839 matches
-
al vitalității inaugurale, al frumuseții ca o deșteptare din somnolența visului, o deșteptare, desigur, iluzorie. Căci frumusețea este ea însăși vis, un vis dotat, cum ar zice același Breton, cu o "rigoare meritorie", dar și "scut" împotriva vieții, mirobolantă orbire ocrotitoare: "Limpezi cîntăreți/ Ai celor dintîi lucruri,/ Cine printre voi e mai puternic/ Pe pieptul lui să mă culc,/ Viața să-mi acopere cu scutul?/ Zilele au această frumusețe/ Pe care nu pot să o uit/ În nici un fel, au iarba
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]
-
uneori ca și cum ai vrea să-ți îmbraci un jerseu cu mânecile pe dos. Presupune că drumul cotește acolo - 4. Nu e o manevră psihică de-a scăpa faptul că astăzi așa de mulți locuitori ai Varșoviei se ascund în spatele begonilor ocrotitoare din ferestrele anului 1939 refuzând să recunoască toate câte s-au întâmplat de atunci. Mai degrabă e conul de umbră al istoriei. Refuzul durează de câteva decenii iar toate cîte s-au întâmplat nu au cum să se întâmple. 5
Kjell Espmark by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/14094_a_15419]
-
a atins-o. Ca să nu mai vorbim de cazurile în care înseși gărzile pretoriene s-au transformat în călăi: de la Indira Ghandi la Ceaușescu modelul a funcționat ireproșabil. Despre cerneala albastră zvârlită în barba colilie a ex-președintelui Constantinescu, sub privirile ocrotitoare ale gărzilor de corp, nici nu e cazul să amintesc. Evident, nu pledez pentru abandonarea președintelui țării ori a primului ministru nici măcar în mâna celor mai entuziaști membri ai electoratului: e de presupus ce-ar urma! Chiar și liderii celor
Spre balamuc, între body-guarzi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15259_a_16584]
-
trubadur este, fără voia lui, un “om recent”, ca cei mai mulți dintre noi (și aici Mușina, care-și acceptă lumea recentă, se deosebește de cei trei poeți amintiți, este varianta lor hard). Or, din fericire, pentru poet există întotdeauna un Hinterland ocrotitor, format din rămășițele unei lumi a zeilor și a muzelor, a dragostei petrarchizante în tiparul sonetului. Omul care se odihnește în ramele sonetului (Obo) nu este însă nici eroul și nici îndrăgostitul de odinioară, este contemporanul nostru obosit, hărțuit, plictisit
Oratori, retori și politicieni by Al. Ioani () [Corola-journal/Journalistic/13484_a_14809]
-
această sintagmă pare ea însăși cam pretențioasă vom observa că el este al unui cvasi-adolescent din familia "elevului singuratic" și palid bacovian, prelungit mai apoi în "Restriștile" unui Voronca, foarte tânăr și el în 1923, visând cu timiditate un spațiu ocrotitor, atunci în "plimbări bolnave", "sfârșit", lamentându-se cu voce scăzută pe tema unei congenitale "tristeți" și "boli" care cere audiență și înțelegere. Noul portret e și el mereu în căutarea a "ceva bun", a unei legături sufletești, a tandreții și
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
mai puțin reverberantă, referința fiind una mitic-biblică, pusă în surdină și camuflată, cum ar zice Mircea Eliade, în "profanul" situației comune: cel ce vorbește despre pungile de sub ochi, "boala mizerabilă" ori "petele roșii de pe spate" face apel la acel gest ocrotitor, ca într-o pietà, o coborâre de pe cruce fără de cruce, reeditată în ambianța cotidiană, a unei râvnite "după-amieze de liniște": "nu cu asta vin lângă mâinile tale/ nu de asta ai tu nevoie/ nici eu/ dacă poți cu mâinile tale
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
