, Carte de colorat pentru orbi. Și cu ceea ce alege criticul să focalizeze atent, și cu ceea ce preferă să treacă sub tăcere sau - probabil - să amâne pentru o bucată de vreme: "Un roman de familie straniu și obsesional, o imersiune în apele adânci ale unui trecut tulbure. Re-mi-niscențele tăvălugului comunist (deportarea în Bărăgan etc.) asigură un cadru al memoriei pentru o poveste despre dezastre intime și destine frânte, despre însingurare și nevoia de dragoste, despre înstrăinare și moarte
Cumințenia pământului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8835_a_10160]
-
nu acceptă să le dea expresie decât în fața unui public perceput ca apt pentru acest gen de comunicare foarte personalizat. Care sunt, așadar, "obsesiile" devoalate în aceste patru eseuri? La urma urmelor, constatăm că ele aparțin, conștientizate sau nu, bagajului obsesional al oricărei trestii gânditoare. Acestea, revelate acum de Andrei Pleșu, sunt însă dintre cele de o acută actualitate. Prima, cea care dă și titlul cărții, este bucuria, mai exact, cazuistica bucuriei în Est și Vest. De ce tocmai bucuria? Presupun că
Grația socială by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/9909_a_11234]
-
sub egida totalitară, ca și o paradigmă occidentală "libertină", preluată cu sete, cu dorința subiacentă a unei "recuperări". Dar să constituie oare obscenitatea o stație terminus a expresiei, inclusiv a celei literare? Să capitulăm necondiționat în fața revărsării imundiciilor cu subtext obsesional am zice, de n-ar fi la mijloc și o bravadă adolescentină bizuită pe un resort imitativ? Să luăm intempestiva modă drept un factor al perenității? Bănuim că practicanții erosului într-un limbaj ultradezinvolt ar fi uneori mulțumiți să-i
Despre pornografie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9942_a_11267]
-
observă legitim: "Canonul nu este o schemă fixă, ci un spațiu în mișcare în care se pot produce modificări inevitabile de-a lungul secolelor" (p. 35). În veacul trecut, criticii și teoreticienii au arătat - nu fără justificare - un interes aproape obsesional pentru canon, de la F. R. Leavis (în anii treizeci), pînă la Robert von Hallberg (în anii optzeci) sau John Guillory (în anii nouăzeci), ei schimbîndu-și totuși cu repeziciune atitudinile față de procesul selecției literare. Din rigiditatea absolută (canonul ferm, al minimei și
Canonul oriental by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8966_a_10291]