105 matches
-
bleu: voyelles,/ je dirai quelque jour vos naissances latentes." Critica literară a remarcat în opera lui Rimbaud percepția sinestezică specifică simboliștilor, corespondențele între culoare, sunet și miros dintr-o perspectivă strict literară, iar din punct de vedere extraliterar tradițiile ermetice, ocultiste ce speculează litera, pe de o parte, și fenomenul audiției cromatice, pe de altă parte. Jünger preia metafizica vocalelor lui Rimbaud, dar aduce câteva modificări esențiale. El asociază vocalelor A și O culorile luminii roșii și galbene, în timp ce pe I
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
despre el în România literară, în care spunea, producând stupefacție, " Dacă nu aș fi avut destinul meu, mi-aș fi dorit destinul lui." A părut multora un om neobișnuit, profund enigmatic. Înclinațiile sale erau diverse și aflate la "extreme": scriitor, ocultist, preot. A existat, există, o mică legendă țesută în jurul calităților sale insolite de spirit gnostic. A izbutit să-și potențeze misterul, devenind un incognoscibil fascinant. Lipsește din sintezele de istorie a literaturii cele mai creditate. E calificat cu stăruință, în privința
Un avangardist dincoace de ariergardă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10684_a_12009]
-
în ea însăși un semn grăitor al pierderii valorilor și mentalității creștine în interpretarea lumii. Ea a devenit un puternic vehicul de diseminare a unei filozofii necreștine asupra vieții și istoriei, manifestând mai curând, pe față sau în ascuns, influențe ocultiste și orientale“. Într-un material existent pe site-ul amintit se spune că „Fenomenele extraterestre sunt pentru creștinii ortodocși un semn că trebuie să calce cu mult mai multă hotărâre, trezvie și băgare de seamă pe calea mântuirii, cunoscând că
Agenda2004-6-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282027_a_283356]
-
devenit un obișnuit al caselor de editură Gallimard și Laffont. Pe bună dreptate: nimeni n-a reînviat cu mai multă aplicație arhivistică și cu un mai mare spirit veacul lui Rousseau și al lui Brissot, amestec de utopiști, reformatori, mesmerieni, ocultiști, ateiști, pornografi și raționaliști. Ceea ce n-a reușit nici un francez, a reușit acest american instalat o bună bucată de vreme la Paris ca și eroul lui Henri James.
Un american la Paris by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16834_a_18159]
-
supremei cunoașteri magice. Despre ea, însuși Lucifer e pus ca să îndemne: „Ia această carte și, atent citind,/ Vei învăța să te prefaci în orice ai voi”(VI, 124-125). Numită de Paracelsus „filosofie ocultă”, de Trithemius „magie spirituală”, iar de unii ocultiști moderni „magie transcendentală” (A. E. Waite), toată acestă bibliotecă magică a lui Faust trata - sintetiza Agrippa în De incertitudine... - despre „cele mai înalte mistere și cea mai profundă Contemplare a celor mai secrete lucruri, despre natura, puterea, calitatea, substanța și
În biblioteca lui Faust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2679_a_4004]
-
și un nonsens își fac de cap“, scria Bruno Schultz. Witold Gombrowicz: Ferdydurke. Editura Rao, București, 2005. Preț: 35,90 lei. Simbolurile medievale „Misterul catedralelor“ este un studiu publicat în urmă cu mai bine de opt decenii, de un scriitor „ocultist“, ce-și zicea Fulcanelli. „Apariția acestei cărți a reprezentat unul dintre momentele cele mai importante ale acestui curent simbolistic francez, impregnat de ocultism, care în România a avut imitatori de seamă, precum Sadoveanu sau Vasile Lovinescu“, explică în prefața sa
Agenda2005-51-05-timpliber () [Corola-journal/Journalistic/284529_a_285858]
-
mistice. Evelyn Underhill a fost prezentată cititorului român de azi drept o autoritate academică, o specialistă în teologie mistică și în istoria religiilor, care a predat cursuri de profil la Universitățile din Oxford și Cambridge. Realitatea este alta. După începuturi ocultiste și mistico-esoterice (adeptă a lui Arthur E. Waite, membră în „The Hermetic Order of the Golden Dawn“, emulă a lui Rabindranath Tagore), d-na Underhill s-a îndreptat înspre mistica creștină, devenind una dintre militantele aripii catolicizante a bisericii anglicane
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
