59 matches
-
a fost un filosof ortodox rus care a încercat să se desprindă de tradiția pravoslavnică. Era cunoscut ca promotor al unirii bisericilor ortodoxă și catolică, precum și un admirator al Papei. Vladimir Soloviov era un rus european care promova o ortodoxie occidentalistă (ceea ce e un non sens teologic), în speranța alinierii Rusiei la valorile religioase ale Romei. Mai mult, Vladimir Soloviov era un critic nejustificat al slavofililor și un adversar al pan-ortodoxismului, curente pe care în cartea sa le agresează verbal
FILOSOF RUS CARE SCRIA LA 1899 CEEA CE SE ÎNTÂMPLĂ ASTĂZI! STUDIU DE DR.IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1495081290.html [Corola-blog/BlogPost/344426_a_345755]
-
a fost un filosof ortodox rus care a încercat să se desprindă de tradiția pravoslavnică. Era cunoscut ca promotor al unirii bisericilor ortodoxă și catolică, precum și un admirator al Papei. Vladimir Soloviov era un rus european care promova o ortodoxie occidentalistă (ceea ce e un non sens teologic), în speranța alinierii Rusiei la valorile religioase ale Romei. Mai mult, Vladimir Soloviov era un critic nejustificat al slavofililor și un adversar al pan-ortodoxismului, curente pe care în cartea sa le agresează verbal
FIOSOF RUS CARE SCRIA LA 1899 CE SE ÎNTÂMPLĂ ASTĂZI ! de IONUŢ ŢENE în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 by http://confluente.ro/ionut_tene_1496287145.html [Corola-blog/BlogPost/367495_a_368824]
-
русские имеют самую глубокую по сути и всеобъемлющую национальную идею - идею спасения человечества». (6) Nichifor Crainic, “Dostoievski și creștinismul rus”, cap. Slavofiliștii, pag. 74 (7) Ibidem (8) Ibidem (9) Ibidem pag. 75 (10) Nichifor Crainic, “Dostoievski și creștinismul rus”, cap. Occidentaliștii, pag. 63. (11) Ibidem, pag. 66. (12) P. Ceadaev, “Scrisori filozofice” (13) Ibidem ----------------------------------------------- Bibliografie: Nichifor Crainic, “Dostoievski și creștinismul rus”, Ed. Anastasia, București, 1998; P. Ceadaev, “Scrisori filozofice”, Ed. Humanitas, București, 1993. Webografie: N. Danilevski, “Rusia și Europa”, Carte online
GÂNDIREA FILOZOFICĂ EUROPEANĂ DESPRE SPAŢIUL SLAV de ALIONA MUNTEANU în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 by http://confluente.ro/aliona_munteanu_1414673727.html [Corola-blog/BlogPost/349389_a_350718]
-
oricare alt sistem politic și, în mod disproporționat, aceste victime au fost în Ucraina. Și această tragedie continuă. Numele Ucrainei, din câte știu, înseamnă "frontieră” sau "margine” șiiat-o la granița dintre două mari blocuri, scindarea dintre slavofili și occidentaliști din această țară fiind reflectată de ambițiile rivale ale puterilor vecine. Care sunt măsurile cele mai utile pentru a ajuta această țară? Am putea să ne deschidem piețele. Ucrainenii sunt un popor educat și muncitor, dar se bucură de costuri
Volumul de Lucrări ale Parlamentului European, Versiunea 7 [Corola-other/Administrative/92301_a_92796]
-
cele mai groaznice crime. În acest infern, există însă și suflete curate, capabile să se ridice deasupra mizeriei și a degradării. Tolstoi va considera romanul apogeul operei lui Dostoievski. Ca orientare politico-culturală, ziarul "Vremea" se delimitează de extremele slavofile și occidentaliste, încercând să stabilească o punte între cele două curente antagonice ale epocii. Așa cum remarcă Nikolai Strahov « Ideea lui Dostoievski era să reconcilieze clasele educate și țăranii și să îi aducă împreună; clasele educate însă nu trebuie să renunțe la principiile
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
mai mult, îl rivalizează în fața frumoasei (dar declasatei) Grușenka, o tânără de 22 de ani pe care moșierul încearcă să o câștige cu ajutorul banilor. Pentru Grușenka, Dmitri Karamazov a renunțat la logodna cu Katerina Ivanovna Verhovțeva, o reprezentantă a aristocrației occidentaliste, fire calculată, rece, dominată de un orgoliu fără margini. Dmitri nu este însă singurul fiu al lui Feodor Karamazov, care se opune autorității îndoielnice a tatălui. Ivan și Alioșa, băieții din a doua căsătorie, au incompatibilități spiritual-filozofice cu mentalitatea vetustă
