62 matches
-
bate în duel și e rănit", comentează G. Călinescu.24 Dar îi și rănește pe alții. Baronul Mayendorf, protectorul tînărului Hasdeu, era "căpitan de cavalerie, instructor de frunte și maestru în duel." " Se spunea că era unul din cei dintîi ochitori din întregul imperiu - notează Hasdeu în jurnal. Se zicea de dînsul că era atît de ghibaci la tragere în țintă, încît din fundul unei camere prin ușa întredeschisă, ochind cu pistolul în păretele celeilalte cameri, unde era fixat în zid
DUELUL LA ROMÂNI (urmare din nr. trecut) by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11656_a_12981]
-
nenumit însă. Folosește Dragavei la o sindrofie - din neglijența autorului - un serviciu de masă care aparținea muzeului? "Nicidecum. E vorba de un pahar Lalique al sufrageriei muzeului, destinată provizoriu, până la terminarea Palatului cultural, prânzurilor oferite oaspeților..." Tot astfel, un bun ochitor, colonel pe deasupra, nu-și nimerește victima "fiindcă nu există infailibilitate" (s. G.C.). Disputa se mută și asupra unei vaci, domeniu în care, într-adevăr, Preda dispunea de mai sigure cunoștințe decât paternelul Scrinului negru. Acesta adusese în plan, cu totul
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
total echilibrul. Dă să se țină de-un gard, dar, ghinion, nimerește cu podul palmei butonul unei sonerii, declanșând o alertă care-l distrage pe bărbatul din curtea respectivă ce trăgea cu arcul într-un panou mai mare de darts. Ochitorul se-ntoarce brusc alarmat, schimbând nefast direcția săgeții care zboară, zboară... și-l nimerește de neunde pe aruncătorul sticlei, inițiatorul reacției în lanț. Omul cade lat peste dalele ce pavau peronul vilăului, rănindu-și capital nasul... Referință Bibliografică: Reacție în
REACŢIE ÎN LANŢ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384167_a_385496]
-
Constantinescu există o anexă de o pagină scrisă cu altă grafie, probabil a lui Ion Anestin: Pretext de Ion Anestin pentru o muzică de Paul C-tinescu dansată de Oleg. Țiganul este amorezat și gelos pe sergentul din post care, bun ochitor, trage întotdeauna la țintă, în vreme ce el nu poate ochi. Adoarme, visează că trage necontenit încât mireasa abia are timp să se ivească și se retrage ca să apară iar. Mireasa - el sfârșind gloanțele - apare, își face dansul. Țiganul fericit. - Baragladină! Arde
Opera componistica a lui Paul Constantinescu. Catalog cronologic(III) by Sanda Hîrlav Maistorovici () [Corola-journal/Journalistic/83702_a_85027]
-
Cicoare. Ei, a doua zi, pregătire mare. Bărbiereală - doi milimetri sub piele. Văcsuială și adunarea pe platou. Omul din dreapta mea - a continuat Petrache arătând cu capul spre Costăchel - stătea în capul grupei, țeapăn ca un brad. Eu - biet caprari - eram ochitorul grupei și ședeam după el. Toți cu ochii cât cepele spre ușa pe unde trebuia să apară comandantul. Căpitanul aștepta -smirnă - în mijlocul platoului. Nu se auzea nici musca. Deodată, în ușa corpului de comandă a apărut comandantul... Statura lui măreață
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Mă vor trimite. Nu mai avem tunuri. Așa că ne vom face infanteriști. Iepuri de câmp, cum se spune. De fapt, infanteria este - o recunosc și răutăcioșii - regina armatei... Cu cine ai venit de acolo, de la tine?” „Cu Petrac e Boldur - ochitorul nostru”. „Ce grad are?” „Caporal” am răspuns. „Din acest moment, va trece la comanda grupei, iar tu vei deveni comandantul plutonului.” La auzul acestor cuvinte, m-am ridicat și am răspuns: „Am înțeles, domnule colonel!” „Spune-mi, ce ai făcut
