321 matches
-
multă liniște pe ulițe la ceas de duminică, fete frumoase, deal, vale, deal, vale, blîndețea verde-galbenă a pășunilor, cîrciumi kitchoase la margine de șosea, curiozități, prejudecăți, singurătăți. La fel de repede te zăresc și toate acestea pe tine. Ce rămîne dincolo de grăbitele ocheade? Nimic. Duminica la prînz, după ce ai traversat zeci de sate pustii parcă, deodată apar oamenii. Mulți. Ieșind de la biserică. Eleganți, atît cît cred ei. Merg în grupuri mai mari sau soț-soție, de braț, agale, către case. Cîți cred cu adevărat
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15157_a_16482]
-
fură în România de sus, hoțiile de jos par, de la distanță, mici comicării. Mi s-a întîmplat să fiu scărpinat în buzunar, în autobuze, de diverși cetățeni cu chipuri prietenoase. O domnișoară relativ arătoasă și cu aer sfielnic, îmi trimetea ocheade în înghesuiala transpirată a autobuzului 368 în timp ce îmi pipăia unul dintre buzunarele genții pe care o aveam pe umăr. Iar cînd mi-am coborît privirea, ca să nu fiu înțeles greșit, și i-am văzut brațul intrat pînă la cot în
Hoții, dintre noi și pentru noi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13607_a_14932]
-
protector al Poetului. Cînd toată lumea părăsește încăperea, poetul care nu mă privise pînă atunci, spune în direcția mea un „da” scurt. „Da, doamnă”, mai spune o dată, tot fără să mă privească, am sentimentul neliniștitor că nu poate să privească. O ocheadă furișă mă induce în eroare: curiozitatea anemică față de lumea exterioară a timizilor, chiar a celor lași? Dar nu, mă privește doar ca să vadă dacă îl privesc, dacă trăiesc, respir, exist, în funcție de el, sau măcar dacă iau act de imensa oboseală
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
din natura eminescienei insule a lui Euthanasius ori din feminina senzualitate a Femeii în fața oglinzii. Natura lui Hogaș e turistic-etnografică, așa cum vom vedea, într-o limbă literară împestrițată de moldovenisme (venghercă, ogheal, smidă, medean etc.), iar senzualitatea se reduce la ocheadele ușor libidinoase ale bărbatului de cîte ori îi iese în cale cîte o munteancă durdulie. De la Hogaș ne-au rămas două cărți, Amintiri dintr-o călătorie și În munții Neamțului, dacă ne luăm după ediția postumă și titlurile din 1921
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13859_a_15184]
-
o exaltăm demagogic când avem nevoie de voturi, și-o siluim cu sălbăticie în restul timpului. N-a existat și nu există politician român care să nu se fi pitit îndărătul vreunei figuri istorice, pentru ca de-acolo să ne arunce ocheade amoroase. Iliescu și scutierul său Năstase n-au nici un motiv să iasă din acest scenariu. Ba chiar i-au adus îmbunătățiri: ei și-au construit podiumuri speciale, tocmai bune pentru autoproslăvire, pe când poporul e înghesuit în țarcuri. E drept, de
Unde sunt săbiile lui Ștefan cel Mare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12669_a_13994]
-
al minții adevărat din România. În fiecare dimineață, la Antena 1, cu ziarele proaspăt apărute înșirate pe masa de care își sprijină coatele, el face o revistă a presei filosofico-politico-morală întreruptă de cugetări, întrebări retorice și tăceri semnificative (marcate de ocheade aruncate telespectatorilor și de zâmbete ironice). Această demonstrație de superioritate intelectuală se bucură de succes la operatori și la mașiniști, după cum reiese din expresia plină de satisfacție și de recunoștință pe care o are vorbitorul ori de câte ori se uită de jur-împrejur
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11422_a_12747]
-