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
din dorința de a reconcilia cele două clase sociale (al căror contrast părea mai evident chiar în Rusia decât în Franța) într-o « uniune universală întru numele lui Hristos », Dostoievski promovează doctrina "pocivennicestvo" ("почвенничество"), o sinteză a curentelor slavofile și occidentaliste, două expresii (cu toate că antagonice) ale aceluiași ideal rus de fraternitate și universalitate. Din curentul occidentalist, Dostoievski extrage ideea că Rusia trebuie să iasă din izolaționismul autoimpus, recunoașterea importanței istorice pe care a avut-o Petru cel Mare fiind în acest
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
chiar în Rusia decât în Franța) într-o « uniune universală întru numele lui Hristos », Dostoievski promovează doctrina "pocivennicestvo" ("почвенничество"), o sinteză a curentelor slavofile și occidentaliste, două expresii (cu toate că antagonice) ale aceluiași ideal rus de fraternitate și universalitate. Din curentul occidentalist, Dostoievski extrage ideea că Rusia trebuie să iasă din izolaționismul autoimpus, recunoașterea importanței istorice pe care a avut-o Petru cel Mare fiind în acest sens esențială. Avântul internațional al Rusiei trebuie însă mereu însoțit de o conștiință a propriei
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
a lui Dostoievski, care se manifestă prin idealizarea comunității rurale rusești, "obșina" ("община"), o structură socială organică, unitară, bazată pe tradiție și ortodoxism. Descoperirea acestei lumi primordiale de către intelectualul francofil Stepan Verhovenski, la sfârșitul romanului "Demonii", demonstrează credința scriitorului că occidentaliștii, rușii „corupți” de ideile Europei, mai pot fi încă recuperați de "obșina". Într-un articol neterminat, intitulat "Socialism și creștinism", Dostoievsi împarte istoria omenirii în trei epoci de dezvoltare: prima aparține « comunităților patriarhale primitive », când oamenii trăiau "nemijlocit" ("непосредственно") și
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
mediu, sau în locuri așteptate. E parte din rațiunile pentru care istoria socială a tranziției se scrie de fapt la Teatrul Spălătorie (migrația în masă a forței de muncă, atât spre est cât și spre vest; succesiunea ideologiilor naționaliste și occidentaliste; istoria orală a Holocaustului; a vietii cotidiene LGBT în Moldova, etc), istoria spațiului public la Chioșcul din Apartamentul Deschis, iar Piața Centrală e instituția cea mai importantă a timpului liber popular. Însă toate acestea sunt lumi paralele. [caption id="attachment 1743
Cultura independentă şi întoarcerea la lucrurile însele: câteva reflecţii din Moldova () [Corola-website/Science/295808_a_297137]
-
mulți cetățeni ruși se simțeau imigranți în propria țară. Pe de altă parte, rușii care au supraviețuit reformelor, sau care au prosperat își bat joc de nostalgici. Pe ansamblu, dincolo de toate schimbările politice, rușii sunt divizați între tendințele culturale ale "occidentaliștilor", "slavofililor" sau "euroasiaticilor", deși este încă prea devreme să se spună că ar fi vorba de niște mișcări oficiale sau să se prezică care va fi tendință dominantă de mâine. În zilele noastre, se pare că s-a ajuns la
Istoria Rusiei postsovietice () [Corola-website/Science/304023_a_305352]
-
ortodoxă. Astfel, guvernul a reprimat Biserica Unită din Ucraina și Belarus în 1839. Accentul pus pe naționalismul rusesc a dus la o dezbatere cu privire la locul Rusiei în lume, cu privire la sensul istoriei naționale și al viitorului țării. Unul dintre grupuri, al occidentaliștilor, credeau că Rusia a rămas în urmă cu dezvoltarea, fiind o țară primitivă și nu se poate dezvolta decât prin europenizare. Grupul slavofililor, ridicau în slăvi slavii și cultura și obiceiurile lor și se delimitau de occident și cultura și
Nicolae I al Rusiei () [Corola-website/Science/303154_a_304483]
-