dornici Să le înmoaie sînii mari și curul, Dînșii știind c-acolo li-e cusurul... Nota E.B. Ultimul distih în variantă soft: Să le înmoaie sînii mari și șoldul, Dînșii știind c-acolo li-e imboldul... Poem epic Îngerul meu ocrotitor s-au enervatul Și m-au făcut de tot rahatul! Îmi zice, - Păi bine, amice, Tu crezi că femeile-au șele Și buci, Ca ele mereu să le spele Și tu mereu să le-apuci? Îngere dragă, i-am zis
Poezie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/4051_a_5376]
-
în golul pe care-a pus stăpânire oale și ulcele îmbrățișarea noastră fatală am văzut-o cu ochii mei în preziua eclipsei m-am mirat singură cât de fericită se odihnește clavicula mea fosforescentă sub bălării și moloz în scobitura ocrotitoare a omoplaților tăi năpădiți de furnici Pe alt fus, în altî poveste De-a lungul râului, pe Cărarea Drumeților, de la Podul Lady Aberden până la Podul Champlain, am răscolit într-o zi de vară, centimetru cu centimetru, înainte și după furtună
Poezie by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/6967_a_8292]
-
nimeni nicicând la prohod parcă m-aș vedea perorând la televizor pe-o planetă străină pentru ochii furnicilor vie pentru tot șirul celor prea dragi demult pe-o altă planetă conduși la locul din urmă pe luciul oglinzii mă înconjoară ocrotitor chipurile lor unite în horă cum n-au fost niciodată încununate de gloria acestei victorii la care și-au adus toți la un loc și fiecare în parte obolul. Iulie 2009
Poezie by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/6967_a_8292]
-
să fie nu cel ce descrie lumea fenomenală, ci acela care și-o imaginează. Evident, aci se divulgă o mentalitate a evaziunii din mediul aspru al realității, inclusiv a celei social-politice, cu valențele sale ideologice, opțiunea unei retranșări în universul ocrotitor al ficțiunii rațional reglate. În decursul „epocii de aur”, „eseistul, la fel ca și cronicarul, monografistul ca și istoricul literar, era un «răzvrătit», în măsura în care nu se lăsa asimilat de o propagandă ostilă, și era în același timp un adversar politic
Tratat despre Nicolae Manolescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13213_a_14538]
-
de comisionari, tropăiau și își frecau nasurile cu mîinile vinete de frig. Cînd își zăreau stăpînul, înlemneau în poziție de drepți. Tata îi poruncea lui Anton să se așeze după tejghea și, după ce se închina de cîteva ori la icoana ocrotitoare a magazinului, pleca închizînd ușa în urma lui și călcînd apăsat. Înghițindu-și lacrimile, Anton se așeza pe o ladă cu săpun de Kazan și deschidea gramatica latină pe tejghea. Curajos, voia să se reapuce de teme. Dar cînd să moaie
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
readusă "în lumea civilizată". Pe care n-o agreează de fel și în care încearcă să se piardă din nou. Frustrant mi s-a părut faptul că nebunia ei, care e extraordinar de acut redată în romanul lui Bowles (Cerul ocrotitor, din care e inspirat filmul), e trecută cu vederea de Bertolucci, un regizor care se concentrează tocmai pe studiul de caz al personajelor în detrimentul acțiunii. Alterarea e una de pas narativ: filmul e fidel cărții cam 80% din timp, dar
Bertolucci x 3 by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12244_a_13569]
-
compun, mișcarea aceasta e importantă. Cîtă viață rămasă, atîta energie de-a muri. Cîtă putere de moarte, atîta dorință de-a scrie, în fond de-a așeza etichete într-un mic "bestiariu" de familie, cu Ursu și Pisica, animale moi, ocrotitoare, cu Iepurii, morți într-un naufragiu, cu tante Lucy și cîinele ei, Monco, un fel de Bendico al lui Lampedusa, cu vărul Putregaiul, cu colegele mai copile sau mai babe și așa mai departe. E, într-un fel, confesiunea sacadată
