241 matches
-
cîte tipuri de discurs istoric și-a constituit omul de-a lungul timpului cu privire la lume și relația lui cu lumea. Astfel, vom putea deosebi: mitizarea, ca formă distorsiona(n)tă a discursului mitic, vrăjirea ca expresie a discursului magic sau ocultarea ca formă a discursului ocult, mistificarea sau dogmatizarea ca modalitate de a ascunde realități ale discursului mistico-religios, falsificarea ca temei al discursului filosofic, dezinformarea sau ideologizarea ca mijloc de pervertire a demersului politico-ideologic, ero(n)area specifică demersului științific, imaginarea
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
semiotice ale persoanelor direct implicate: ale emitentului-receptorului, în primul rînd, respectiv ale observatorului, în calitate de "suprareceptor", în al doilea rînd; utilizarea limbajului pentru asumarea teoretică a "situației de comunicare mincinoasă" introduce implicit (prin natura "mistificatoare" a limbajului însuși) o doză de ocultare pe care cu nici un chip nu o putem evita; din acest punct de vedere, orice demers etnologic sau etnografic, hermeneutic sau semiotic este, în esență, o minciună, iar cel care își propune să o valorifice este un ficționar; căci, cum
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
categoriile de lemn.” (Thom, 1993:81). Astfel, acest limbaj are drept scop să sfărâme coerența gândirii și lumii reale pentru a le substitui “coerența” ficțiunii ideologice. În fața “încăpățânării faptelor” și gândirii, discursul de lemn se bazează pe mai multe tactici: ocultarea ca selecție artificială operată între fapte, evenimente; transformarea anumitor evenimente în ilustrări; diversiunea care permite explicarea tuturor relelor prin trimiterea lor în tabăra adversă; minciuna, aceasta devenind o “industrie a minciunii. Prin faptul de “a resorbi elementele îndărătnice din real
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
de lemn este cultivată cu precădere în contexte politice caracterizate prin suprimarea altor discursuri și impunerea prin forță a discursului ideologic oficial, individualizându-se prin accentuarea negativă a trăsăturilor specifice limbajului politic în general: schematism, conținut referențial vid, eufemizare și ocultarea maximelor conversaționale 73. Reprezentând prin excelență un instrument de disimulare, de mascare, de dedublare, de uzurpare, limba de lemn se impune în toate domeniile de comunicare, așezând sub semnul prohibiției celelalte manifestări discursive. O analiză extinsă a trăsăturilor limbii de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Vizând alimentarea ficțiunii ideologice, limba de lemn nu comunică și nu descrie nimic nou, de aici caracterul ei artificial și lipsa de spontaneitate. Operând o selecție în rândul faptelor și evenimentelor, se ajunge la asimilarea simbolică a realului și la ocultarea a ceea ce nu corespunde mesajului ideologic oficial: "Limba de lemn asigură reajustarea și reactualizarea permanentă a realității, fără de care ideologia și-ar pierde virulența și impactul asupra lumii"74. Predilecția pentru alegorie, prozopopee și metonimie răspunde aceleiași funcționalități. Limbaj political
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
o serie de constrângeri: de ordin intern, vizând respectarea unui set de reguli sintactice și lexicale, și de ordin extern, referitoare la epistemele ce caracterizează fiecare epocă istorică și care determină direcțiile tematice, valorile semantice ale lexicului, tabuurile lexicale etc. Ocultarea acestor exigențe reduce eficiența actelor discursive și afectează statutul locutorului în ierarhia politică. În aceste condiții, se înregistrează o tendință de standardizare a actelor de limbaj performate pe scena politică, de elaborare a unor rețete discursive, menite să asigure atingerea
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
constituie prilej de afirmare a propriilor concepții politice, de eludare a temelor incomode, dar și de descalificare a actelor și discursurilor adversarilor politici. De asemenea, frazele arborescente, alcătuite prin acumulare, sunt un mijloc formal de mistificare a realităților politice, de ocultare a subiectelor sensibile pentru imaginea emitentului și de manipulare a interesului auditorului. Potrivit gramaticii generative, care așează în centrul preocupărilor dialectica competență-performanță, locutorul este capabil, pe baza unui număr finit de reguli sintactice, să construiască un număr nelimitat de fraze
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
seducția, informarea sunt posibilități înscrise în însăși natura discursivității, precum și că vor exista permanent două tipuri de uzaj retoric, unul critic, lucid în raport cu discursul și procedeele sale (retorica albă) și unul care va urmări manipularea auditoriului, impunerea unor idei prin ocultarea mecanismelor discursive ce sunt puse în joc pentru a realiza acest lucru (retorica neagră), M. Meyer concluzionează că adevărata problemă, dar și soluția ei se regăsesc la nivelul pathosului, al acceptării sau respingerii intențiilor discursului (care, în opinia autorului, desemnează
