27 matches
-
vreo 4 zile la infirmerie și colegul fu mutat disciplinar la altă unitate. Omul “cu miresele”a fost trezit cu brutalitate din somn de către tatăl lui, într-o duminică dimineața. La ușa casei lor, apăru, cu bagaj, cu tot, o ochelaristă, urâtă și sâsâită, tot din „Regimentul 42”, că-i gravidă cu ...omu...și ea nu poate să rămână de rușine în spital, că deja i se vedea burta. Se uită somnorosul la ea și nici nu-și mai amintea clar
DESTINE ÎNGEMĂNATE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 by http://confluente.ro/Destine_ingemanate.html [Corola-blog/BlogPost/366917_a_368246]
-
intram la mătușa, apoi la cei tineri. Mătușa ne conducea, ca să mai afle și ea ce se petrece...”dincolo”. A murit în brațele fiului ei, care a îngrijit-o cu devotament. Până să-și facă armata și „omul cu miresele”, ochelarista a mai rămas o dată gravidă. Deși l-a scăpat mai devreme de armată, după ce-a născut și-a trecut de lehuzie, și-a făcut bagajul, și-a luat bebele și-a plecat. „Ăsta nu-i al lui, dar voi
DESTINE ÎNGEMĂNATE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 by http://confluente.ro/Destine_ingemanate.html [Corola-blog/BlogPost/366917_a_368246]
-
eu nu mă pup cu oricine. Acum îmi dă telefoane să-și ceară scuze, dar e tardiv", a povestit Alina Iosub la Look TV. Potrivit postului de televiziune Ionel Ganea ar fi amenințat-o cu bătaia pe jurnalistă. "Țărancă proastă! Ochelaristo, dacă-ți trag una te lipesc de perete, hai mai repede, că mă grăbesc", ar fi spus Ganezul. Ionel Ganea neagă că acuzațiile Antrenorul echipei FC Voluntari, Ionel Ganea, care a agresat verbal o jurnalistă la finalul meciului cu CSMS
Scandal monstru! Ganea neagă că a agresat-o verbal pe Alina Iosub. Jurnalista: Nu scapi viu! () [Corola-website/Journalistic/105350_a_106642]
-
mine o privire, țintuindu-mă amenințător. Impulsionată de o politețe minimală față de însoțitoarea mea, îi precizez, ca s-o răpesc presupunerilor încercate: -Dar, chėrie, n-am încă hipoacuzie, mulțumesc Domnului! Doar cu ochii și coloana stau mai rău. -Bine, bine! Ochelaristă te știu din facultate, că și vorbeam cu Lila, geamăna mea, că ți se trage de la studiu, că luai numai note mari?! Chiar, n-ai picat niciodată și tu?! Așa, ca omul, de-amorul artei! Și iar urmă o repriză
PIAZA REA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 by http://confluente.ro/angela_dina_1492925311.html [Corola-blog/BlogPost/368625_a_369954]
-
mergem mînă-n mînă pînă ce ne pierdem iar între timp iubirea a crescut mare și poate să-și poarte și singură de grijă doar un personaj ea nici nu există e doar un personaj din filmele și cărțile tale o "ochelaristă mică" cu care ai făcut rîzînd concurs cine reușește să stea în lotus ți-a(i) amintit pornind de la alifantis " care nu-ți place " o poezie a lui labiș " care îți place " pe care cu ani în urmă ai trimist-o
POEZIE by Romulus Bucur [Corola-website/Imaginative/14085_a_15410]
-
câțiva ani, au crescut la - 1. Acum staționez la -1,5. Nu e mult, ar fi urât din partea mea să mă plâng, e o miopie mică și drăgălașă, fără alte complicații (astigmatisme sau mai știu eu ce). Dar am devenit ochelaristă? Am devenit. Mai văd iarba cum crește și stewardesa cum întreabă “Ceai sau cafea?”? Nu mai văd. Așa că... colecționez ochelari. Am deja vreo patru perechi, plus unii de soare cu dioptrii. Da, știu, sunt cam mulți, dar, în apărarea mea
Cum am ajuns “aragaz cu patru ochi” by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20820_a_22145]
-
angajaților de la hotel s-o sune acasă pe recepționera care a primit pașaportul, Andrei asistă cu o privire mirat-nedumerită, descifrând în această întâmplare o simplă tracasare KGB-istă). Se implică și attendent-ul scriitorilor beloruși din Trenul Literaturii, Ludmilla Gorbacheva, o ochelaristă delicată și liniștită, care mă asigură că se va rezolva, să am doar răbdare și înțelegere... Wolga Ipatava le vorbește și ea, agitată, recepționerelor și încearcă să mă liniștească. Vine și Christiane Lange... Abia peste vreo două ore mi se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
