242 matches
-
putea supraviețui. Cu aerul că fuge de sine, autorul încearcă a dovedi că, dimpotrivă, nu s-ar putea deslipi de eul său, chiar supunîndu-se unor teste dure. Baia de concretețe la care Ioan Flora își obligă producția nu reprezintă o ocultare a poeziei, ci un mod indirect de-a o sugera, tangent la o exasperare a expresiei ce se sacrifică pe sine. Mitul ,omului concret", de sorginte bacoviană (stihul: ,- O, cum omul a devenit concret..." figurează drept motto al volumului intitulat
Lirism extravertit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11253_a_12578]
-
facto mutilant în recepția complexității textului literar: "Cele mai bune istorii literare și culturale românești vor fi scrise abia de acum înainte, prezic eu, bazate pe descifrarea hermeneutică a încifrărilor religiosului în discursul estetic". Sau concluziv, degajînd conotația postideologică a ocultării religiei: În- tr-un cuvînt, am convingerea că marginalizarea religiosului în societatea românească (sau în orice altă societate) ar știrbi în mod grav, poate iremediabil, cîștigurile de libertate de după 1989. Opoziția față de religie ține mai totdeauna de sistemele tiranice, foarte, dar
Un româno-american (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14873_a_16198]
-
va ocupa mintea în anii '60, comunismul. Această atitudine își află desigur coerența în demna aversiune a academicianului față de logica totalitară. Dar putem de asemenea să presupunem că anticomunismul său pasional îi va fi facilitat cîteva operații, cum ar fi ocultarea trecutului legionar al prietenilor săi..." (pagina 519). Cu acest fel de argumentare se poate dovedi absolut orice. Două sînt abuzurile majore pe care Lavastine le comite și, încă, fără nici o urmă de inocență. Primul se referă chiar la strategiile pe
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
fi dovedit perfect valabilă și în cazul când se aplică realităților generate de totalitarismul comunist. Să ne reamintim repetatele demersuri de mistificare și re-inventare a propriei noastre istorii care, în esența lor, nu exprimau altceva decât o tentativă obstinată de ocultare a sensului real al unor anumite evenimente și - în ultimă instanță - nu erau altceva decât o operație dirijată de distrugere efectivă a memoriei! Pentru cine este dispus să înțeleagă lucrurile până la capăt, deliberata mistificare a trecutului se instrumenta în scopuri
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94317_a_95609]
-
emoției estetice, catharsisul eliberator al speranței confundării vieții cu actul artistic. Sufocată de politică, etica se va metamorfoza pentru autor și publicul său în estetică. Pentru artistul revoltat contra răului absolut al ideologiei comuniste, obligând la prostituarea creatorului și la ocultarea convingerilor lui intime, a face binele în sens ideal, dincolo de accepția imediată, contingentă, a bunătății, devine a face bine opera în sine, respectându-i autonomia și propriile criterii. în pofida puterii, a ingerințelor politice, a interdicțiilor și a indicațiilor cenzurii, începând
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/12608_a_13933]
-
actul interpretativ ori abordat așa cum este el gîndit și notat, cu insuficiențele și precaritățile lui? A fi sau a nu fi (in)fidel partiturii? Iată o întrebare la care compozitorii ar putea răspunde că prin interpretare este permisă, chiar necesară ocultarea unor stîngăcii ale partiturii, în timp ce interpreții, revoltîndu-se, ar fi în măsură să opteze pentru lealitatea demersului restitutiv, argumentînd cu indecența unor derogări de la litera și spiritul muzicii. Derogări conștiente, firește, căci cele involuntare țin de relativismul, superficialitatea ori neglijența cu
Logica partiturii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11415_a_12740]
-