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
prin sudul țării era renumit pentru cuceririle sale. Partea cu șutitul din buzunare era un fel de hobby pentru don Basilio. Nu lua de la cei săraci, ci dimpotrivă, la cei din gașca lor le arunca ori de câte ori avea bani, mărunțișul. Avea ochitori, care îi recomandau victimele ce aveau portofelele pline. Aceștia le urmăreau traseul și don Basilio opera la timpul potrivit. Erau taxați fie în momentele când ieșeau de la restaurante sau chiar în magazinele mari. Era un fel de boss printre șuți
BASIL CUCERITORUL de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361850_a_363179]
-
rusesc de fabricație mai nouă, care nu a făcut războiul, foarte bine echipat. Mi-a plăcut foarte mult să învăț, să știu totul despre el, să-l conduc, să trag cu armamentul din dotare și să comand echipajul format din ochitor, încărcător, mecanicul conductor și comandantul. Tare greu îmi era la pregătirea fizică. Am exersat foarte mult la bara fixă, la paralele, flotări până la epuizare și am reușit să-mi dezvolt forța, viteza, rezistența. Primele opt luni de școală regimentală am
UN CĂLĂTOR, PRIN VIAŢĂ TRECTOR... de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340489_a_341818]
-
în 1945 de trupele sovietice.” A devenit Cavaler al Ordinului „Mihai Viteazul” după ce, a doua zi de Crăciun a anului 1942, cu bateria înconjurată de tancurile sovietice a reușit să iasă din încercuire, împreună cu toți militarii din subordine. Distrăgând atenția ochitorilor de pe tancurile T34, a scos soldații din fața inamicului, țâșnind călare printre tancuri și prin nămeții ridicați de viscolul siberian. „Nu mi-am făcut decât datoria. Am făcut ceea ce trebuia să fac. Pentru asta m-am pregătit, asta am făcut”, declara
Ultimii Cavaleri ai României încă mai există. Şi se încăpăţânează să reziste () [Corola-blog/BlogPost/338602_a_339931]
-
căutarea a ceva ce nici el nu știa. Când primele semne de înserare apărură, se hotărî. Pașii i se îndreptară spre o tarabă de tir. Apropiindu-se, privea spre sine, amintindu-și ce răsplăți căpătase cândva. Doar fusese un bun ochitor mereu! Acum, oare, ce va fi?! Ajuns în fața gheretei, se minună. Pe fundal se oferea cătării un desen cam chinuit, ce voia să imite o siluetă umană. Ici și colo, în interiorul conturului, atârnau drept ținte o inimă diformă, un ficat
LA MOŞI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371522_a_372851]
-
sprijin pe tejghea. «Nu vă puneți, domnule!» îi strigă în coastă un țigănuș. «Nu merită ! Nu aduce decât ghinion!», continuă tăciunele de-o șchioapă. Și, în timp ce era pus pe fugă de stăpânul tarabei, îi strigă în frânturi stridente că un ochitor care trăsese în piciorul țintei rămăsese șchiop, iar altul care ochise gura, amuțise de-a binelea. Și tot așa... Țigănușul se pierdu în mulțime, iar stăpânul gheretei se-ntoarse spre el și, cu o privire neguroasă, îl îndemnă să-și
LA MOŞI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371522_a_372851]
-
Marea Tovarășă să se ducă puțin în fața Celui cu Adevărat Mare, să-i dea un raport de activitate. Cum cei doi cam șovăiau, au fost motivați de niște cartușe trase mai mult aiurea, dar care au suplinit prin cantitate, calitatea ochitorilor (vedem cum istoria are ironiile ei!). Noua putere instalată și-a băgat picioarele în marele program economic și afacerea cu hârtie a devenit istorie, că acum erau alte tunuri de dat, mult mai profitabile. Mașina cea nemțească, care în ultima