paravan pentru adevărații cârmuitori: mama sa, frumoasa împărăteasă-regentă Maria de Antiochia, și favoritul acesteia, protosebastosul Alexie Comnenul, nepotul basileului defunct. Potrivit mărturiei lui Niketas Choniates, domnia tânărului împărat, care avea nevoie de educatori și dădace, prezenta un tablou puțin îmbucurător: "Occidentaliștii" Maria și Alexie protosebastul nu știau măsura în simpatiile lor politice și, prin favorizarea străinilor în dauna intereselor Bizanțului, provocau mânia legitimă a acelei părți a societății, care era în stare să judece. În fruntea opoziției din capitală se aflau
Alexie al II-lea Comnenul () [Corola-website/Science/315308_a_316637]
-
fost un subiect de polemici aprinse între personalități remarcabile. Dramaturgul, poetul expresionist și filozoful Lucian Blaga poate fi considerat un membru al grupului tradiționalist, iar criticul literar fondator al cercului literar și cultural "Sburătorul", Eugen Lovinescu, reprezintă așa-numitul grup „occidentalist”, care a încercat să aducă cultura română mai aproape de cea occidentală. De asemenea, George Călinescu a fost un strălucit critic literar și un scriitor complex, autor al monumentalei „Istorii a literaturii române, de la origini până în prezent”. Începutul secolului al XX
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
capitalismului global în termenii unei întoarceri la Europa sau la normalitate, după un lung hiatus comunist. Alăturarea aceasta aparent spontană între Europa (a se citi Occident) și normă reprezintă una din cheile de boltă ale agresiunii epistemice mascate în discursul occidentalist (care nu concepe decât o singură civilizație și o singură modernitate). Dar ea suprinde atunci când e auzită venind de pe buzele unui intelectual din Est. De ce oare de atâta vreme grupuri de intelectuali tot atât de variați ca zapadnikii ruși, socialiști ca Dimitrov
De aici, de la margine: pentru o metodă decolonială în discursurile culturale din România () [Corola-website/Science/296077_a_297406]
-
numita sălbăticie a primitivului, despotismul oriental, ș.a., științele Europei au redus la tăcere, au ridiculizat și au muzeificat expresia teoretică a Celuilalt, ca și cum Celălalt n-ar fi în stare să gândească autonom fără patronajul stăpânului alb. Prin asemenea artificii, discursul occidentalist - discursul despre supremația Occidentului față de restul regiunilor de pe glob - și-a consolidat locul privilegiat din care-și enunță, adică preamărește, singularitatea, reducând rasismul, comerțul cu sclavi, exploatarea asimetrică a resurselor pe glob, colonialismul, la simple excepții de la regula de aur
De aici, de la margine: pentru o metodă decolonială în discursurile culturale din România () [Corola-website/Science/296077_a_297406]
-
Biserica Ortodoxă Georgiană să accepte regulile sinodice ale Bisericii Ortodoxe Ruse. Accentul pus la nivel oficial pe naționalismul rusesc a contribuit la deschiderea unei dezbateri asupra locului Rusiei în lume, sensului istoriei și a viitorului țării. Un grup, cel al "occidentaliștilor", credeau că Rusia a rămas înapoiată și primitivă și nu poate progresa decât printr-un proces mai amplu de europenizare. Alt grup, cel al slavofililor, proslăveau cu entuziasm slavii, cultura și tradițiile lor și nu-și ascundeau dezaprobarea pentru opiniile
Istoria Rusiei, 1796-1855 () [Corola-website/Science/302758_a_304087]
-
credeau că Rusia a rămas înapoiată și primitivă și nu poate progresa decât printr-un proces mai amplu de europenizare. Alt grup, cel al slavofililor, proslăveau cu entuziasm slavii, cultura și tradițiile lor și nu-și ascundeau dezaprobarea pentru opiniile occidentaliștilor și pentru cultura și obiceiurile vesticilor. Slavofilii considerau filozofia slaviilor ca sursă de plenitudine în Rusia și priveau cu neîncredere la raționalismul și materialismul vestic. Unii dintre ei considerau că obștea sătească rusă oferea o alternativă atractivă la capitalismul ioccidental
Istoria Rusiei, 1796-1855 () [Corola-website/Science/302758_a_304087]
-