chipul meu e ud acum. E ud și de la stropii de ploaie rătăciți pe fața mea, și de la mâna lui udă care a poposit pe obrazul meu în treacăt. Hm, încă o simt pe obraz. Mă scutur iar, înfrigurată. — Hai, ochelaristo, să intrăm undeva, îmi spune el, luându-mă de mână, văd că ești înghețată! Mergem undeva, să nu răcești! Mă las trasă de mână, neîncrezătoare. Intrăm într-o cofetărie. Pe sub paltonul în carouri port uniforma. M-am schimbat în uniformă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Derulez timpul cu câteva secunde înapoi, fără să iau aminte la râsul lui. Oare am auzit bine ce-a spus? Nu, cred că am visat. — Cred că ai visat! îi spun, încruntată. Cum naiba să ai emo ții pentru o ochelaristă insipidă pe care ai cunoscut-o abia aseară și cu care de-abia ai schimbat câteva replici în timp ce dan sați pe o muzică la fel de insipidă? îmi zâmbește iar, cu o figură destinsă. — Bine, nu-mi spune dacă nu ai chef
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
bâta-n baltă! Eduard nu mai râde când mă aude pomenind de Anda. întinde mâna - dar nu ca să mă mai mângâie. îmi ridică bărbia într-un gest brusc pentru a mă sili să-l privesc în ochi. — Uite ce e, ochelaristo, îmi spune, cu un glas solemn și răspicat, din care nu pot descifra nuanța (ironie sau tandrețe?), eu nu suport să fiu mințit! Poți fabula cât vrei cu mintea ta as cuțită, dar nu mă minți! Eu merg în seara
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
data asta de orice urmă de îngâmfare. M-a sărutat în colțul ochiului pe care mi-l frecasem furioasă. Apoi m-a sărutat pe buze, mai apăsat ca prima oară, și m-a mângâiat pe obraz. — Ce-i cu tine, ochelaristo? m-a întrebat. Ce s-a întâmplat? De ce nu vrei să vezi desenul? Doar ți-am promis de când ne-am cunoscut că-ți voi face portretul, nu? I-am îndepărtat mâna de pe obraz și m-am ridicat de pe pat, dregându
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în curtea școlii că mă trezesc față în față cu Eduard, care se îndreaptă cu pași mari spre mine și mă apucă de cot, cu un gest aproape brutal. Mă opresc și îl privesc cu ostilitate. — Hei, nu mă vezi, ochelaristo? îmi spune el, zâmbind larg. S-ar zice că ai draci pe mine și vrei să mă eviți! îl studiez cu mirare. E a nu știu câta oară când face referiri, cu dezinvoltură, exact la gândurile care-mi trec prin
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
zâm bet cald, aproape tandru. Ce i-o fi venit? Din senin mă cuprinde în brațe și mă sărută prelung pe gură. Este atât de surprinzător sărutul lui, încât nu mă pot împotrivi, chiar dacă aș vrea. (Dar nu vreau!) — Of, ochelaristo! îmi spune el, după ce-mi dă drumul din strânsoare, cu aceeași neașteptată tandrețe. îmi placi foarte mult! Aproape că-mi vine să-l cred. Toate convingerile mele despre contrariu s-au evaporat instantaneu. Prezența lui și atinge rea lui
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pe trotuar și mă privește zâmbind, așezân du-și mâinile pe umerii mei și atingându-i ușor, parcă pentru a le simți conturul sub canadiană. îi simt atingerea parcă direct pe piele și mă înfior până în vârful degetelor. — Ba contează, ochelaristo! mă contrazice el cu blândețe. Contează al naibii de mult! Sunt mândru de tine! Mă farmeci neîncetat! Mă sărută iar, prelung. De data asta, chiar îl cred. Suntem numai noi doi în lume și nu am cum să nu-l cred. îmi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
esența, ca să i-o transpună în desen. Edi a pufnit disprețuitor: — Hai, lasă vrăjelile, Bobo, mi-ai mai trântit gogoși din astea când nu aveai chef, le știu pe dinafară! Doar am văzut cum o sorbeai din ochi! îți place ochelarista asta cu coșuri pe față, m-am prins! Tăcuse pentru o clipă, studiindu-l pe Bobo înnegurat. — Adevărul e că-i greu de redat o figură ca a ei, trebuie să recunosc! Chiar de-aș avea talentul tău, eu unul
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
dizarmonii generată de luptele de guerilă din familie. Diferența stă în ceea ce desparte spiritul solar, optimist, saligerian, de anything goes al road movie-ului lui Jonathan Dayton și Valerie Faris de cel pesimist, trist, sarcastic al filmului lui Radu Jude. Acolo ochelarista Olive nu-și pierde niciodată încrederea în posibilitățile ei de a deveni o starletă, ea este cea care catalizează energiile tuturor și cea care reintroduce armonia în familie deși se întoarce cu mâinile goale și nu cu râvnitul titlu de
Sfârșitul copilăriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7276_a_8601]
-
picior peste picior. Calomfir asculta discursul dedicat lui însuși și, cu un deget la bărbie și sprâncenele ridicate, se apleca din când în când într-o parte privindu-l ghiduș pe vorbitor. Treptat, figurile intelectualilor din sală prinseră viață: o ochelaristă începu să încuviințeze din cap, un bărbos pozând în sceptic pufni spiritual și ușurel la cuvintele cheie, iar două doamne din spate, care ajunseseră prea târziu, prinseră a zâmbi fericite. Poate singurii indiferenți la vorbe erau fotografii și cameramanii. Aceștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