INTELIGENTUL TITIŞOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371044_a_372373]
-
de raze fierbinți în cercul de la brâul lui Mărțișor. Cercul de foc dispăru. - Mai vrei să vezi? întrebă căpcăunul. - Mai vreau! zise Mărțișor. Și căpcăunul mai trase un jet în cercul următor, eliberându-i mâinile până la cot. - Ești un bun ochitor, dar nu cred să le distrugi pe toate de la prima lovitură. - Ia mai lasă-mă în pace! Vrei să te eliberezi, ai? Crezi că sunt prost? Am vrut să-ți arăt ce pot! - Păi, asta e, că nu poți! îl
MĂRŢIŞOR-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375966_a_377295]
-
am ce să fac cu ea. Nu, pleacă cu ea! Mă-ncurcă..., încurcă pe toată lumea...! Pa, Ovidiu! Good by!" He, groparule, chiar dacă dormi ai putea să mă aplauzi! Groparul: ...Să mă trezești la final... după aia aplauzele... Octav: Bravo, bătrîne, ochitor de elită... Ha!, numai în frunte țintești... Numai în frunte... Ucigașule...! Te-ai antrenat, nu glumă! (apropiindu-se de Mona; tandru) Mona, rămîi numai frumoasă... numai femeie... N-are rost să faci... analize... evaluări... Nu-mi place să-ți pipăi
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
reprezintă un grad mai mare al prezenței realității peste care se adaugă una confecționată, inventată. Se spune despre o realitate că este prelungită atunci când realității i se adaugă informații virtuale, consemne sau grafisme construite de om (de pildă, când în ochitorul unei puști cu lunetă apar indici topografici suplimentari ce indică distanțe, volume, indicații de execuție etc. sau peste imaginile luate din satelit asupra unui teritoriu apar structuri confecționate conținând informații specifice de geografie, cartografie, hidrologie, demografie etc.). Realitatea virtualizată propune
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
aduce aminte de copilărie, când tatăl lui Îl azvârlea În aer. Apoi spune: ― Tata, nasturele meu. Și imediat se ridică suficient de sus ca să observe baioneta de oțel care-i străpunge pieptul. Lumina focului dezvăluie, la capătul țevii lungi, dincolo de ochitor și de cocoș, chipul extaziat al soldatului. Focul se apropia de mulțimea de pe chei. Se aprinse acoperișul consulatului american. Flăcările se cățărară pe cinematograf, aprinzând marchiza. Mulțimea se trase Înapoi dinspre căldură. Însă Lefty, sesizând șansa care i se arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
intrat în vorbă moș Pavel. ― Ei. Pe matale nu te punem la socoteală - a răspuns Dumitru. ― Aflați voi, flăcăi’ tati’, cî șî eu am făcut armata la artilerii. Doamni, cât am mai împins la tun în timpu’ războiului! Eu eram ochitor. Șî dacî aș fi greșât macar cu o gradațâi, apâi nu era bini di mini. Am fost și rănit la umăru’ stâng. Ne-o descoperit neamțu’ șî o tras asupra noastrî. Atunci o murit ajutoru’ comandantului di tun, saracu’. Șî
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
făcut armata de recrut. Doamne! Ce am mai împins la tun pe toate dealurile și văgăunile de acolo! Așa că, ține-te bine! Mai greu decât atâta parcă nu se poate... ― Lasă că și eu am cărat pușca mitralieră, fiindcă eram ochitorul grupei. Ce să fac dacă mama m-o făcut ditai goblizanul? ― Una-i pușca mitralieră și alta-i tunul. Da’ om scoate-o noi la capăt. Hai să mergem la poartă, să vedem când pleacă trenul nostru. Poate îl întâlnim
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