încurcă, vezi doamne, cel mai tare în triumfalistul nostru galop de intrare pe căile universalității. Ne deranjează, chipurile, poetul (cadavrul?!) din debara, cum zicea nu știu cine, referindu-se la Eminescu, pe care alt (alți) nu știu cine nu-l mai poate priza; rafinaților occidentaliști nespunându-le nimic. Și, ce-ar putea să le spună, atâta vreme cât nu-l citesc și deci nu-l cunosc (refuzând cu încăpățânare a-l cunoaște)?! De mirare este însă, cum unii dintre cei care au o cultură (națională) bine sedimentată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ură grea”. Ura grea îl silește sau îl stimulează - ceea ce este, în fapt, cam același lucru - să părăsească vechile drumuri și vechile idei în privința specificului național. C. se desparte și de latiniștii, și de daciștii noștri, de răsăriteni și de occidentaliști, nu laudă oaia noastră sfântă (Miorița), nu invocă baladele (catedralele noastre verbale), nu se grăbește să scoată o filosofie majoră de existență din „ba da”, „ba nu” (cum face Mircea Vulcănescu cam în același timp și cum va face mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
și prin importantă tot mai mare a NATO în Europa.55 În plan intern, idealismul și iluziile inițiale nu puteau dura foarte mult. Deși după puciul ratat împotriva lui Gorbaciov comuniștii au dispărut un timp de pe scena politică lăsând spațiu occidentaliștilor radicali, chiar din 1992 a ieșit la rampă un curent naționalist tot mai puternic. Acest fapt a scos la iveală faptul că relația Rusiei cu Europa nu putea fi pur și simplu una de a "reveni la civilizație prin readucerea
by Paula Daniela Gânga [Corola-publishinghouse/Science/1034_a_2542]
-
fi adunate în Despre Marx și marxiști (1983), asta după ce a publicat una din cărțile cele mai revelatoare asupra comunismului sovietic (Ideologia rece, 1967). Filosoful Nikolai Berdiaev, expulzat din Rusia de către Lenin în 1922, revine asupra opoziției dintre slavofili și occidentaliști în Probleme ale comunismului (1933): dacă lui, comunismul îi apare ca fiind „misiunea neîndeplinită a creștinismului”, bolșevismul ar fi „ultima încarnare a mesianismului rus”, și totodată purtătorul unui „ateism care duce la neomenie”. Alți creștini se referă la enciclica Divini
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
venit, la începutul secolului al XVIII-lea, prin decret imperial. Ca reacție automată de apărare, a existat în Răsăritul creștin un refuz al istoriei și al modernității, pe care monahii tradiționaliști îl mai predică și astăzi. Disputa dintre slavofili și occidentaliști în secolul al XIX-lea rusesc sau cea dintre tradiționaliștii și moderniștii români în prima parte a secolului XX au făcut să se ciocnească aprig refuzul istoriei occidentale și dorința de îmbarcare rapidă în această istorie, scop în care bagajele
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
în atenție existența a numai două opțiuni posibile, operând cu o disjuncție exclusivă în care logica lui tertium non datur devine, în mod evident, prevalentă: fie o Românie exclusiv neaoșă, fie una construită după tipar occidental. Disputele dintre naționaliști și occidentaliști au avut nenumărate ecouri, atât în lumea intelectuală, cât și în cea politică, cunoscând diferite variante: de la aceea a poziționării sămănătoriștilor prin opoziție față de europeniști și până la aceea a situării protocronitilor împotriva sincroniștilor. Ecourile maniheismului intelectual și politic nu au
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
și secundare, Karl Popper: societate închisă/deschisă, Mac Iver: relațiile comunitare / asociaționale, Redfield: societate arhaică și societate urbană niciuna nu este atât de cunoscută ca cea a lui Tönnies: gemeinschaft-gesellschaft. Culmea performanței (ignorată de adepții filosofiilor cosmopolite, individualiste, universale, urbaniste, occidentaliste) lui Tönnies este văzută de Bădescu în paradoxul exprimat și în care omul societății, deși universal, nu este și întreg, lipsindu-i partea numită om comunitar. Mulți comentatori văd similarități la Durkheim, Spencer și Tönnies. Desigur, acestea sunt doar de
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]