molcuțe, într-o pasă de calm trăgînd a plictiseală. Nu-s de găsit, în cartea de care vorbesc, nici una, nici alta. Nici messa tristă și gravă, sub un cer fie încordîndu-se de furtună, fie nedrept de sticlos și senin, nici ocheadele dulcege, vrăjite de pîcle fugare. Atunci? Jurnalul de ce se vede (legătura cu Radu Petrescu și cu însemnările lui din aceiași ani, cu Meteorologia lecturii, este mai mult decît neîntîmplătoare...) e, pentru cine-l ,întîmpină", cronicărește, o capcană. Nu-ți poți
Ca apa pentru ceai by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11431_a_12756]
-
Alexandra Olivotto Pentru că e vară, programele s-au relaxat semnificativ și filmele au scăzut în greutate. Tocmai de aceea, și pentru că până acum am tot dedicat pagini unui singur lungmetraj, vă propun să tragem o fugă bachică și o ocheadă superficială asupra ofertei de pelicule de pe marile ecrane. Ghidul autostopistului galactic e un film pe care îl așteptam demult. E accesibil și celor care nu sunt fani ai trilogiei de patru volume a lui Douglas Adams. Partea bună e că
Cursa de pe circuitul cinema by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11524_a_12849]
-
și nu vă voi chinui cu o analiză la sânge a Oglinzii sau Nostalgiei), ultimul Woody Allen - din 2005! - și un film de război sud-coreean. Ei, l-a ajuns și pe acest regizor blestemul cantității în defavoarea calității. Să tragem o ocheadă către trecutul lui Woody Allen (nu amoros, pentru acela mi-ar trebui mult mai multe pagini), cel mai cunoscut auteur american al anilor '80. Ceea ce s-a văzut din relația lui unică și probabil irepetabilă cu un studio hollywoodian (United
Un american dispare,un sud-coreean apare by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11504_a_12829]
-
morților oarecari, mergînd el pînă la a se încuscri cu un Rom bogat din Dulcele Tîrg și a se înnăși cu primerele acestuia, căci pe Magistrul Țicăuan încetasem a-l mai lua în vreun calcul, perdurînd el ca o ultimă ocheadă a trecutului estompat". Jocul formal funcționează ca un soi de paratrăznet al "fondului" bîntuit de intense energii electrice. Pînă la cititor ajung însă, așa cum se cuvine în planul cel transfigurator al literaturii, exclusiv nălucile lor decorativ-inofensive. On y soit qui
"Ospețe pentru dzicãturi" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12906_a_14231]
-
Se întâlniseră în salonul de frumusețe al hotelului Athénée Palace, iar ceea ce-i apropiase fusese îngrijirea unghiilor, Lisa în salonul femeilor, generalul Gabi în cel al bărbaților. Draperia care separa cele două saloane era pe jumătate trasă și ei schimbaseră ocheade și zâmbete promițătoare. Întrebarea cine cui îi sucise capul n-avea mare importanță, dar a înțelege sau nu că o femeie ca Lisa se hotărâse să transforme o infidelitate oarecare într-o legătură de durată cu un soldățoi, fie el
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
mort și îngropat de 21 de ani, pe care-l amușinam ca un șacal cu limba pustie. Mai întâi în Santa Maria del Popolo am zis o rugăciune scurtă, cu dicție scitică și cu sonoritate măruntă, apoi am tras o ocheadă către întunecatul Caravaggio care-mi luase mințile încă de când aveam 18 ani, în blugi și tricou, cu brățară de furculiță și cu vreo douăzeci de codițe-mpletite care-mi frământau inima de pinkfloydiană smintită. Wish you were here îi cânteam bunicului
Căutarea bunicului în Vară by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/11133_a_12458]
-
mai mult în verde, celălalt mai mult în galben)"; "ochii albi"; "cu privirile alburii ca apa groasă a Dunării de Jos". Apoi la Vinea: "...încheie Fane stingîndu-și trabucul de fundul scrumierii de jad, culoarea ochilor lui diavolești", iar la Dumitriu: "ocheada stranie a orbitelor sale în care se roteau o pupilă de jad și una de opal". Nu e aici, însă, o probă categorică în privința contactului direct al autorului Cronicii cu Lunatecii. În fond, Dumitriu putea, la fel de bine, să-și noteze