o bună parte din traseu ca să ia și el măcar medalia de bronz la Universiada organizată la București în 1981. Cum am spus deja, demersul lui Radu Paraschivescu, deși vizează dimensiunea etică a sportului, conflictul ivit între principii și tentația ocultării lor conduce textele cu ușurință înspre literar. Aceeași situație o întâlnim și la Traian Ungureanu în Manifestul fotbalist apărut anul trecut în aceeași colecție. Amândoi știu că pentru a convinge prin expresie și pentru a izbuti un mesaj mai puternic
9 istorii exemplare by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11693_a_13018]
-
Întreținută cu metoda (o „vînătoare de oameni”, zicea Basarab Nicolescu), Cezar Ivănescu Își preconizase sfîrșitul: „mă omoară știu, dar cu zăbava”. Poetul, care a fost și traducător și memorialist (dezordonat, justițiar, condamnînd cu franchețe - În cărți care au iscat scandal - ocultarea adevărurilor) a rămas o figură incomoda, singulară, cu orgoliu supradimensionat, lansînd acuzații furibunde. Un destin Învolburat, așadar, un inovator ispitit de chemarea arheitătii, cu o imensă cultură poetica impunînd o viziune; tortură Poeziei, cazna scrisului, prezența sacrului, tragismul condiției umane
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
memoriilor scrise și tipărite. Problema pe care o ridică această bogată producție este însă aceea că ea înclină, într-un mod mai greu sau mai ușor perceptibil, către... ficționalizare în beneficiu propriu, prin sublinierea unor gesturi de timidă rezistență și ocultarea multor altora, de compromis efectiv cu regimul trecut. A privi într-o lumină crudă colaboraționismul unor mari scriitori și a selecta din biografia personală numai acele secvențe convenabile prin prisma prezentului, a le dilata hiperbolic și a expedia în câteva
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
interioară de good guy, om cinstit exprimându-și cu sinceritate opiniile și apărându-le apoi ferm, dar cu eleganță. Ceea ce atrage, în primul rând, în scrisul său este această notă de onestitate intelectuală. Dacă greșește și alunecă în parțializări ori ocultări ale adevărului (de la cel istoric la cel estetic), o face pe cont propriu, fără a urma la comandă aliniamentele "patriotice" ori "corect politice" ale imposturii. Cu un titlu șarjat-agramat, Românii e deștepți ambiționează să ofere o diagramă a lăudăroșeniei naționale
Încleiați în clișee by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10536_a_11861]
-
la Qui-perd-gagne (și viceversa) " (Un vis...). Sau: "Rosine, Edith, Alice adore-i/ șalul, eșarpele de lux;/ șalul e șarpele de lux,/ roz, inedit, al Isadorei" (Antistrofă). E un idiom sofisticat, al cărui țel nu e atît comunicarea, cît disiparea și ocultarea înțelesului. Dificultățile propriei sale elaborări formînd mesajul de căpetenie al discursului, ne putem gîndi la o similitudine între faza aurorală a unei limbi și faza ei finală, somptuoasa-i agonie. Heliade și latiniștii, cu ai lor monștri lexicali suav-terifici, ce
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
și alteori cu o tot atît de virila nemăsură - un "rău al veacului". Un rău cu specifice manifestări, căruia i se dă, din diversele nume cu putință, cel de dezolare și care suprimă nu doar ipostază narcisiaca a autorului, prin ocultarea oglinzii, ci și pe cea expresiva, prin amploarea trăirii asumate, deversînd limitele verbului: "nu mă mai văd în oglindă. nu mai încap/ în oglindă. nu mai încap în cuvinte. este în mine/ o dezolare. ea nu încape în cuvinte" (La
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
practicile serviciilor speciale de intoxicare, propulsînd în bătaia reflectoarelor, la rampă, fel de fel de "creatori" de opinie publică (așa-zișii "agenți de influență"). Mulți apar și dispar așa cum au apărut, ca într-o scamatorie de cea mai joasă speță. Ocultarea adevărului istoric tinde să blocheze memoria, inclusiv cea scrisă. Rescrierea istoriei impune, logic, accesul liber la arhive, precum și corelarea obiectivă, corectă, a faptelor revolute. Răstimpul clipei își găsește, astfel, locul cuvenit în șirul împrejurărilor de ieri, de astăzi și de