Camera păpușilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12276_a_13601]
-
ușă din muntele cerului cotropitor. Uluitoare este economia de mijloace a poetului, atât de la locul ei într-un sonet. Aidoma câinelui din Pompei, în panica sa, blocat în prag de torentul de lavă (ușa nemaifiind o stavilă între un înăuntru ocrotitor și exteriorul de temut, deja pârjolită și consubstanțializată în focul monstruosului lichid), eul poetic ar mușca și el în Dumnezeu - ,în cenușa lumii" - cu conștiința că astfel își va păstra ,tiparul" în divinitate (de vreme ce ea este, în acest caz, ,plumb
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
la Alecsandri, Ion Pillat, Mateiu Caragiale și, în chip deosebit, la Bacovia. Aici, el devine, în același timp, refugiu, care de-a lungul istoriei a avut mai multe nuanțe: natural în Odiseea sau Jules Verne (Copiii Căpitanului Grant), mai ales ocrotitor, securizant, la Neculce și Rimbaud, ,o cazemată a inconformismului" în Rinocerii lui Eugen Ionescu. Precum în cazul abia citat al lui Eminescu, refugiul îndrumă spre eros. Valeriu Cristea interpretează admirabil, din perspectiva temei sale, episodul Francesca da Rimini și Paolo
Informații false și false informații by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12868_a_14193]
-
sclipind un zbor răzvrătit bate aripi într-o zare târzie în care demult nu-i urmă de pasăre ce duhuri vibrează răstimpul și clipele în goluri adânci de stare născândă? moartea sclipind în temeri îndepărtate Pe ultima treaptă îngerul străveziu ocrotitor de-a lungul vieții a urcat treptele somnului cu aripile strânse făcându-se umbră pe ultima treaptă la picioarele domnului așteaptă să bată auzire fără de sunet ceasul de pe urmă
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/8930_a_10255]
-
scopul sublinierii acestor efecte acționează și iluminarea deosebită a scenei, care este, pe rând, inundată de un roșu intens, al soarelui incaș, iar În scena următoare, Într-un albastru profund, irizant, al mării dominate de turci și care devine cadrul ocrotitor al poveștii de dragoste dintre protagoniștii celei de-a doua părți. De asemenea, În ultima scenă a spectacolului, o combinație ingenioasă și eficientă de linii curbe și frânte creează În jurul Zimei (Lăcrămioara Maria Hrubaru Roată), protagonista, un centru de interes
ALECART, nr. 11 by Iulia Mădălina Ştreangă () [Corola-journal/Science/91729_a_92894]
-
în adolescență, îmi voi mîngîia, îmi voi îndulci carnea trupului, mi-o voi însîngera pios într-un gard de sîrmă subțire, ruginită, ghimpată... opreliște feciorelnică, duioasă, așteptată timid... Numai nu mă părăsi, Doamne! Tînjesc să simt umărul tău blînd, cald, ocrotitor, sprijinindu-mi cu bunătate umărul salăbit, măcinat... frumoasele bube ale iubirii... nesățioasele răni fragede și triste, adîncite pînă la os...pînă la măduva osului...Tu înțelegi, am fost lacom... nesăbuit... m-am năpustit... am zăbovit în plăceri nefiresc de mult
Rugăciune Laică by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12774_a_14099]
-
nici una, cărînd pachetul și desfăcîndu-l și uitîndu-mă la cele 30 de dulapuri. Ce păcat. iar acum nu sînt în stare să scriu o dedicație, poate peste cîteva zile; mi-e sufletul strivit. Să nu vă supărați pe mine. * Singurul „spațiu ocrotitor”, vorba lui Valeriu Cristea, a mai rămas această filă dreptunghiulară. În ea mă ascund dimineața, abia ieșit din somn, cu nelipsita ceașcă de teracotă galbenă plină ochi pînă la buze cu cafea fierbinte. Luați un motan și aruncați-l în mijlocul
