20,273 matches
-
fi putut să-l apropie, mult mai direct, de iconoclasmele momentului care, într-un fel sau altul, redeșteptau tocmai un asemenea tip de gîndire. In pofida acestui fapt, care este doar aparent paradoxal, Baba s-a întors către formele gîndirii occidentale, către viziunile puternice ale nordului și, finalmente, către un tip de privire mult mai familiar unui mediu catolic. Altfel spus, el și-a asumat, însingurat și, evident, în contratimp, o filosofie antropocentristă, o disciplină clasică și o formă de gesticulație
Organicismul picturii lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11262_a_12587]
-
Ceea ce îl salvează pe român de la sterilitate e tocmai umoarea aceasta colectivă, de o intensitate frizînd forma molipsitoare a excitației în masă. Fără ea, am avea parte de o îmbălsămare timpurie într-o formă mimetică, de pastișă provincială, a culturii occidentale. Cultural vorbind, climatul acesta de competiție psihologică, după reguli ce nu pot fi niciodată ținute în frîu, lipsește în Occident. În Apus, totul este de o igienă atît de ireproșabilă, încît, lipsit de dușmănii publice, de resentimente și de polemici
Sentimentul paraguayan al ființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11305_a_12630]
-
a două destine: cel al Florei Tristán și cel al lui Paul Gauguin, omul care își abandonează existența burgheză după ce își descoperise, la treizeci de ani, pasiunea pentru pictură, și pleacă în căutarea unei lumi sălbatice, necontaminate de convențiile lumii occidentale. Paralel, Llosa abordează și tema sexului, în concepțiile complet diferite ale Florei, care vede în el doar un instrument de dominare masculină și ale lui Paul Gauguin, care îl consideră o forță vitală absolut necesară desăvârșirii creațiilor sale, motiv pentru
Cu Mario Vargas Llosa în paradis by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11313_a_12638]
-
mișcări și ideologii ce-și au originea în așa-numita ,lume a treia", intelectuali și politicieni din Vest au preluat asupra lor întreaga vină a nedreptăților istorice multiseculare. Spălați pe creier de vigoarea protestelor ce vin dinspre cercurile extremei stângi occidentale, aceste personaje uită ce datorează Orientul țărilor civilizate. Tehnic vorbind, colonizările din secolele trecute, și mai ales cele de pe la 1700 - 1800, sunt acțiuni de ocupare cu forța. Efectul lor a fost, însă, în linii mari, benefic. În momentul sosirii occidentalilor
Piraterii de apă dulce by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11294_a_12619]
-
se realizează numai în abstract, dînd naștere Ťunei educații abstracte, unor obiceiuri abstracte, unui drept abstract, unui stat abstractť (Nietzsche în Originea tragediei ), din care nu se poate desprinde nici un fel de cultură altfel decît universalizantă și abstractă. Atît democrația occidentală, cît și marxismul, făurit în jurul abstracțiunii hegeliene a statului perfect și autoritar, se trag din optimismul socratic". Altfel spus, raționalismul ce s-a dispensat de transcendență a dus la monstruozitățile totalitarismelor, la ,giulgiul abstract" al ideologiilor care-și au partea
Vintilă Horia sau "exilul pur" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11321_a_12646]
-
al ideologiilor care-și au partea lor, foarte grea, ,de vină și rușine", pentru cele mai oribile carnagii ale istoriei. Excesivul ,optimism socratic", opus tragicului izvorît din mit, ne-ar fi tîrît, la fel de dezastruos, atît în ,abstractul operetistic al democrației occidentale, un fel de văduvă veselă care n-a mai reușit niciodată să se mărite după moartea fundatorului sinucis la Atena", cît și în ,abstractul marxist, faze definitoare ale aceleiași căderi și pe care noi le-am trăit cu aceeași intensitate
Vintilă Horia sau "exilul pur" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11321_a_12646]
-
p. 20). Disocierile de modernism (p. 35-42), avangardă (p. 42-43, 59), textualism (p. 59) și analiza detaliată a breșelor făcute de experiment pentru anticiparea postmodernismului (p.94-111) sunt adecvate, necesare și productive. Criticul are o bună situare și față de bibliografia occidentală a subiectului, fișată selectiv, dar edificator (p. 26-34). Ion Bogdan Lefter practică o critică a ideilor înrudită cu aceea întemeiată la noi de Adrian Marino. Au în comun, de asemenea, militantismul în sensul liberalismului și occidentalizării. Îi despart însă categoric
Acreditarea postmodernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11323_a_12648]
-
a postmodernismului românesc (parte din autobiografia sa), nu a avut timp să se gândească la ce se pierde când ceva se câștigă. A fost mai mare bucuria de a-și vedea o profeție împlinită: ,postmodernismul românesc există!" Chiar dacă lipsește suportul occidental al postmodernității, după cum a constatat Mircea Martin. România nu duce lipsă de paradoxuri. Ion Bogdan Lefter, Postmodernism. Din dosarul unei ,bătălii" culturale, ediția a II-a, adăugită, Editura Paralela 45, 2002, 338 p.
