218 matches
-
o ia mereu de la capăt, ca și cum s-ar afla pe o fantasmatică, ireală corabie a argonauților: adăugind mereu câte o piesă nouă, el schimbă În Întregime vechiul vas, dar fără să fie obligat să-i schimbe și numele. Această permanentă, obstinată substituire a nuanțelor e tocmai ceea ce conferă autoportretului din jurnalul intim șansa existenței de sine stătătoare, Înlocuind, Încetul cu Încetul (Înlocuindu-le prin uitare!) părțile subiective ale discursului cu o relatare obiectivă, În care subiectivitățile autorului devin părți componente ale
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
aceea care aduce în prim plan expresiile postmodernismului din artă, literatură, filosofie, politică, context în care discuția despre avangardă își găsește locul. Deși termenul de avangardă îi displace din cauza conotației sale militare, Lyotard îi recunoaște meritele în ceea ce privește "travaliul" său "lung, obstinat, pe deplin responsabil, orientat către cercetarea presupozițiilor implicate în modernitate"203. Chiar dacă s-a încetățenit ideea morții avangardelor, filosoful francez consideră că ele nu trebuie considerate doar niște mode perimate, expresii ale unei modernități ce trebuie alungate din scenă, ci
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de filozof al limbii, ceea ce nu este cazul. Ienăchiță gîndește mai simplu că o literatură nu se poate constitui fără o limbă capabilă să exprime În forme corecte, generalizate, subtilitățile gîndirii (cugetele frumoase) și ale imaginației (poeticele faceri). Atît de obstinat este acest gînd Încît gramaticianul-poet identifică dificultățile scrisului său cu acelea ale nașterii unei culturi. Sentimentul lui profund este că scrie prima literă a alfabetului, stabilește table morale, fundează o logică și o estetică. Sentiment, Încă o dată, de Întemeietor, hărăzit
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sensibilitatea mea [...], pe care la nevoie mi le provoc singur". "Lirismul" se vădește a fi, prin urmare, expresia unei creativități nemijlocite, în care se manifestă plenar personalitatea psihică a artistului (și a "rasei" sale). "Funcția lirică" desemnează, în consecință, refuzul obstinat al "realității" și, deopotrivă, al principiului "mimetic" care stă la baza constituirii imaginii și a procesului de reprezentare în genere. De aceea atribuia Lovinescu poeziei un caracter eminamente sugestiv-muzical, menit a "exprima" inefabilul sufletesc, în cadrele unei psihologii (erotice) invariabile
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
conducerea partidului (pe care Iorga �l dizolvase odat? cu intrarea Rom�niei �n r? zboi). Iorga a considerat acest lucru drept o �uzurpare�24. Refuză �n continuare numeroasele ocazii de a ? ine discursuri ? i de a lua cuv�ntul �n cadrul �ntrunirilor, men? în�ndu? se obstinat �n rezerv?. Dar pe m? sur? ce situa? ia din Austro? Ungaria evolua, lui Iorga �i venea tot mai greu s? r? m�n? distant. �n 1915, cel mai mare ziar budapestan, �Pești? H�rlap�, scria: �Dac? Rom�nia tr? deaz? , rom�nii din
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
Evenimentul se consumă aproape neobservat, cu toate că oameni de prestigiu în teatru vorbesc e drept, mai mult oral decât în scris despre spectacol ca despre un lucru ieșit din comun. Dar nici Alexa Visarion, nici Băieșu nu consideră aventura Vinovatului încheiată. Obstinat, Visarion o montează din nou, acum la Teatrul "Nottara"; se pare că nici acesta nu este epilogul tot el vrea să facă din piesă un film. [...] Spectacolul de la Nottara are suflu tragic și o intensitate expresivă demnă de tragedia antică
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
atîția ani higiena. Literatură, încă precară, scormonind derizoriul. Artele toate? Căutînd, disperate, un liman pierdut. Complăcîndu-se adesea, conștient? iconștient? ca reflex al unui național-comunism rezidual, în defăimarea subtilă a nobilului regat al României. E adevărat, toate astea, toată cruzimea asta obstinată... dar... dar... cu ce regăsită forță expresivă! Contrapunctînd crud fastuos: cuvioșenia Catacombei (numele unei galerii) cu Sexul lui Mozart (o ochioasă și deocheată expoziție bucureșteană). Tablou apocaliptic? Nu. Doar istoria pură, neretușată. De încheiat tot anecdotic: într-o seară, bat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
decrepit-crepusculară, ar fi stat cealaltă imagine, a scriitoarei tinere, cu încîntătoarea ei față George Sand, atunci notațiile în silnic minor de-acum ar fi părut doar exerciții de orgolioasă bravadă stilistică. Dar nu, frazele de altfel extrem de păstos tratate vor, obstinat, să convingă prin greața (oarecum sartriană), lehamitea lor întărîtată. Și asta unde? Într-o metropolă europeană, ce-i drept cu destin tragic, megalopolis încercînd însă îndîrjit-nemțește să recupereze istorie și să redevină ce-a fost. Deci nu într-o pricăjită
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
te învăța să pictezi, domnul profesor să te învețe să bați la ușă. Drăgălașa față pare iar a nu înțelege despre ce e vorba. La revedere... (Constat, surprins, acutu-mi puseu pedagogic și-mi torn imediat un Ballantine's mic.) Constant, obstinat chiar, am notat de fiecare dată cu satisfacție, dar, să recunosc, și cu oarecare intenție demonstrativ-persuasivă, simplele prezențe ale tinerilor. Pe stradă, în bistrouri, în foaierele teatrului, în expoziții. Juxtapunînd, contrapunînd astfel generația crudă, străină de canoanele comunismului, marelui segment