Istoria si răstimpul clipei by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17998_a_19323]
-
în 1949 și 1950. Operațiunea de trucare și anexare a fost precedată de scoaterea perfida din circuitul comercial și din rafturile bibliotecilor a edițiilor operelor poetului, dinaintea instaurării comuniștilor la putere. Printr-o astfel de "lovitură ascunsă" s-a urmărit ocultarea Doinei, ca și a tuturor textelor politice eminesciene, orientate împotriva Rusiei, în speță a cunoscutului ciclu de articole, apărut în Timpul, în 1878, închinat drepturilor noastre asupra Basarabiei. Evident, "scurtcircuitarea tehnică" a legăturii dintre Eminescu și cititori a inclus și eliminarea
"Literatura orizontală"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17513_a_18838]
-
la Blaj, iar pe de alta, racordul cu epoca modernă, în care se produce cuplarea progresivă la cultura română de peste munți. Modernizarea spiritului blăjean, vizibilă în literatură cel puțin prin noutatea formulei lui Pavel Dan, este un fenomen care - din cauza ocultării din perioada 1948-1989 -, încă își așteaptă interpretul capabil să o investigheze și să o integreze istoriei literaturii contemporane. Punctul central al rememorărilor și reconstituirilor lui Radu Brateș îl reprezintă, firește, volumul Aspecte din viața Blajului, din 1942. Apărută într-un
Spiritul Blajului by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2503_a_3828]
-
curățare", în perioada comunistă trecerea la index, topirea, mutilarea cărților a fost însoțită de o brutală politică de înlocuire a valorilor legitime cu cele legale, care corespundeau ideologiei și intereselor grupului terorist de la putere. Mulți noi scriitori au participat la ocultarea, la "darea afară" a valorilor din circuitul public, deoarece puterea le-a oferit preluarea "locurilor" rămase vacante fie în atenția publică, fie în ierarhii administrative, fie în instituții culturale ori pe lista favorurilor. În cultura publică, la fel și în
Chiar trebuie să descoperim apa caldă? by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/18178_a_19503]
-
Starobinski: "dacă le privim îndeaproape observăm că puterile sale constau aproape toate în arta de-a despărți, în fiecare moment, ceea ce trebuie păstrat în posesia sa (înăuntru, în taina inimii, în piept) și ceea ce e oportun a fi oferit exteriorului: ocultare sau mărturisire deplină a dorinței sale de întoarcere, identitate fictivă sau nume veridic, trecut inventat sau povestire fidelă. Iscusința lui Ulise constă în a aprecia, într-o lume aproape universal ostilă, partea variabilă a ceea ce poate fi exteriorizat". Altfel spus
Ulise ca prototip by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16730_a_18055]
-
eseurile Nu din pietate, ci din necesitate (M.R. Paraschivescu), și «Divanul» unui înțelept cu limba română (C. Noica). Ele se raportau, atunci când au fost scrise, la crize și situații provocate de fostul regim: supralicitarea trecutului și a autohtonismului, reprimarea contestației, ocultarea gândirii nemarxiste. Dispărând contextele care le-au generat, subtextele lor nu mai spun prea multe lectorului. Însă textul criticului rămâne. E actuală discuția despre rolul imaginației istorice în critica lui Călinescu, despre tehnica „suprarealistă” a lui Bogza sau despre scriitorul-cobai
Mircea Martin, istoric literar by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2736_a_4061]
-
putem spune, fără frică de a greși prea mult, astăzi, ca și în primavara anului 1940 când pleca pe ultimul drum, Nae Ionescu fascinează și, poate acesta este motivul pentru care „boierii minții”, neo comisarii culturii române de astăzi, încearcă ocultarea lui. „Ce soartă stranie a avut omul asta extraordinar, care moare neîmplinit, nerealizat, învins și - dacă nu mi-ar fi greu s-o spun - ratat”, nota Mihail Sebastian în jurnalul sau, în dreptul datei de 15 martie 1940, ziua morții fostului