Acreditarea postmodernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11323_a_12648]
-
Iepan, plus alți regizori și oameni de film de seamă, pe care merită să îi citez în acest sens. ,Tocmai în România, singura țară europeană unde porțile Televiziunii Naționale sunt puternic ferecate în fața producătorilor independenți și unde, după 1989, producătorii occidentali realizează în fiecare an cel puțin zece filme documentare, sprijinul statului față de filmul documentar ajunge să se rezume la aproximativ 5 % din creditele acordate de CNC?" . Bun, scrisoarea adresată Monei Muscă e mai veche și sigur că, odată ce televiziunea de
Bietul Documentar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11331_a_12656]
-
Tudorel Urian 1996-1997. Lumea se schimbă cu repeziciune. Pe măsură ce în Europa Centrală tinerele democrații tind să se consolideze, în țările occidentale nostalgia comunismului se manifestă în forme tot mai agresive și mai sofisticate. Discuțiile despre vinovăția pentru cele 100 de milioane de victime ale comunismului (apud Stéphane Courtois, Cartea neagră a comunismului) sînt amînate și ocultate de readucerea insistentă în prim-
Vremea schimbării by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11315_a_12640]
-
care au fost supuși Mircea Eliade și Emil Cioran (și care au înnegurat ultimii ani de viață ai extraordinarelor femei care au fost Christinel Eliade și Simone Boué) au primit replica pe care o meritau, chiar din partea unor importanți gînditori occidentali. Monica Lovinescu citează, în acest sens, cuvintele scrise de unul dintre cei mai importanți filozofi francezi de azi, Alain Finkielkraut, în apărarea lui Emil Cioran: , Ne amintim că anumiți ziariști au trecut la românizarea lui Cioran a doua zi după
Vremea schimbării by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11315_a_12640]
-
imediat ce ne schimbăm perspectiva din care observăm relația dintre Est și Vest. Comunismul reprezintă Estul și coincide, în acest caz, cu Europa Orientala (în pofida paradoxului că unele dintre cele mai înalte roade, și în bine, și în râu, ale Europei Occidentale își găsesc înfăptuirea în cea orientala). Dacă luăm ca element diferențial religia, atunci est-vest coincide cu împărțirea: Biserică Catolică - Biserică Ortodoxă (paradoxul, în acest caz, este că originea gândirii și a culturii occidentale, Grecia, este plasată în orient). Dar, tot
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
în bine, și în râu, ale Europei Occidentale își găsesc înfăptuirea în cea orientala). Dacă luăm ca element diferențial religia, atunci est-vest coincide cu împărțirea: Biserică Catolică - Biserică Ortodoxă (paradoxul, în acest caz, este că originea gândirii și a culturii occidentale, Grecia, este plasată în orient). Dar, tot din punct de vedere religios, estul reprezintă islamul, si budismul, si confucianismul. Am putea să reparcurgem la infinit, ca într-o joacă, aceste topoi. Am ajunge, însă, la convingerea că nu vom reuși
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
îl evocă ne trimite la una dintre interpretările relației Orient- Occident cele mai fascinante și controversate ale culturii europene: aceea romantică. Neaderând totuși la această viziune, lucrarea lui Longo demonstrează cum adâncă înclinație mistica a religiilor orientale a influențat cultură occidentală. Literatura este celălalt domeniu privilegiat în care tema noastră este interpretată în mod complex și cu rezultate (împliniri) demne de un mare interes. Aici relația Orient-Occident se suprapune cu aceea de identitate-neidentitate. Eseul lui Terrusi preia ca exemplu evident de
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
E ancoră, è necessario vincolare l'accezione di letteratura europea a una precisă localizzazione territoriale (la letteratura dell'Europa o nell'Europa), o și può invece estenderla a quella prodotta în continenți diverși, mă legată a generi e stilemi originariamente occidentali? Dall' altra, studiare l'identità europea sub specie letteraria può significare cercarne le tracce all'interno dei singoli autori e testi; prassi anch'essa non esențe da una serie di questioni problematiche: quali concreți segni, di tipo ideologico e linguistico
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
un potente elemento destabilizzante nella definizione dell'oggetto Letteratura europea è costituito, nello specifico, dalla prospettiva degli studi postcoloniali, che, partendo dalle incursioni di Edward Said (con l'ormai classico Orientalism)10, hanno rimesso în discussione i fondamenti dell'identità occidentale e i suoi rapporti con l'Altro, l''Oriente', di cui Said rivelava la natură di topos discorsivo e proiezione mentale dello stesso Occidente. Îl risultato è stato dunque quello di 'provincializzare l'Europa', per parafrasare îl titolo di un
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
