86 matches
-
din bolovani de calcar cu dimensiunile cuprinsă între . Au fost descoperite un număr de morminte, toate de înhumare, depuse sub stratul de bolovani sau între aceștia în cazul înmormântărilor secundare. Inventarul funerar modest este compus din vase ceramice, microlite de obsidian sau silex, un fragment de ac din cupru. După aprecierea specialiștilor tumulul aparține perioadei de început a epocii bronzului. Pentru satul Geomal, sunt menționați la poalele sudice ale Măgurii Geomalului mai mulți tumuli, unii dintre ei distruși în urma lucrărilor agricole
Descoperiri arheologice din Stremț, Alba () [Corola-website/Science/314351_a_315680]
-
bogată în resurse naturale, având protejate mii de specii pe cale de dispariție. Istoria Sardiniei pornește din cele mai vechi timpuri. În 1979 resturi umane au fost găsite datând din 150.000 î.Hr. În preistorie locuitorii Sardiniei au dezvoltat comerțul în obsidiane, o piatră folosită în producția primelor unelte aspre, și această activitate i-a adus pe sardiniei în contact cu majoritatea locuitorilor Mediteranei. În timpurile neolitice până la Imperiul Roman, civilizația nuragică a luat o formă în insulă. Și astăzi mai trăiesc
Sardinia () [Corola-website/Science/296711_a_298040]
-
de obiecte, ce pot fi considerate ca posedând valențe artistice sunt descoperite în sudul Africii, zona Mediteranei, Europa centrală și de est (mai ales în zona Mării Adriatice), Siberia (lacul Baikal), India și Australia. Este vorba de piatră cioplită (cremene, obsidian), lemn sau scule din oase. Pentru a vopsi în roșu era utilizat oxid de fier, pentru negru - oxid de mangan, iar pentru ocru se folosea argilă. Alături de picturi rupestre, astfel de vestigii au fost descoperite în regiunea franco-cantabriană. Picturile aveau
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
datează din eneolitic (4500-3500 î.Hr) și din epoca timpurie a bronzului (3500-2000 î.Hr.) și constau în dălți din silex, ciocane din piatră, șlefuitor, o zdrobitoare de grăunțe, greutăți pentru războiul de țesut vertical. S-au găsit și microlite din obsidian, rocă vulcanică care nu se găsește în zonă, ceea ce denotă un schimb de produse cu alte comunități. În perioada stăpânirii romane, cu toate că limesul roman era mult spre sud-vest, aici se semnalează urme de locuire romană. În secolul al XVIII-lea
Măderat, Arad () [Corola-website/Science/300297_a_301626]
-
acolo, pentru Dumnezeu, rămânem acolo pentru El și chiar și pentru oamenii despre care se spune că Dumnezeu i-a făcut după chipul și asemănarea Lui. Așa o fi, dar tare nu cred asta!" "Taci, nu huli! se încruntă un obsidian și, din tuciuriu ce era, se făcu și mai negru. Ce știi tu? Oamenii se pot sacrifica ei înșiși pentru cei pe care-i iubesc, sunt gata să moară pentru un gând de-al lor, atunci când gândul acela vine din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
n-ar fi mai veche de două milenii! La miezul nopții, preoții scrutau din vârful piramidei, cu înfrigurare, cerul. Când steaua Aldebaran ajungea la zenit, un prizonier era așezat pe piatra sacrificiilor. Îi era deschis pieptul cu un cuțit de obsidian și smulsă inima. În locul ei era pus un vas de turcoază, conținând o bucată de lemn cu care era aprins noul foc, de la care toți își aprindeau torțele. Focul regenerator... La ivirea zorilor, aztecii respirau ușurați. Încă o dată, își imaginau
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
crescută peste pietrele piramidei. Acești zei nu dădeau șanse de mântuire, ci amânări. Nu așteptau rugăciuni, ci sacrificii. De altfel, ei înșiși s-au născut dintr-un cuțit de sacrificiu. Omacihuatl, zeița mamă, ar fi dat naștere unui cuțit de obsidian care, căzând în câmpie, ă făcut să apară 1600 de zei. Mai târziu, plângând pe fiul ei mort, Cihualcoatl legăna tot un cuțit de sacrificiu. Zeii se întîlnesc (rezum dintr-o legendă) la Teotihuacan, după eșecul celor patru lumi precedente
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
siguranță un rol decisiv. Dimineața de pe scenă s-a umplut de zgomotul ciomegelor care anunța locuitorilor Tulei că doi prizonieri capturați în munți vor fi sacrificați după ritual. Preoții îi vor așeza pe piatra sacrificiilor, apoi, cu un cuțit de obsidian, alt preot le va tăia coastele, le va smulge inima din piept și, caldă, încă, o va arăta zeilor, ca aceștia să se bucure. " Este nevoie de atâta durere? a întrebat Tatle, care a crescut alături de Quetzalcoatl, ca și cum ar fi
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Există chiar un stil à l'americaine de a privi o amuletă de serie ca pe un obiect de la muzeul național de antropologie, dacă vânzătorul știe să-și laude cum trebuie marfa. Cumpăr și eu un cap de toltec din obsidian. Apoi plecăm. obsesia apei O frescă descoperită între ruinele de la Teotihuacan arată paradisul lui Tlaloc, bătrânul zeu al ploilor. Tlalocan. Zeul poartă o mască de jad și are în păr o pasăre quetzal cu pene verzi somptuos revărsate. Trupul îi
