218 matches
-
Unde sunt milostenia și îndelunga-răbdare? Unde? Sunt complet tulburat, Doamne! Ajută necredinței mele! Luminează-mă! ... Se lăsase întunericul peste țară și peste sufletele noastre debusolate. Era liniște în colivia noastră cu gratii; nu se auzea decât lătratul sacadat, ritmic și obstinat al roților la extremitatea șinelor ca un memento dureros al unei epopei dramatice: da-da, da-da, da-da... Pe fondul acesta de huruială neîntreruptă și înnebunitoare, sora noastră, Țuki, a făcut cunoscută mamei necesitatea îndeplinirii urgente a uneia dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
suficienței, să se Închine la picioarele idolilor mincinoși. Pentru că, În calitate de servitori credincioși ai științei, ne-am asumat un angajament de care nu ne putem dezice decât cu prețul rușinos al trădării: ne-am legat să nu renunțăm nicicând la căutarea obstinată a unor răspunsuri oneste - oricare ar fi acelea - la toate Întrebările care ni se pun. Fiat scientia, pereat mundus - mi se pare singura deviză demnă de flamura unui cercetător, fie că ea Îl va conduce sub scut sau pe scut
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
obsesiv, pentru identificarea și consemnarea opiniilor străinilor despre noi, databil cel puțin din perioada romantică, a istoriografiei militante, În care se căutau În străinătate referințe cu autoritate, În vederea susținerii dezideratelor naționale. Ea se manifestă, de regulă, În forme superlative (selectarea obstinată a opiniilor laudative), polemice (atacarea virulentă a celor care nu ne-au Înțeles, prezentându-ne Într-o lumină nefavorabilă), sau autocritice (preluarea aprecierilor negative În sensul evidențierii lipsurilor și scăderilor proprii). Se dovedește deosebit de utilă studierea acestor aspecte din perspectiva
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
celor care protestaseră în 1977 împotriva lui Ceaușescu. Să recapitulăm: în definiția revoluției, Iliescu se manifestă prin clișee comuniste (ceea ce nu este neapărat paradoxal) - „aportul muncitorimii” în 20 decembrie la Timișoara și în 22 decembrie la București (pe care pedalează obstinat) este o sechelă a gândirii sale definitiv marcate de un pattern comunist, care vedea în clasa muncitoare „avangarda” partidului respectiv. În demonstrația lui Ion Iliescu, esențială pentru schimbarea regimului a fost revoluția începută în 22 decembrie și nu revolta de la
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
scenelor desfășurate anterior. Ceea ce rezultă e o secțiune transversală în existența unei comunități rurale mai curând anistorice. Până la trecerea succesivă prin sat a unor detașamente militare inamice, singurul „eveniment” consemnat este, în afară de venirea „străinului”, dispariția unei pisici și căutarea ei obstinată. Situații propriu-zis epice apar după venirea primei subunități militare: doi țărani, acuzați de complicitate cu inamicul, sunt aruncați din turnul bisericii și împușcați în timpul căderii; alți trei se angajează cu ostașii într-un joc de popice și sunt bătuți. Unele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290600_a_291929]
-
în cogitațiile sale „răzgândirea”. Cu alte cuvinte, gândind cu mintea lui, caută să nu calce pe urmele unor „sentințe consacrate”. Eseistica, de suflu scurt, comprimată adesea până la dimensiunile unui aforism, nu manifestă inhibiții față de ideile unor cugetători iluștri. Cu o obstinată ambiție a disocierii, luând în discuție noțiuni cum ar fi adevărul, libertatea, fericirea, absurdul, răul și binele, viața și moartea, C. se bizuie în aceste exerciții de reflexivitate pe bunul-simț (Proze pentru anul inimii, 1934, Zaruri, 1936, Casă pe nisip
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]
-
a lui Daniel Bilous vezi supra, prezentul capitol, revista Texte), frazele lui Jean-Christophe Bailly realizează un tablou dialectic al repetării inter textuale: paradoxul ei rezidă în combinarea muncii de finisare formală cu o exigență infinită. Verbul inexistent pe care efortul obstinat al repetării ni-l face posibil de conjugat este a nesfârși (infinir) : repetarea nesfârșește textul, deschizându-l spre acustica nesfârșitului seman tic care se oferă, totuși, într-o formă finită (ibidem, 17). Forma, inteligibilă, nu se fixează o dată pentru totdeauna
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
stăpînesc bine morfologia și sintaxa frazei, a devenit repede o modă: s-a scris și se scrie orice și mai ales oricum. Cu o înspăimîntătoare pentru că e perfectă! mediocritate, una profund superficială și saturată de cuvinte semantic obosite, de ofensiva obstinată, bestială chiar. Dedesubturile nu atît de umane, cele de sub bine și rău, sînt exhibate de unele reviste, care confundă spectacolul de idei cu atacurile grosolane la persoană, cu încropirea de fișe caracterologice cu epitete din bestiarul mahalalei. Anatomia și fiziologia