detto sopra, di concentrarsi semmai sul suo 'negativo', cioè sulle forme e le modalità con cui nei testi letterari și manifestă la figură del 'non europeo', che funge în sostanza da sponda e limite per delineare lo stesso profilo identitario occidentale. Și tratta, com'è evidente, di una concezione di alterità che și appoggia alla riflessione filosofica di autori come Emmanuel Lévinas, în cui tale concetto assume îl valore di 'trascendenza dell'io' attraverso un dialogo con l'Altro (anzi con
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Le città calviniane sono certo, dichiaratamente, 'luoghi mentali', tanto per la voce narrante 33, quanto per la prospettiva d'autore, per îl quale esse divengono occasione per intrecciare un serrato dialogo, pur volutamente aperto, frammentario e paradossale, con la contemporaneità occidentale, sul piano teoretico-linguistico, filosofico, narratologico, mă anche șu quello della realtà urbanistica, politica e sociale di fine Novecento. Semplificando, ogni città diviene 'figură' di un tema cruciale per la cultura occidentale, cui agganciare suggestioni leggibili, e così infatti lette, în
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
pur volutamente aperto, frammentario e paradossale, con la contemporaneità occidentale, sul piano teoretico-linguistico, filosofico, narratologico, mă anche șu quello della realtà urbanistica, politica e sociale di fine Novecento. Semplificando, ogni città diviene 'figură' di un tema cruciale per la cultura occidentale, cui agganciare suggestioni leggibili, e così infatti lette, în plurime direzioni allegoriche 34. Și delinea così una sorta di vademecum 'postmoderno' dei caratteri fondamentali dell'identità occidentale, che con l'evocazione dell'Oriente favoloso, confinata all'interno della 'cornice' che
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Novecento. Semplificando, ogni città diviene 'figură' di un tema cruciale per la cultura occidentale, cui agganciare suggestioni leggibili, e così infatti lette, în plurime direzioni allegoriche 34. Și delinea così una sorta di vademecum 'postmoderno' dei caratteri fondamentali dell'identità occidentale, che con l'evocazione dell'Oriente favoloso, confinata all'interno della 'cornice' che ospita i dialoghi di Marco e Kublai, sembrerebbero avere poco a che fare. Eppure, come forse intendeva suggerire lo stesso Calvino con la precisazione citată în apertura
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
realtà irrilevante che tutto ciò fosse realizzato attraverso l'adozione del palinsesto poliano, archetipo di ogni rappresentazione letteraria dell'Altro e di tutta la tradizione 'orientalista', si dirà con Said, ovvero dell' immagine che dell'Oriente ha fabbricato la letteratura occidentale. Ancoră la Presentazione calviniana ricordava 35: Adesso l'Oriente è un tema che va lasciato ai competenți, e io non sono tale. Mă în tutti i secoli ci sono stați poeți e scrittori che sono ispirati al Milione come a
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
altrove' și può dire che non esista più, e tutto îl mondo tende a uniformarsi. È dunque un viaggio nell' Oriente, inteso come archetipo dell' altrove/alterità, quello delle Città, un altrove scaturito, quale sua proiezione 'internă', dallo stesso immaginario occidentale, come conferma l'onomastica delle città, carica di estenuate suggestioni letterarie, tra le quali spicca quella rinviante alle turqueries librettistiche '7-'800 esche (ad esemplificare la quale basterebbe la copiosa serie di nomi în Z-: Zaira, Zenobia, Zemrude, Zirma, Zobeide
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
di nomi în Z-: Zaira, Zenobia, Zemrude, Zirma, Zobeide, Zora), che mostrano appunto come quelli delle Città non sono l'Oriente e îl Medioevo tout court, mă una delle modalità con cui tali categorie sono raffigurate în una certă tradizione occidentale 36. Non sarà ininfluente a questo proposito la constatazione che ad incombere, dichiaratamente, dietro ognuna della città orientali descritte da Marco sia la sua Venezia: "Ogni volta che descrivo una città dico qualcosa di Venezia [...] Per distinguere le qualità delle
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
di cui parlano"40; come, ad esempio, uno specchio, luogo che ci fă vedere dove non siamo partendo da dove siamo. E cos'altro sono che le Città di Calvino 41, se non, appunto, 'specchi' orientali în cui l'identità occidentale și proietta? Un'interpretazione che trova una sorta di autoesplicativa mise en abyme nelle parole pronunciate da Marco a Kubilai: "L'altrove è uno specchio în negativo. Îl viaggiatore riconosce îl poco che è suo, scoprendo îl molto che non
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
avuto successo, nel 1970 aveva un significato molto importante. E questo significato non poteva limitarsi solo alla semplice pubblicazione, seppure accompagnata dal successo di pubblico, fuori del paese. Era îl corrispondere (îl contatto) con îl mondo libero. Îl mondo libero occidentale, nelle sue metropoli, a Parigi, New York, Berlino, Romă, Londra, improvvisamente legge e apprezza una letteratura creată în una paese-prigione, îl paese più sfortunato dell'impero comunistă. L'Albania all'epoca produceva solo buio, noia e notizie che ți facevano rabbrividire
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]