izvoarele ei nu sunt prea ortodoxe din punct de vedere științific. Pentru Underhill magia e reprezentată de ocultismul european medieval și modern, iar sursele de care se folosește pentru a o caracteriza nu sunt nicidecum studii academice, ci operele unor ocultiști contemporani precum Eliphas Lévi, R.A. Vaughan, A.E. Waite sau Rudolf Steiner. O reminiscență - nu foarte îndepărtată în momentul în care își scria cartea - a propriilor începuturi ocultiste. Astfel, cele trei axiome fundamentale ale magiei - existența planului astral, existența unei
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
pentru a o caracteriza nu sunt nicidecum studii academice, ci operele unor ocultiști contemporani precum Eliphas Lévi, R.A. Vaughan, A.E. Waite sau Rudolf Steiner. O reminiscență - nu foarte îndepărtată în momentul în care își scria cartea - a propriilor începuturi ocultiste. Astfel, cele trei axiome fundamentale ale magiei - existența planului astral, existența unei analogii între acesta și planul sensibil, posibilitatea controlării ei prin voința disciplinată a omului - sunt preluate în mod explicit din cartea lui Eliphas Lévi, Dogme et rituel de la
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
să folosească „formulări verbale“ foarte apropiate de cele ale lui Underhill. Astfel, Nae caracterizează magia drept „o cunoaștere rece a realității“ (de fapt acesta este scopul activității magice), „urmând-o îndeaproape“ pe Underhill, care vorbește despre „recea aroganță intelectuală“ (a ocultistului). Reziduul mnezic este aici atributul „rece“, atașat în primul caz cunoașterii magice, iar în cel de-al doilea aroganței intelectuale a ocultistului (sau magicianului). Oricine poate judeca dacă e nevoie să presupunem un transfer lingvistic. Iar exemplul e în unic
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
fapt acesta este scopul activității magice), „urmând-o îndeaproape“ pe Underhill, care vorbește despre „recea aroganță intelectuală“ (a ocultistului). Reziduul mnezic este aici atributul „rece“, atașat în primul caz cunoașterii magice, iar în cel de-al doilea aroganței intelectuale a ocultistului (sau magicianului). Oricine poate judeca dacă e nevoie să presupunem un transfer lingvistic. Iar exemplul e în unic exemplar. Alte exemple, mai convingătoare, de „reziduuri mnezice“ Marta Petreu nu poate da. Și aici ea se apropie infinitezimal de falsul intelectual
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
să-mi placă un șarlatan ca tine. M-am întins peste ea, smulgându-i țigara și arun când-o în câine. M-a răsturnat, urcându-se ea pe mine. — Ești un mincinos netalentat, mi-a mârâit printre dinți. Te pretinzi ocultist, dar n-ai ghicit nici măcar că peste o lună mă mărit. Remora a hăulit la tavan. Năucit, am simțit cum se declanșează ceva electric în mine. I-am gâfâit că nu-mi pasă. Am telefonat după pizza și șampanie. După
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
lucru în lucruri. ’Geaba l-ați citit pe Heidegger, n-ați înțeles ce voia să spună el cu „puritatea chestiei din chestie“. — Ba am înțeles, ba am înțeles, molfăia Max neconvins. I-am tras un cot în coaste. — Știi ce? Ocultiștii ar face bine să se ocupe mai mult de Heidegger. M-a întrebat, mimând interesul, ce voiam să spun. Am pufnit. — Ați studiat totul, inclusiv absența sexului la Heidegger, dar niciodată relația lui cu alchimia. L-am prins de umeri
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
ca să te poți plimba în afara timpului? Cum să mori fără ca timpul să-și ia partea? * „Viermii care atacă varza nu suportă trecerea unei femei goale, atunci când aceasta se află în ciclul sângerării.“ Teribila descoperire i se datorează unui anume Bolos, ocultist extravagant și discipol al lui Democrit. * Orice tratat despre bolile trupului ar trebui să fie un tratat de metafizică. Participarea trupului la idee, la excursia în imaterial, este o incursiune în neantul populat de gând. Fidel până la moarte vocației lui
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
la irațional, iar mass-media se conformează comenzii sociale. Micul ecran e literalmente invadat de cohorte de impostori, șarlatani și escroci, ridicați în slăvi contra cost de diverse emisiuni TV, una mai sordidă decît alta: vrăjitori, magnetizori, vindecători, misionari, vizionari, spiritiști, ocultiști, astrologi, bioterapeuți, magi, vraci, draci împielițați. Terenul pe care se întîlnesc cu toții, parola tagmei multilateral dezvoltate este, neîndoielnic, "energia". Cu ea se leagă și se dezleagă toate, cu ea se aruncă praf în ochii naivilor, dîndu-se mistificării o aură "științifică