Nae Ionescu în țară și exil. In: Editura Destine Literare by Sebastian Doreanu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_453]
-
gîndire, iar astăzi gîndirea liberă e sistematic blocată de presiunea mediatică a ideologiei dominante. Aproape că îți vine să spui că ultimul lucru care se dorește astăzi e spunerea adevărului și revelarea rostului vieții umane. Dimpotrivă, ținta pare să fie ocultarea lor. Oricum, pentru Ciprian Vălcan mixajul dintre filozofie și litaratură reprezintă ceea ce Sloterdijk numea "geniul centauresc": putința de a practica atît idiomul sever al științei cît și limbajul exuberant la artei. Și așa cum centaurul e o ființă hibridă al cărei
Surîsul centaurului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8257_a_9582]
-
logică a formării operei muzicale se afirmă și funcționează doar în condiții necesare și suficiente de abordare în structură și lectură<footnote Vezi Nicolae Brânduș, Interferențe - Ed. Muzicală, București, 1984, pp. 75-82 și 126-134. footnote>. Aceasta va duce spre o ocultare conștientă a nivelului paradigmatic generator și spre coerența implicită (implicată) a enunțului sintagmatic, încărcat de sens (interioritate), astfel dobândite prin uz. Gestul interpretativ apare simplu, total, în întreaga sa încărcătură culturală. Ce putem deocamdată afirma despre modelul structural al invenției
Logica Lumilor Posibile X ? modele structurale ? by Nicolae Br?ndu? () [Corola-journal/Journalistic/84191_a_85516]
-
al depunerii unei cărți de vizită. Ferparele care constituiau altădată o secție specializată a ziarelor - și care alcătuiau un registru demn de încredere al comunității - acum apar doar întâmplător, confirmând că moartea a devenit statistică, și nu o întâmplare excepțională. "Ocultarea socială a morții", de care vorbesc studiile de psihologie socială, a antrenat și trecerea în planul al doilea a ceremoniilor mortuare. Vechile practici erau emanația unei societăți perfect organizate, ierarhizate, formalizate, care oferea răspunsuri oricărui tip de provocare. Fără îndoială
Mic tratat despre doliu (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6922_a_8247]
-
Amprenta lui este de model esențial al criticii impresioniste, cu toate despărțirile ei necesare. Între contestatarii și admiratorii extaziați ai unei personalități fascinante, cum a fost G. Călinescu, există o asemănare izbitoare: și unii și ceilalți judecă prin omisiuni și ocultări. Un portret întreg și mai aproape de adevăr putem avea numai citindu-i și pe unii și pe alții. Iată meritul de necontestat al receptării contrastante a unui mare creator.
În apărarea lui Călinescu? by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/8122_a_9447]
-
care, culegînd cea mai mică doză de ură, atrage cea mai mare afecțiune. E filozoful împotriva căruia criticile, chiar dacă există, nu ating paroxismul patimii. E contemporanul nostru cel mai puțin dușmănit. De pildă, într-o vreme cînd, bănuindu-l de ocultarea unui episod din perioada interbelică, îl priveam cu o amărăciune suspicioasă, simțeam prea bine că nu-l puteam dușmăni. Era prea prevenitor în blîndețea cu care își întîmpina interlocutorii ca să-i poți purta ranchiună. Cînd am îndrăznit să-i mărturisesc
Venerabilul Șora by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9546_a_10871]
-
autohtonă a clasei țărănești, nu mai agresează orficul și oracularul, originile și increatul, nu mai idealizează natura, nu mai resping lumea urbană", afirmă, ușurat, Gheorghe Crăciun, ca și cum o anume tematică (sau absența ei), ca și cum un anume limbaj al poeziei (sau ocultarea lui) le-ar fi determinat cota valorică. E drept că "poezia optzecistă este o poezie puternic legată de contextul socio-cultural în care ea s-a născut", dar asta nu e neapărat un merit estetic, cum ni se dă a înțelege
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]