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
încoronează victima comică. Degeaba a jucat Ioanide pe balansul semnificațiilor, pînă la ridicarea vălului: "spunea toate aceste enormități pe un ton de badinaj, dorind parcă să insinueze că e conștient de neseriozitatea lor". Gaittany nu receptează sensul, se pătrunde de obstinată încredere, "închipuindu-și că un om ca el [Ioanide, n. n.] poate avea realmente astfel de repulsii, absurde pentru altul". Deși supralicitată ("Ioanide însă nu părea el însuși convins de rațiunile sale, încît căuta să le consolideze. Întrebă superfluu la ce
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
1898. Sand, Shlomo, Le XXe siècle à l'écran, trad. din ebraică de Yaël Shneerson și Michel Bilis, Fayard, Paris, 2002. Sarot, Marcel, "Auschwitz, Morality and the Suffering of God", Modern Theology 7 (2), ian. 1991, pp. 135-152. Schechter, Ronald, Obstinate Hebrew. Representations of Jews in France, 1715-1815, University of California Press, Berkeley/Los Angeles/Londra, 2003. Schindler, Pesach, Hasidic Responses to the Holocaust in the Light of Hasidic Thought, Ktav, Hoboken, N.J., 1990. Schorsch, Ismar, "On the History of the
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
care se revine cu o oarecare insistență în cartea lui Țepeneag, nu fără legătură, acest fapt, cu felul dezamăgitor, pentru mulți, al comportării cunoscutului fost disident după 1989: pătimaș răspânditor de acuzații împotriva tuturor, dovedite sau nu, într-o absurd obstinată strădanie de-a face loc gol în jurul său. Va fi fiind, probabil, și destul adevăr în nesfârșitele rechizitorii întocmite de Goma colegilor săi scriitori, din țară, din exil sau de oriunde, și poate că va reuși odată cineva să deslușească
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
a fost tot ce s-a putut găsi împotriva mea. Fără îndoială însă că, dacă anchetorii n-ar fi fost niște brute tâmpite, ar fi putut găsi mult mai mult. Eram însă un „păcătos norocos“ ca să spun așa... La presiunile obstinate ale Augustei, care avea relații destul de importante în „nomenclatura“ acelor timpuri, în seara din aju nul zilei de 23 august, exact la două luni după arestare, am fost eliberat. Odată cu mine a fost eliberat și Nicu E. Am mers împreună cu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și ne spuneam că noi o să divorțăm din „potrivire de caracter“. Aveam aceleași calități și exact aceleași defecte, ceea ce a dus de multe ori la coliziuni. N-am reușit să schimbăm mare lucru unul la celălalt, pentru că eram amândoi la fel de obstinați, dar el a reușit să-mi rafineze mult gusturile. Avea fibră de artist în el. În studenție publicase trei plachete de versuri minulesciene, dar cu oarecare parfum de Verlaine, și sculpta foarte frumos. Însă marea lui pasiune a fost întotdeauna
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
-și cercetarea într-o paradigmă programatică, astfel: "Demersul de față propune argumentarea unei noi înțelegeri a sensului profund al poemului, în locul tezei sensului alegoric al geniului neînțeles, teză reductivă și denaturatoare, care printr-o lungă istorie era și este încă obstinat guvernatoare a receptării și interpretării celebrului poem". ÎN CONTEXT UNIVERSAL Iustin Tambozi * Dumitru Garofil * Lefterie Naum * Dumitru Copilu-Copilin EMINESCU ÎN BALCANI (J. Tambozi, D. Garofil, Lefterie Naum) În conștiința popoarelor balcanice, Mihai Eminescu a pătruns, de-a lungul vremii, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
nu mai fie. Firul de iarbă este mereu același în biologia și sensibilitatea lui, omul mereu altul. Cât de bine ne cunoaștem, suntem noi înșine? 98 Plutea într-o ceață a inaccesibilului. Cu toată perseverența-i demnă de un benedictin obstinat nu reușea să iasă din universul banal învăluit de imperfecțiune. Auzise el undeva că sentimentul de neputință este vecin cu ratarea și că o ultimă șansă ar fi să prindă o urmă de lumină prin care să se strecoare dincolo de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Însă de aroganța cu care ei credeau că sunt singurii posesori ai aprecierii realului și realității. Sigur, aveau de multe ori ceea ce se cheamă dreptate, ba, trebuie s-o mărturisesc, aveau de cele mai multe ori! Ei, și!? Evident, această gravă și obstinată contradicție Între ce credeam eu despre mine și adevărul meu și ceea ce credeau ceilalți mi-a produs o uriașă și extrem de bogată, ca să zic așa, suferință. Dar... nici asta nu m-a convins că tipul meu de reacție - care, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
un anume sens eu, romancierul și gânditorul care sunt este incapabil de „invenție”, de distribuire pe orizontală a unor alte și alte motive și nuclee creatoare! Vrând-nevrând, trist sau vesel, aclamat sau injuriat, calomniat cu fervoare, eu mă Înfășor mereu, obstinat și rigid, Într-un fel, În faldurile acelorași motive, acelorași obsesii ideatice cărora Încerc să le dau diversitate stlistică doar prin strategii epice cât de cât diferite. Dar... Înțeleg că azi În România literelor „lumea” nu are timpul sau „răbdarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
