11 matches
-
auzea măi. De cântat și el s-o cântat măi Foile jalnic veneau măi Oile când au zbierat În mine jalnic urlau. Câinele când o lătrat măi. Ciobanul nu-1 auzea măi. Genul: doină. Versificația: - metrica: asocierea versurilor câte trei, vers octosilabic, forma catalectică, cu silaba de completare „măi”. Ambitus: nonă mare. Intervalica: secunde, terțe, cvarte, cvintă. Caracterul melodiei: după gradul de ornamentare: melismatic. Mai pe larg vezi teza de doctorat la autor. Referință Bibliografică: Dr. FLORIN OVIDIU BĂLĂ, Repertoriul păstoresc din
DR. FLORIN OVIDIU BĂLĂ, REPERTORIUL PĂSTORESC DIN NORDUL MEHEDINŢIULUI de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Dr_florin_ovidiu_bala_repe_varvara_magdalena_maneanu_1389946237.html [Corola-blog/BlogPost/365960_a_367289]
-
la victoria siempre!"" ("Până la victoria eternă!"). Ca și multe din cântecele autorului și în linie cu tradiția muzicii cubaneze și caraibiene, cântecul constă dintr-un refren plus o serie de cinci strofe (catrene), rimând ABBA, cu fiecare linie în vers octosilabic. Există mai mult de 200 de versiuni ale acestui cântec. Cântecul a fost cântat și de Los Calchakis, Compay Segundo, Soledad Bravo, Óscar Chávez, Nathalie Cardone, Robert Wyatt, Inés Rivero, Silvio Rodríguez, Ángel Parra, Celso Piña, Walter Cesar, Xesco Boix
Hasta Siempre, Comandante () [Corola-website/Science/325287_a_326616]
-
literare scrise. Se cunoaște cazul nuvelelor din Decameronul (1349-1353) lui Boccacio, sau al fabliaux-urilor din secolele al XII-lea și al XIII-lea, care provin majoritatea din Nordul Franței. Aceste scurte povestiri de 50 până la 1500 de versuri (în general octosilabice) sunt adesea taxate drept "pornografice" de specialiști pentru că în ele abundă istorioarele scabroase cu soți încornorați sau cele ușor delirante precum "aceea a unei singure femei care cu pizda ei slujea o sută de cavaleri din toate zările". Totuși nu
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
cerem unei tragedii nu poate fi, într-adevăr, orice fel de desfătare, ci numai cea care-i e proprie (v. în rom. Aristotel, Poetica, București, 1965, p. 71). 19. Mai exact, secolul al XVIII-lea are două tipuri de versuri octosilabice: unul comic (care apare în Hudibras și este continuat de Swift și Gay) și altul meditativ-descriptiv (pe care îl găsim în poemul lui Milton V Allegro și, mai ales, în H Penseroso). 20. Se pare că abia în 1849 "poeții
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
deosebită de cea a genului. Viëtor însă face o excepție - cel puțin pentru sonet; noi suntem în favoarea unei interpretări mai largi. Dar aici trecem din domeniu! terminologiei în cel al criteriilor de definire a genului. Putem oare vorbi de "versul octosilabic" sau de "versul dipodic" ca genuri? suntem înclinați să răspundem afirmativ, si prin aceasta înțelegem să spunem că, în raport cu norma pentametrului iambic care domină în Anglia, poemele octosilabice din secolul- ai XVIII-lea sau poemele dipode de la începutul secolului al
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
cel al criteriilor de definire a genului. Putem oare vorbi de "versul octosilabic" sau de "versul dipodic" ca genuri? suntem înclinați să răspundem afirmativ, si prin aceasta înțelegem să spunem că, în raport cu norma pentametrului iambic care domină în Anglia, poemele octosilabice din secolul- ai XVIII-lea sau poemele dipode de la începutul secolului al XX-lea pot fi considerate poeme de un gen deosebit atât în ceea ce privește tonul cât și etosul *19, și că nu este vorba doar de o clasificare în funcție de metru
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
și de oroare plăcută ("milă și groază", și-au spus poate unii dintre amatorii de romane gotice) *22. În general, concepția noastră despre gen s-ar cuveni să încline spre latura formală, adică să considere drept gen mai degrabă versul octosilabic folosit de S. Butler în Hudâbras sau sonetul decât romanul politic sau romanul despre muncitorii industriali : avem în vedere genurile "literare", nu clasificările după subiect, care pot fi făcute și în privința lucrărilor neliterare. Poetica lui Aristotel, oare consideră că epopeea
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
de a doua parte sunt grupate cântecele după vârstă și sex, întâlnindu-se astfel cântece ale copiilor, ale fetelor tinere, ale bărbaților etc. A treia parte este dedicată cântecului în sine. Forma prozodică a culegerii este una fixă, versurile fiind octosilabice, ritmul trohaic, fără rimă, dar cu armonie și muzicalitate interioară, întâlnindu-se frecvent asonanța și aliterația. O altă caracteristică a culegerii ar fi diversitatea tematică. Ion Stăvăruș consideră că multe dintre cântecele din Kanteletar se apropie de doina din Carpați
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
concursul lansat de Comisia de Cooperare Intelectuală a Ligii Națiunilor pentru traducerea Kalevalei, la care a participat și autorul, amintind dificultățile întâmpinate în timpul traducerii, dar și despre temerile că opera tradusă nu se va ridica la nivelul originalului. Pentru că versurile octosilabice, lipsite de rimă, i-au pus probleme, acesta se decide să realizeze traducerea în proză. Traducerea în versuri a lui Iulian Vesper vine să contrazică ceea ce credea despre acest lucru Brezianu 197. Alte mărturii despre experiența traducerii Kalevalei apar și
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
banul C...), descoperit, ca din întâmplare, de Maria, cea căreia preacinstitul nu îndrăznise să i-l dăruiască: "Sus, pe cer, sunt multe stele; Câmpu-i plin de floricele; Dar nici una dintre ele Nu-i ca chipul puicii mele!". Monorimă și pes octosilabic (precum în poezia populară), cacofonie, diminutive hilare, expresii tocite, toate concură la coagularea unui șablon sentimentalist de care s-ar fi rușinat până și Văcăreștii sau Costache Conachi. Și, credeți-mă pe cuvânt, bărboșii boieri aveau standarde relativ modeste, fiindcă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
și fete, / De cu sară până-n zori, / Că ni-i viața rai cu flori!"237 Fragmentarea recitativului melodic, însoțit de refrenul tematic, prezintă, de fapt, pragurile de trecere dintre vârstele omului, marcate, și la nivel formal, de scurtarea versurilor, versul octosilabic transformându-se în vers de trei sau patru silabe. Primul fragment, în care este descrisă tinerețea, este dominat de prezența diminutivelor (stejărel, tinerel, mândruța, mânuța), în timp ce partea a doua, în care este ilustrată bătrânețea, este structurată antitetic, legătura dintre cele
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]