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
în tăcere, de zeii morții. Deschizîndu-l, a găsit un nou sarcofag, iar înlăuntrul acestuia osemintele unui personaj enigmatic, probabil un prinț, înmormîntat într-un stil demn de faraoni, cu toate bijuteriile sale, purtând o mască de mozaic cu ochi de obsidian. Era o descoperire senzațională. Nimeni până atunci nu pusese la îndoială că între piramidele faraonilor și piramidele din Mexic există o deosebire esențială, de scop. Cele din Mexic nu conțineau nici un sarcofag. Așadar, nu erau necropole. Ele avuseseră o cu
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
de Landa n-a mințit, Thompson a luat lecții de plonjare și a scormonit metodic în noroiul și mâlul din fântână, îmbrăcat în costum de scafandru, căutând printre copaci putreziți, printre șerpi, șopârle și oseminte, figurine de jad sau de obsidian, pumnale, vase și bijuterii de aur, ofrande votive, până ce plonjările i-au spart în cele din urmă timpanele. Ne îmbarcăm și plecăm. În autobuz, senzația că am văzut toate piramidele posibile revine. Mereu aceleași pietre fierbinți, mereu aceleași explicații... Fost
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
ore și chiar zile. A recunoaște. Învingătorii câștigau bijuteriile spectatorilor. În schimb, învinșii erau sacrificați. Decapitați. Basoreliefurile din zidurile care mărginesc arena înfățișează cele două echipe separate de discul morții. Apoi, cum căpitanul echipei învingătoare decapitează cu o secure de obsidian pe căpitanul echipei învinse. Sângele țâșnește, transformîndu-se în șerpi care fecundează pământul. Din gâtul fiecărui decapitat câte șapte șerpi. Căci, în realitate, jocul era un ritual religios, o ceremonie care recrea lupta dintre Quetzalcoatl și Tezcatlipoca. Totdeauna lângă arenele ce
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
amintește că pe Moctezuma nimeni nu-l putea atinge și nimic nu i se putea refuza. Dacă "a recunoaște" nu mă duce nicăieri, mă întorc la "a vedea". Și ce văd? Un fluture care doarme, parcă, pe tăișul securii de obsidian. Asta mă emoționează. Introduce în dezgust o îndoială. Scenele povestite pe zid s-au petrecut demult. Natura a învins aici istoria. E soare și, după aproape o jumătate de mileniu, fluturele care doarme pe tăișul securii pare, încă, viu. Dr.
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
piatră stau ca o amenințare de o parte și alta a arenei. Cine va reuși să introducă mingea prin ele? Numai fluturii nu se sinchisesc de strigătele care îmbărbătează cele două echipe. Deodată, și ei sunt alungați. Acum, securile de obsidian strălucesc în soare la fel ca bijuteriile din mâinile spectatorilor. Îl aud pe dr. Huerta. - E timpul să plecăm. Privesc pentru ultima oară arena goală, în timp ce aerul dogoritor miroase puternic a copal. A vedea? A recunoaște? Ce anume? despre tradiție
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
putea fi Aldebaran. Zeul vântului continua să șuiere o melodie ciudată. Parcul s-a retransformat, spre groaza mea, în junglă. Nu mai stăteam pe o bancă, eram în vârful piramidei de la Palenque unde un preot maya ascuțea un cuțit de obsidian. Două somnifere ar rezolva, desigur, totul. Dar mă încăpățînez să fac din ultima noapte pe care o petrec la Merida o noapte ambiguă. Probabil, intoxicația cu soare a atins punctul culminant. Mă gândesc la triburile care folosesc în Mexic plante
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
incinerarea. Cea mai neplăcută vederii unui om viu este imunda, amorfa, inomabila băltoacă putrefiată. Iremediabila murdărie. Imaginea fizică, dublul dublat, mă protejează de ce e mai rău, spectacolul distrugător al putrefacției. Piatra înăbușă putreziciunea prin solid, transcende josnicia prin marmură sau obsidian. Stela expurgă răul prin spectacolul lui. Catharsis optic. Într-o populație de profiluri precum cea prezentată de imageria ceramică greacă, Gorgona (la fel ca Dionysos) este arătată din față, în pragul regatului Persefonei. Faciesul malefic cu ochi ucigători este exorcizat
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
lui Niepce și Daguerre. În 1931, marele Élie Faure, denunțând "căutarea stilului de dragul stilului" ca o greșeală fatală, anunța în Agonia picturii înlocuirea artelor plastice de către cinema, "organul de substituție pe care dispariția lor în face necesar". Răspunzând Capului de obsidian al lui Malraux printr-un perspicace Picasso, lichidatorul, Roger Caillois identifica "girueta negativă" drept cel mai vizionar simptom al "dispariției artei moderne"81. Lista anunțurilor de deces e nesfârșită. Ca și atracția către artă, "morțile artei" se succed de la un