Mi-e sufletul strivit. Să nu vă supărați pe mine by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13134_a_14459]
-
formatul cărții, mic, de electrocutarea pe care am suferit-o, înfulecînd pentru prima dată, Întîmplări din irealitatea imediată. Da, parcă aș fi pus mîna pe un fir electric! Dar mai bine aș găsi ceva liniștitor, ceva calm, blînd-senzual, un culcuș ocrotitor, o lectură-pansament. Și nu mă mai dumiresc de unde să scot cartea atottămăduitoare, cartea fragedă și pură, ușoară, străvezie, vesel deschisă-n fața ochilor mei avizi de fericire. Să stai într-o casă cu camere luminoase, răcoroase, așezată în mijlocul unei grădini
Eu mă logodesc, mă căsătoresc cu cărțile by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13767_a_15092]
-
neputința, certitudinea că nu mai pot scrie ceva care să-mi placă, că nu mai am spațiul necesar, mă determină să mă arunc cu capu-n jos și sufletul în sus în plicurile ce se cască zilnic ca niște prăpăstii ocrotitoare! Dar să nu uit un amănunt esențial. Aceste scrisori, sînt scrise vis-a-vis de dumneavoastră. Vă implică tot atît de mult ca și pe mine! Culmea, după trei sau patru săptămîni de tăcere, Mugur îmi dă un telefon și-mi poruncește
Se va citi pe melodia Gui gău iau by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14084_a_15409]
-
uluit el însuși de poeziile pe care le spunea, le cînta, le făcea parcă atunci, pe loc, în joacă, anume pentru mine. Se simțea "geniul", plutea în jurul lui ceva sfîșietor de gingaș, un fel de răsuflare-a îngerilor păzitori, aburul ocrotitor al gărzii personale de serafi. Cucerea clipa și o arunca la spate pentru a cuceri, cu mai multă plăcere, clipa următoare. Picioarele-i puțeau a găină moartă, diavolii aveau grijă să-l ieie în primire de la călcîie, dar el rezista
Voi începe să-mi amintesc c-am fost și poet by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14164_a_15489]
-
care își sug labele pline de găsime, prin somn, și mai depășesc o iarnă feroce, o scot la capăt ascunși în văgăunele lor calde, cinice... Numai că eu uitasem de chestia cu trestia și mă lăudam cu performanțele mele bătrîneilor ocrotitori! Am discutat îndelung cu Mișu, se plimba ușor aplecat, nu ca deasupra, bățos... obosit , dezabuzat ( "E nasol să fii mort" , zicea...), bucuros însă că-și "fentase" încă o data observatorii darnici... Mi-am recunoscut greșeala, am reintrat în odaia mea albă
Proba martor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11856_a_13181]
-
uman drept centru al unei realități inexplorate de existența noastră la marginile unui univers fără frontiere.. Poezia Viorelei Codreanu Tiron vrea să facă din noi ființe capabile de a ne trăi propria singurătate fără să ne refugiem în spatele unor bariere ocrotitoare, tot atâtea autoamăgiri susceptibile de a ne face și mai slabi și mai singuri decât suntem: „Numai nesfârșitul dans al luminii/ n-am reușit să-l văd/ pentru că lumina,/ lumina nu doarme niciodată!/ Și-atunci/ ...m-am întors în somnul
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]
-
și alinare, poetul nu mai găsește decât urme șterse, amintiri răzlețite, risipite, pe care se trudește să le adune mănunchi și să le rescrie „din negură și scrum”. Gestul oferirii unei flori persoanei dragi, un crâmpei de pasiune, un gând ocrotitor, un semn de încurajare, uitate idealuri, vise ce dor, puține clipe de amor, dar și „Steagul singurătății” - arborat sus, pe catarg atunci când „barca mea e dusă-n larg / De uraganul vieții” (Nu știu când plec). Toate acestea constituie averea poetului
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]