spera Aura Brontozaura, faptul că ea mă trăgea din senin de ureche mi-ar fi fost învățătură de minte. Nu-mi era. Și nici nu mă durea. Și chiar mi-a fost simplu să mă smucesc din mâinile ei de ochelaristă urâtă și de aragaz cu patru ochi. De brontozaură. De sisi și nebună. De cum o cheamă, soarbe-zeamă, de cum o împușcă, cu gălușcă. Și să-i scot limba. Așa. Ca să nu se mai bage niciodată unde nu-i fierbe oala. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
explică unor jupiteriene durdulii, roșcate cum se face ciorba de potroace. Avea la dispoziție tot ce era necesar: gheare de găină, capete, gâturi, pipote, borș etc. — Aici ce se studiază? întrebă pedagogul, apropiindu-se de masa C 3, unde o ochelaristă saturniană arăta ceva pe o foaie de hârtie unui grup de pământence. — Ecuațiile teoriei sistemului binar Herculis, răspunse profesorul robot. — Am constatat - spuse pedagogul cu glas scăzut - că, de regulă, elevele extraterestre sunt excepționale la matematică, fizică, la ruletă, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
cu ochelari care, din senin, a început să cânte „Mulți ani trăiască“. Am urmat-o în cântec, dar, cum nimeni nu mai cânta, am repetat de câteva ori după ea, apoi ne-am oprit stânjeniți, privind fiecare în altă parte. Ochelarista mai să plângă. Țuguiase buzele și mă privea de parcă aștepta să dau tonul la marșul funebru. I-am făcut semn că nu am tuba mare la mine și am dat să mă ridic, să văd pe unde se ascunsese femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-mi plăceau savarinele. Fără savarină, am gemut. Simpla rostire a numelui dolofanei prăjituri, cu moțul ei de frișcă, mi-a întors stomacul pe dos. Într-o străfulgerare de amintire am văzut cum, pe la miezul nopții, la petrecere, intrase în sufragerie ochelarista pirpirie cu tortul de frișcă. — Mai bine două votci, am icnit. Mi se-apleacă de la savarină. Mă străduiam să țin cât mai mult imaginea lăptoasă a ochelaristei, a pirpiriei, înaintând din chenarul ușii cu tortul de frișcă. Făcea câțiva pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de amintire am văzut cum, pe la miezul nopții, la petrecere, intrase în sufragerie ochelarista pirpirie cu tortul de frișcă. — Mai bine două votci, am icnit. Mi se-apleacă de la savarină. Mă străduiam să țin cât mai mult imaginea lăptoasă a ochelaristei, a pirpiriei, înaintând din chenarul ușii cu tortul de frișcă. Făcea câțiva pași spre masă, apoi dispărea. Am închis ochii și am reluat secvența intrării ochelaristei în sufragerie. Iar și iar, cu ochii strânși, încordat, silind-o să mai facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
se-apleacă de la savarină. Mă străduiam să țin cât mai mult imaginea lăptoasă a ochelaristei, a pirpiriei, înaintând din chenarul ușii cu tortul de frișcă. Făcea câțiva pași spre masă, apoi dispărea. Am închis ochii și am reluat secvența intrării ochelaristei în sufragerie. Iar și iar, cu ochii strânși, încordat, silind-o să mai facă un pas, încă un pas, să așeze tortul pe masă, Veturia să taie prima felie și, dintr-odată, totul să se lumineze în mine. Să revin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
sau dacă va fi supus vreunei legi. Naratorul, știu aceasta acum, când Luminarea mă binecuvântează, a rămas undeva în hău de timp, în acea noapte pierdută. Poate încă nici nu s-a ridicat de la masa petrecerii, urmărind absent cum pirpiria ochelaristă înaintează cu tortul în brațe. Poate cel care mă narează așteaptă ca Veturia să taie dolofana felie de tort și el, puțin absent, să-și înfigă lingurița și să se lase dus de plăcerea siropoasei prăjituri. Urmărește poate cum femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fulgarin alb, cu ochelari negri de orb, cu mâna întinsă în care ține un toiag alb, despicând aerul, pipăindu-și înaintarea, ducându-se spre bucătărie. Va asculta cum orbul discută ceva cu o femeie, poate chiar cu Veturia sau cu ochelarista pirpirie care tot insistase ca eu să gust din tortul ei, cum necunoscutul acela va da să cânte ceva dintr-o muzicuță, cum femeia aceea îl va repezi, cum bătrânul va îngâna ceva, ca o scuză sau ca o dojană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]