4 matches
-
Sars, a reușit să aducă argumente împotriva teoriei azoice, care consideră că de la o anumită adâncime nu există viață pe fundurile oceanice. În 1850 au reușit să descopere și să descrie, 19 specii bentonice de la adâncimea de 500 m. Cercetările oceanologice ale lui William Benjamin Carpenter și Charles Wyville Thomson au deschis interesul larg pentru expedițiile științifice organizate pentru cunoașterea vieții în mări și oceane. Expediția realizată cu vasul de cercetări "HMS Challenger" (1872-1876), a fost prima expediție științifică organizată în vederea
Biologie marină () [Corola-website/Science/332924_a_334253]
-
și fenomenelor care se desfășoară în mediul marin la adâncimi mari sau chiar foarte mari. Înființarea în Europa și în America a numeroase stațiuni de cercetări marine, a dus la crearea unor institute prestigioase de biologie marină, care coordonează cercetările oceanologice: Laboratoire de Banyuls-sur-Mer, IFREMER, Joint Oceanographic Institutions, International Council for the Exploration of the Sea, Woods Hole Oceanographic Institution, Scripps Institution of Oceanography ș.a. În prezent aparatura destinată cercetărilor marine a devenit deosebit de sofisticată și performantă. Bazele hidrobiologiei românești au
Biologie marină () [Corola-website/Science/332924_a_334253]
-
oxigen. Hidrogenul este un gaz biatomic, incolor, inodor și insipid. Are densitatea de 0,08987 g/l. Hidrolocație - Determinare a poziției unor obiecte aflate sub apă cu ajutorul undelor ultrasonore. Hidrolocația se utilizează în domeniul militar, navigația submarină, pescuitul industrial, cercetări oceanologice, operațiuni de salvare etc. Hidroscan - Cameră de fotografiat subacvatică a detaliilor unor instalații aflate sub apă. Hidrosferă - Cheson de construcție specială umplut parțial cu apă ce face parte din ansamblul de chesoane al unui centru hiperbar. Hidrosfera este prevăzută cu
Listă de termeni utilizați în scufundare () [Corola-website/Science/313566_a_314895]
-
de Racoviță au fost studiate de numeroși cercetători, care au descris sute de forme necunoscute până atunci în lumea vegetală și animală. La întoarcere a publicat o lucrare importantă despre Cetacee, în special balene. În 1900, devine director-adjunct al Laboratorului Oceanologic „Arago” din Banyuls-sur-Mer, Franța. Ca urmare a descoperirii unor noi specii de crustacee în peștera Cueva del Drach din Mallorca, vizitată în 1904, domeniul îl fascinează și renunță la cercetarea în oceanologie pentru a se dedica ecosistemelor subterane. La intrarea
Emil Racoviță () [Corola-website/Science/297284_a_298613]