anumite atitudini sau, mai ales, cei față de care doresc să mă diferențiez. Acestora îndeosebi mă consider obligat să le ripostez atît direct, cît și, într-o formă adesea mai precisă, suplimentar, aci. Culmea e, am observat, că adversarii cei mai obstinați ai ideii de a ține un jurnal sînt tocmai cei în lucrările cărora „creația” constă în dilatarea și orchestrarea copioasă a unor materiale de aceeași natură și cu aceeași proveniență. I-am văzut adesea pe unii din aceștia deposedînd fără
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
generalizarea nu are baze solide, nu toate personajele caragialiene țin de mahala, însă urba- nitatea societății românești la finele secolului XIX este una precară, în curs de formare. Definiția provincialismului la Alexandru Dragomir ne plasează într-un proces de imitație obstinată a conținuturilor produse într-un centru pres ti- gios, vehiculate ca forme cum sunt etichetele pretențioase preluate din franceza și legate cu „et”. „Provincial este ceea ce trăiește într-un tropism față de capitală, dar care nu interesează capitala. Rezultă că provincia
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
în ramă”, din Contrapunct, 19 octombrie 1990, ăreprodus în volumul semnat de Pintilieă, Alex. Leo Șerban propune o generalizare a decupajului emblematic ales deopotrivă ca motto, modus vivendi și element compozițional pe care criticul de film îl identifică în utilizarea obstinată a procedeului ramă în ramă : „Mottoul filmului este nu numai o trimitere la însăși substanța filmului : simțirea enormă și vederea monstruoasă caracterizează fiecare cadru - această nemăsură, acest preaplin traducându-se în faptul că procedeul ramă în ramă devine absolut necesar
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
fapt, nesolicitată și inutilă) de practică în RP și servesc, de fapt, dorințelor de a instala impresia rigorii acolo unde ea nu numai că nu este necesară, ci chiar contraproductiva. Din punctul nostru de vedere, nu este nevoie de căutarea obstinata a unor proceduri de RP, realitatea organizațională fiind întotdeauna mult prea complexă pentru că ele să fie într-adevăr eficiente, ci de eforturi de acomodare, prin intermediul comunicării, a diverselor grupuri care compun organizațiile. Comunicarea Această etapă a procesului de RP este
by Răzvan Enache [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
sunt funcționale : nu fac să treacă emoția. Există un ilustrativism de tip carte poștală de care filmul nu a scăpat cu totul ; or, prezența acestuia este cu atât mai incongruentă, cu cât stilemul întregului serial pare să fie îndatorat unui obstinat manierism (vezi fondu-urile) Nu există o directețe cinstită a evocării, ci mai degrabă o supradistilare a unor locuri comune, în fond. Din teama de a nu cădea în clișeu, filmul a căzut alături : imaginile lechees (și atât de lente
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
față de Smărăndița popii rămâne neconsumat, cel al lui Moș Nichifor pentru Rașela stă „sub pecetea tainei”. Puțini autori sunt indiferenți la sex. Dar unii sunt pudici. Cezar Petrescu e inabil în scenele erotice. I.L. Caragiale e un caz de evitare obstinată a scenelor explicite. Tânărul seminarist din Păcat e atras de o necunoscută, dar ceea ce se întâmplă în iatacul misterios se reduce la un șir de exclamații ale autorului. Dacă voia, Caragiale ne-ar fi descris mult mai picant ce s-
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
pe canapea. Seriozitatea sa o sperie pe fată care îl părăsește chiar a doua zi pentru totdeauna. Bietul Ioanide e „mascul feroce” mai mult în enunțurile altora și ale autorului. Și el o respinge pe Sultana, care i se oferă obstinată. Eroii lui Ionel Teodoreanu au un erotism juvenil precoce, dar delicat. Scenele, inexplicite, au o senzualitate specială. De aceea autorul place tinerilor. La fel de pure sunt iubirile „cireșarilor” adolescenți ai lui C. Chiriță. Cu rezerve se comportă personajele lui Anton Holban
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
realmente așa n-au nici o vină, sărmanii, dar greu trebuie să le mai fie. Numele unui mare sfânt al bisericii a devenit, din purtător de biruință, patronul proștilor. „Nu te face (nu fi) Gheorghe”! Mai rău, diminutivul său semnifică opoziția obstinată și absurdă, împotriva evidenței: „Gică Contra”. Ion, în formula Nea Ion, este doar obtuz, opac, neinformat, simbol al mulțimii manipulabile. „Ce știe Nea Ion?” Gheorghe însă e chiar tâmpit și agresiv. În schimb, Vasile o duce mult mai greu. El
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]