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]
-
și-a avut premiera de la Studio. 1. Muream de frică de cum a apărut genericul de început 2. Recunosc că în timpul vizionării mi-am desprins nu o dată privirea de pe ecran pentru a mă uita în sală, scanînd fețele spectatorilor sau aruncînd ocheade rapide pentru a vedea cum reacționează la anumite momente ale filmului. Explicația acestui fenomen e simplă, știu cel puțin un regizor din tînărul val, care a văzut și el în A fost sau n-a fost? un soi de turnesol
Vaslui ó Elsinore by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10225_a_11550]
-
a intimității persoanei întîi. Generații, educații și clase sociale se înfățișează la o judecată de acum, întrucât până la apoi e cale lungă și nesigură. Fără a cădea în hedonisme disperate, personajele par a trăi într-un prezent continuu, de unde aruncă ocheade pasagere mai-mult-ca-perfectului visat. România lor este cea a diferenței, a contrariilor, a paradoxurilor zilnice, a haosului identitar în care se scaldă tragicii moștenitori ai sistemului. Cascadorii râsului și plânsului Atitudinea generalizată a autorilor față de confruntările sinelui cu timpul și spațiul
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
tăcere Să plătim tribut genunii... NEMURITORI, POEȚII De dincolo de lume naște cantul În rimele visate doar de îngeri; Poeții și-au săpat în vers mormântul Să scape de teluricele plângeri. Înfierbântate, muzele fecioare Se cuibăresc în inima naivă Și aruncând ocheade-nșelătoare Înnebunesc poeții din coliva. Ei poartă-acum a florilor corola Crescute în grădina de lumină Și sting și-aprind pe strune de violă Durerea și iubirea lor divină. Poeții cu păcatele prescrise Condamnă viața veșnic la cuvinte, Împerecheați cu muzele
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
tăcere Să plătim tribut genunii... NEMURITORI, POEȚII De dincolo de lume naște cantul În rimele visate doar de îngeri; Poeții și-au săpat în vers mormântul Să scape de teluricele plângeri. Înfierbântate, muzele fecioare Se cuibăresc în inima naivă Și aruncând ocheade-nșelătoare Înnebunesc poeții din coliva. Ei poartă-acum a florilor corola Crescute în grădina de lumină Și sting și-aprind pe strune de violă Durerea și iubirea lor divină. Poeții cu păcatele prescrise Condamnă viața veșnic la cuvinte, Împerecheați cu muzele
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
coordonatele unei posibile alianțe. Astfel, s-au bucurat de o atenție specială atît oameni legați în mod real și dezinteresat de spațiul artei și de lumea artiștilor, cum este Mircea Ciumara, cît și snobi răsfățați, cu ifose estetizante și cu ocheade razante de coneseuri, cum ar fi, de pildă, Adrian Nastase, dar și nenumărate figuri trecătoare ale căror nume, dacă au ieșit vreodată din cartea de telefon, s-au prăbușit acum, iremediabil, la loc, în paginile ei anonime. Această blîndețe curtenitoare
O executie sumarã by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17452_a_18777]
-
ne-au "ascultat" o viață. Acum? Păi, nici acum nu se bagă nimeni în turuiala mizerabilă a ăstora doi. Ne uităm la ei că la niște exemplare dintr-un muzeu al neșansei noastre istorice. Din cînd în cînd, ne aruncă ocheade insidios-curioase, să vadă ce efect are palavrageala lor imunda. Nici unul. Muntele. Atît. Unde-i "societatea" de la Cumpătu? Ce densitate aveau "seriile" acelea, cu figurile lor fabuloase, cu prînzurile (pe bonuri) ca niște popote ale unei armate zurlii, cu serile (discret-subversive