artileriștii deja. ― Da’ ce funcție aveai dumneata? - s-a auzit întrebarea cârcotașului din colțul întunecos al vagonului. ― Eram ditai servantul. Nu mă vezi cât sunt de mare? a răspuns mustăciosul, desfăcându-și sumanul la piept. ― Eu eram un amărât de ochitor - și-a declinat calitatea omul din „umbră”. ― Și cum spuneam, am ieșit într-o aplicație de noapte. Trebuia să trecem printr-o pădure. Când soarele și-a luat în brațe ultimele raze și a trecut dincolo de deal - că de dealuri
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Urma revista de front, când comandatul unității trebuia să vadă cu cine va „defila” până la sfârșitul concentrării... Și pasul „bătrânilor” pe zi ce trecea devenea tot mai sigur. Dumitru era locțiitorul comandantului de pluton. Todiriță, ca prin minune, a ajuns ochitorul grupei întâi din acest pluton. Dumitru avea mare răspundere pentru tot ce s-ar fi întâmplat în cadrul plutonului. Cel mai greu îi venea în afara orelor de instrucție, fiindcă atunci parcă nu mai putea să fie milităros ca pe câmpul de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cai, îți ordon să-i povestești și locotenentului întâmplarea, ca să știe cu cine are de a face... Sunteți liberi. Aaa! Ai venit singur din satul tău? ― Nu, domnule locotenent colonel. Am venit cu vărul meu. ― În ce pluton este? ― Este ochitorul grupei întâi din plutonul doi. ― Bine. Sunteți liberi - a vorbit comandantul, cu undă de zâmbet în colțul gurii umbrite de mustața bogată și destul de înspicată.... Cei doi au salutat scurt și, cu un stânga-mprejur rapid, au ieșit... Locotenentul pășea
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
nisipurile dese din pustiul african. Viscolul frământă lumea!... Lupii suri ies după pradă, Alergând, urlând în urmă-i prin potopul de zăpadă. Turmele tremură; corbii zbor vârtej, răpiți de vânt, Și răchițile se-ndoaie lovindu-se de pământ.” A recitat ochitorul „Doi la legătură”, cum l-au alintat camarazii. ― Atunci, tu trebuie să te legi cu centura de ceva, că altfel zbori precum corbii din „Viscolul” lui Alecsandri. Și adio baterie! - l-a luat la vale „țârcovnicul”, cum l-au poreclit
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Eu fac o eschivă măiastră, obișnuit de la "oină" ― trăiască Cioc, săracul! ― și conul se-nfige în ușă, căzând imediat jos și lăsând o urmă adâncă în lemn. Fără să vreau îmi îndrept privirea spre ușă și reflectez: "O fi bătrânul ochitor bun, dar și eu i-am parat-o pe cinste! Ia uită-te, frate-meu, ce m-aștepta!" În sfârșit, cu chiu, cu vai, tata mi-a scris următoarele: "Stimate Domnule Profesor, Am aflat cu destulă părere de rău despre
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
nu era pentru prima oară - s-a destins într-un zâmbet ca un nimb de glorie, luminându-i întreaga înfățișare. Uitase de apa și mocirla ce îi intraseră prin manta până la piele și de faptul că pușca mitralieră - doar era ochitorul grupei - i-a zdrobit brațele. Și să porți vreo zece chile pe brațe târându-te prin mocirlă nu-i lucru de șagă!... Chiar în această stare, Toaibă era mândru că l-a învins pe sergent... Și a venit și ziua
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Că dușmanul nu te întreabă ce și cum... El trage cu pușca în tine și gata! Acolo îi care pe care. Nu tragi tu, trage el! Câștigă cel mai isteț și mai iute de mână. Eu am norocul să fiu ochitorul grupei și știu să mânuiesc și pușca mitralieră și pușca pe care o poartă orice soldat”. Gândurile lui Toaibă s-au oprit, aici fiindcă colonelul a început să vorbească din nou: Ostași! Era pentru prima oară când li se adresa
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]