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
epistemo)logic însemnând a falsifica, a substitui, a voala; axiologic cu înțelesurile de a trișa, a amăgi în plan moral, a imagina, a fabula în plan estetic și a înșela, a fura, a sustrage în plan juridic; praxiologic înțeleasă ca ocultare, deghizare în spațiul cultural, ca deformare, degradare, metamorfoză în spațiul socio-economic și ca mistificare, dezinformare, trucare în spațiul ideologic 548). Dacă eliminăm din definiția minciunii două componente care apar foarte des în analiza acestui concept necesitatea aserțiunii unei propoziții false
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
la Goicea Mare, și 50 de ani de la moartea Întemeietorului școlii. Dar, de fapt, aceste gânduri mă preocupă de mult timp. Acest an Însă poate fi Începutul unei discuții necesare și utile asupra moștenirii gustiste. Dan Dungaciu: Strategiile culturale și ocultarea politicului. Un model. Fundalul prestației pe care o evocăm aici e bine știut: societatea românească a anilor ’80, deloc senină, deloc Îngăduitoare și Încă Îndărătnică În a prezerva axiologia oficială livrată României o dată cu suprastructura unui sistem de ocupație. Suntem la
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
acest sunet secund capătă alura unei strategii neostentative care lasă să se Întrevadă, deja, strategia culturală de care pomeneam: o așezare, dacă nu abrupt Împotrivă, cel puțin alături de direcția unică a discursului oficial; un refuz nu prin frondă, ci prin ocultare, prin relativizare, prin contabilizarea competentă a alternativelor. Spațiul nu ne Îngăduie dezvoltări masive, dar câteva elemente mai pot fi convocate aici. Totul degajă aceeași atitudine. Există În multe dintre cărțile acestor autori, am Îndrăznit să sugerăm, un stil de a
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
o organizare politică care îi neglija pe reprezentanții tradiționali ai suveranității populare, mai ales primarii. În principiu, administrarea consultativă ducea la o negare a politicii, procedând ca și cum știința experților putea face abstracție de interesele particulare în căutarea interesului general. Această ocultare a conflictelor de interese și a mizelor puterii care le însoțeau făcea proiectul de modernizare cu atât mai ambiguu, cu cât politicile urbane ale statului se împletiseră mai bine cu preocupările burgheziei arhaice și autoritare de a-și păstra rentele
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
secret nu are valoare decât dacă este cunoscut și nu devine fascinant decât dacă există interdicția răspândirii lui; întreaga simbolistică, gesturile, cuvintele, sunetele, apelul la senzații gustative sau olfactive particulare, chiar și arta, mitologia etc. nu constituie decât modalități de ocultare și dezvăluire a misterelor; pe tavanul confesionalului se desena un trandafir ca simbol al tăcerii, al secretului (mărturisirile erau făcute „sub rosa” - sub jurământul tainei). Termenul de secret, taină, mister, are înțeles general, conotații deopotrivă pozitive și negative, dar cu
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
textul se învăluie în ireal, o pânză de mister și adevăruri interzise. Dacă nu ne supunem atmosferei vrăjite și nu trăim ce trăiesc și personajele, finalul nu poate fi decât lipsit de sens. Peter Ackroyd își împletește stilul narativ cu ocultarea clarității, infiltrând cu subtilitate poezie în incidente magice, injectând lirism în narațiune. Deși presărată cu momente de suspans și incidente palpitante, crime chiar, cartea e predominant o experiență lirică și creează un tip nou de lector: lectorul părtaș. Peter Ackroyd
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
roman. Celelalte au o aură tragică. Eroii nu sunt nici ei comici. Fiecare luptă singur. Lodge ține la ei chiar dacă ne comunică acest lucru într-un mod bizar. Întreg romanul e o introducere în arta de a comunica sensibilitatea prin ocultarea, amânarea ei. Thinks... , Secker & Warburg, London, 2001 2.13. "Pinterescul" Acest alt fel de literatură Premiul Nobel pentru 2005 a fost decernat dramaturgului, scenaristului (radio, televiziune și film), regizorului, actorului și cu siguranță că nu în ultimul rând militatntului activ
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
H. Hofstätter definește simbolismul ca pe o atitudine mentală a cărei expresie este recuperabilă din literatură și din artele vizuale deopotrivă. Literatura, arta în general, devine un spațiu de mediere în cuprinsul căreia asistăm la manifestările în diferite grade de ocultare estetică a unei structuri de adâncime, a unor imponderabile, inefabile. Cu alte cuvinte, suntem puși în posesia unei "realități" de ordin secund, a unei proiecții care emană de la o sursă intangibilă, așa cum lumina se descompune în culori pe un ecran
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]