Istorie lungă, istorie scurtă by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17621_a_18946]
-
Ceaușescu din august ’68) sau pe „personaje”-cheie ale epocii, hulite ori controversate astăzi, ca Dumitru Popescu („Dumnezeu”) sau Tudor Vornicu. Interesante sunt și privirile comparatistice (cu alte televiziuni, atât din Occident, cât și din blocul țărilor estice), dar și ocheadele către actualitatea imediată. De altfel, o observație esențială are în vedere rezultatele în plan mentalitar ale atitudinii TVR-ului față de telespectatori, care din „tribună” se preschimbase într-un fel de „tribunal al poporului” hipermoralizator (în sensul „moralei” socialiste), „un mod
TVR-ul ceaușist: un copil ridat precoce by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2411_a_3736]
-
greu, ca prin străinătăți, cînd "numai cu un singur apel telefonic la 89.89..."". Fiecare redactor al Dilemei colecționează un anume tip de "grozăvii" și Cronicarul, care citește săptămînal revista, nu mai trebuie să se uite la semnătură ca să recunoască "ocheada" și regretă că nu a putut cita din toți. * Două noutăți îmbucurătoare din ultimele două numere ale revistei (390 și 391): fotografii splendide ale lui a.l.ș și apariția unui nou colaborator, Lucian Mîndruță, în pagina 3. Nu scrie
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16852_a_18177]
-
eseu în care se constată inexistența deschiderilor ontologice românești către democrație; volumul se încheie cu "două texte despre despărțire și moarte" - evocări ale lui Augustin Pop și Marian Papahagi. Această sumară trecere în revistă nu urmărește decât să ofere o ocheadă aruncată asupra unui festin eseistic. Ștefan Borbély, Visul lupului de stepă, Ed. Dacia, Col. "Discobolul", Cluj-Napoca 1999, 251 pag., f. p.
Lupus in Fabula by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16875_a_18200]
-
se face cu ochiul. Nu polifonia prezidențial-prim-ministerială, cu difuzoare către un Occident agresat, dar ritos asigurat de adeziuni... de facto, ci bolboroseala resentimentară a tarabagiilor și clienților lor împotriva lumii civilizate. Partidul. Masa votantă. Căreia i se adresează, pe șest, ocheada pineală (DEX: pe șest, loc. adv., din rus.). Și Cioran, dar în cu totul alt registru, a practicat, cu grație, trișeria. Ce farmec degajau replicile lui, devoalîndu-i jocul doar ingenuu, de dragul jocului. Nu de puține ori, în condiții triste. E o
"...M-am prefăcut că sînt prezent" by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/15795_a_17120]
-
aducea o ceată de demoni vicioși, Părând pitici din snoave, ciudați și sângeroși. Să mă privească rece au început deodată Și, cum grăiește lumea despre-un nebun pe stradă, I-am auzit vorbindu-și în șoaptă între ei Pe când schimbau ocheade și semne câte vrei. - Să-l contemplăm în voie: e o caricatură Ce vrea să fie Hamlet la chip și la postură. Cu ochii-i șovăielnici și părul lui zburlit. Nu este oare comic acest nefericit, Bufon de trei parale
Charles Baudelaire - Din Florile răului by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/2678_a_4003]
-
Simona Tache Vă făceam aici, la invitația AXA Asigurări, o promisiune. Îmi luam un angajament în fața voastră, cum ar veni. Angajamentul era că o să-mi eficientizez munca, prin a nu mi-o mai fragmenta cu mailuri, ocheade pe Facebook și alte zbenguieli pe internet. Mă angajam, mai exact, să deschid internetul doar o dată la o oră, în așa fel încât să am continuitate în ceea ce lucrez și să nu-mi mai abuzez creierii, schimbându-le haotic jobul
Am promis, am executat, e tare bine! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20850_a_22175]