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
marginea vestică a complexului locuințelor 8-8A, în solul steril din punct de vedere arheologic, într-o mică alveolare, denumită complexul nr. 3 (Pl. 12/4), au apărut, grupate, 15 lame de silex (întregi sau fragmentare), precum și o lamă fragmentară de obsidian negru, reprezentând, probabil, un mic depozit (ritual ?) de unelte. Dintre acestea, șase lame sunt neretușate, șase prezintă retușe pe o singură latură în timp ce trei sunt retușate pe ambele laturi. Pe capătul unei lame întregi a fost realizat un gratoar. Locuința
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
lemn/os/corn, cu diferite tipuri de montură (KOROBKOVA 1993, 372). Materia primă o constituie, în 67 de cazuri, silexul de Prut (Pl. 19/1-5, 7-9; 20/1-5, 7-9), în timp ce două lame întregi de dimensiuni microlitice au fost realizate din obsidian de culoare neagră (Pl. 19/6; 20/6), respectiv cenușie. Un al treilea fragment de lamă, probabil de aceleași dimensiuni, a fost realizat din același obsidian cenușiu. Grupa: Lame retușate În această grupă am încadrat un număr de 62 de
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
20/1-5, 7-9), în timp ce două lame întregi de dimensiuni microlitice au fost realizate din obsidian de culoare neagră (Pl. 19/6; 20/6), respectiv cenușie. Un al treilea fragment de lamă, probabil de aceleași dimensiuni, a fost realizat din același obsidian cenușiu. Grupa: Lame retușate În această grupă am încadrat un număr de 62 de piese care prezintă urme de intervenție ulterioară debitării, sub forma retușelor. Din punct de vedere procentual această grupă reprezintă 20,26% din totalul inventarului litic cioplit
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
materiei prime exotice, chiar dacă în cantități foarte mici, denotă existența relațiilor comerciale atât cu comunitățile din arealul tripolian, cât și cu cele sudice, și, dacă ar fi să judecăm cantitativ, remarcăm o posibilă preferință marcată pentru zonele vestice, furnizoare de obsidian. În acest ultim caz, nu credem că putem vorbi de exotismul materiei prime ca marcator al prestigiului posesorului (TSONEV 2004, 83 84), una din lame fiind supusă studiului microscopic, studiu care a relevat urme de utilizare. Analiza internă a materialului
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
rare mai curînd decît să propage plantele alimentare, suficient de abundente în stare sălbatică pentru a le acoperi nevoile. Triburile indiene din California făceau comerț între ele, nu pentru a obține produse de consum curent, ci articole de lux : minerale, obsidian, pene, scoici perforate etc. Este de altfel remarcabil că descoperirile tehnice care se află la originea marilor arte ale civilizației, precum olăritul și metalurgia, nu au servit la început decît la fabricarea de ornamente și podoabe. Cea mai veche combinație
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
pref. trad., București, 1973; Albert Camus, Caiete, pref. trad., București, 1971, Eseuri, pref. trad., București, 1976, Fața și reversul. Nunta. Mitul lui Sisif. Omul revoltat. Vara, București, 2002 (în colaborare); André Malraux, Calea Regală, postfața trad., București, 1971, Capul de obsidian, București, 1977, Omul precar și literatura, pref. trad., București, 1980, Ispita Occidentului, București, 1983; Jean Grenier, Arta și problemele ei, București, 1974; Salvador de Madariaga, Francez, englez, spaniol, București, 1983; Jean Delumeau, Frica în Occident, postfața trad., București, 1986; Emil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288241_a_289570]
-
Ioan Flora Unelte de obsidian, podoabe din scoici spondillus, fragmente de ceramică pictată, vase și care, mese și plăci votive, capac prosopomorfic din lut, cu chip de pisică, securi de piatră, securi de bronz, model de casă și ca o creastă de cocoș, străchini și
Dejun sub iarbă by Ioan Flora () [Corola-journal/Imaginative/12256_a_13581]
-
despre cinematograful burlesc american și despre pictura contemporană), la edituri ca Flammarion (Cahiers de Paris, 2012, Vocabulaire, 2008, Enquète sur les lieux, 2007, Notions de base, 2005), P.O.L. (Sentiment d’antichambre dans un café d’Aix, 1991), ou Obsidiane (Pour l’ange, 2006, Aimer Venise, 1999, etc., precum și numeroase cărți de poezie in limba cehă, înainte (la edituri ale exilului) și după «revoluția de catifea» la Praga. Prezența la București s-a datorat publicării primei sale cărți `n limba
Interviu cu Petr Král - „O reverie asupra cotidianului“ by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Journalistic/2659_a_3984]