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
prim-ministru, el însuși descendent al celor care, jumătate de secol, au opresat țara, sîntem îndemnați cu rictusul aferent să nu ne pierdem timpul cu trecutul, pentru că prezentul, nu-i așa, este extrem de presant. Care prezent? Evident, prezentul edificat, cu obstinat orgoliu, de structurile de suprafață, dar mai ales subterane ale comunismului remanent, cele care, de altfel, configurează actualul relief. Diversiunii îi este rezervat, firește, un rol ca fiind de mare efect în anestezierea opiniei generale. Ca să nu se spună că
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu atît creația pierde în substanța ei intrinsecă. Paradoxul pare cumva facil și oarecum exterior procesului, dar îl abordăm doar pentru a-l plasticiza, pentru a-l face, cumva, mai elocvent. Nu numai că domeniul cunoaște, de cîteva decenii, emergența obstinată a genurilor neconvenționale de altfel, de neevitat într-o lume ieșită bine din normele tradiționale dar chiar expresiile ei pictura, grafica, sculptura își consumă experiențele, multe din ele excepționale, într-o devălmășie stupefiantă, suficientă parcă sieși tocmai prin asta. Bombardamentul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ce se poate spune este că, în pofida opiniei curente, principalul obstacol din calea societăților componente se raportează mai puțin la tentația pe care o exercită ideea națiunii etnice, și mai mult la pretenția națiunii iacobine înfrumusețate cu valori universale dar obstinate ideii de a supune unui guvern unic populații străine de acesta. Un astfel de antrenament poate, de altfel, să disimuleze un altul. Se cuvine să ne amintim legat de aces-tea, de precedentul istoric al Declarației maghiare din 1849, care revendica
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
și ipocrită / a biografiei tale.../ și-atunci te pândește; așteaptă momentul prielnic / când toate se închid... și sensurile ideale - / și ușa, da, ușa!... / tot ce ai trăit provizoriu, ca să trăiești pe îndelete acum” (Viciul poeziei pure 2). Vehemența tonului, discreditarea obstinată a conceptelor și persistența fantasmelor paterne o apropie întrucâtva pe autoare de diatribele metafizice ale Martei Petreu, fără să atingă însă intensitatea paroxistică a poetei clujene. Totuși, această limitare e compensată prin aptitudinea de a izola instantaneul semnificativ și prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290292_a_291621]
-
și pentru primitivitatea naturală alunecă inevitabil către o mitizare a satului; acesta ar trăi, după B., în „zariște cosmică” și având conștiința unui destin „emanat din veșnicie”. Poetul aparținea mediului intelectualității rurale ardelenești, care își apărase identitatea numai printr-o obstinată rezistență conservatoare față de orice schimbare a stilului de viață tradițional. Gândirea lui B., în antiistoricitatea sa stăruitoare (interesul pentru tiparele inconștiente, nemodificabile prin evoluția societății), atenția acordată miturilor, practicilor magice, permanențelor ancestrale (eresurilor) se fac ecoul acestor aprehensiuni față de efectele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
se preface și față de ea însăși. În fața opiniei publice joacă sfârșind prin a crede și ea însăși că este un model de virtute și un idol sacru comedia decenței și a prestigiului. Viața ei interioară este guvernată de o rea-credință obstinată care-i permite să împrumute minciunilor dinainte gândite firescul adevărului...." Simone de Beauvoir, Al doilea sex "Nu mă interesează dacă vreodată a fost sacră sau nu, dar eu urăsc ceea ce fac. Îmi distruge sufletul, făcându-mă să pierd contactul cu
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Această carte nu aspiră la o asemenea detașare olimpiană. Fără a renunța, sper, la obiectivitate și echidistanță, Epoca postbelică oferă o interpretare declarat personală a trecutului recent al Europei. Este, Într-un cuvânt care a căpătat pe nedrept conotații peiorative, obstinată. Unele dintre judecățile sale vor fi poate controversate, altele se vor dovedi cu siguranță greșite. Toate sunt failibile. Bune sau rele, ele Îmi aparțin - ca și greșelile care se vor fi strecurat inevitabil Într-o lucrare de o asemenea amploare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
aliat cu naționaliștii autentici 19, atracția cea mai mare a naționalismului brut s-a manifestat În Rusia. Acest lucru nu era surprinzător: cum spunea Vladimir Jirinovski, o figură publică nouă și impetuoasă care și-a construit baza electorală exploatând xenofobia obstinată a vechii Rusii, „poporul rus a ajuns națiunea cea mai umilită de pe planetă”. Cu toate neajunsurile ei, Uniunea Sovietică fusese o putere mondială, un gigant ca teritoriu și cultură, extensia și moștenitoarea legitimă a Rusiei imperiale. Dezintegrarea sa a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
se moare în general? A muri? Să mori? Ea va muri?” Tot în povestiri autorul exersează analiza psihologică minuțioasă, tinzând să surprindă reacțiile cele mai tăinuite ale sufletului omenesc. Din acest unghi privită, proza va fi o încercare, un exercițiu obstinat de a prinde „fluxul spontan”, complex al memoriei, gândurile și senzațiile se întretaie, se întrerup, trec de la un plan la altul. În După-amiază neliniștită, femeia panicată de o criză de inimă își rememorează întâmplări și fapte disparate, M. ilustrând astfel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288301_a_289630]