Asaltul obscurantismului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8201_a_9526]
-
mai încet? Și suspinând ajung să cred Că nu-mpărțim aceeași realitate. Nu vreau să-mi petrec toată viața într-un birou afumat, printre oameni sclifosiți și dezagreabili, tâmpiți paraleli cu și dezinteresați de orice act de cultură. Sau cu ocultiști malefici. Acel aer îmbâcsit de putoare ordinară, de stătut, cloceală și nesimțire. Îmi pică de pe umeri capul și ochii nu mai sunt ai mei, nu mai văd cu ei. Apoi sunt toată moale și mă mulez pe podea. Și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
în siguranță, dar toate lucrurile care la atingere îi erau nu străine, ci neplăcute, libidinos de neplăcute. Îi plăcea pericolul, însă un pericol inteligent, sau măcar o stare de teroare de regim politic, cu poliție secretă, nu haosul primitivilor, al ocultiștilor. Se sculă hotărâtă din pat și se uită înapoi: dormise de fapt pe fotoliu. Luă pătura și o împături, de parcă ar fi contat, ar fi schimbat ceva. Tremură o clipă de frig cât se dezbrăcă, până își puse pe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
dinăuntru în afară - tema unei revanșe spirituale, determinate de antagonismul religios. Ultimul cifru al criptei, simbolic deschise și desfășurate înaintea noastră, pare să fie conflictul moral între un catolic și un francmason. Montresor, practicantul creștin, îl elimină pe Fortunato, un "ocultist", anterior Postului Paștelui, o perioadă de purgație și elevare spirituală. El acționează în travesti, folosind chiar armele Bufonului pe parcursul procesului revanșard, prin aceasta reușind nu doar anihilarea rivalului religios, dar, totodată, și satirizarea practicilor francmasonice și transformarea inițierii oculte într-
Povestiri din criptă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7672_a_8997]
-
Disimulată în teoretizările lui Bacon despre arta „care nu e doar delectare, ci și o formă de dezvoltare a sufletului” 1, altfel spus, de participare la iraționalitatea lumii, filosofia ocultă a ajuns până la temeliile artei moderne. Aici o află un ocultist de talia lui Fabre d’Olivet, cel care a făcut din ea ofranda „ideilor primordiale”, chemând la regăsirea misterului prin care se justifică și se exemplifică genialitatea unui autor: „Adevărata poezie șcare este limba zeilorț depinde de ideile primordiale pe
Originile oculte ale fanteziei by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3428_a_4753]
-
primul autor al filosofiei oculte, magul pe seama căruia s-a pus o altfel de înțelegere a lumii, diferită de atitudinea luminoasei Elade și de pretențiile ei că orice adevăr poate fi convertit la concept și fixat în idee. Astăzi, niciun ocultist nu poate uita că Agrippa, autorul bibliei ocultiștilor, a spus despre filosofia ocultă - și vom vedea în ce context - că este tradiția rămasă de la „cei mai înțelepți autori și mai faimoși scriitori, între care se cer citați mai ales Zamolxis
Originile oculte ale fanteziei by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3428_a_4753]
-
s-a pus o altfel de înțelegere a lumii, diferită de atitudinea luminoasei Elade și de pretențiile ei că orice adevăr poate fi convertit la concept și fixat în idee. Astăzi, niciun ocultist nu poate uita că Agrippa, autorul bibliei ocultiștilor, a spus despre filosofia ocultă - și vom vedea în ce context - că este tradiția rămasă de la „cei mai înțelepți autori și mai faimoși scriitori, între care se cer citați mai ales Zamolxis și Zarathustra, care au fost într-atât de
Originile oculte ale fanteziei by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3428_a_4753]
-
există Duhul lui Dumnezeu și toate faptele sunt puse pentru Înșelare”. Desigur, această oculta mondială, „iluminații”, au preluat multe din simbolurile și ideile din vechime, dar acestea, simbolurile În sine, nu trebuie blamate doar pentru ca ulterior au fost preluate de ocultiști. Zvastica un simbol vechi de milenii, aparținând strămoșilor noștri, a fost preluată de budiști de la brahmani, apoi de național-socialiștii germani, semnificația ei a fost denaturată, dar nu simbolul este de vină și nici cei ce l-au creat. „Mulți poate
Cum se numeau strămoşii noştri: daci, geţi, vlahi sau români?. In: Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_394]
-
mulți alți filosofi renumiți au călătorit pe mare pentru a învăța această artă și, întorcându-se ei, au anunțat acesta maximă virtute că pe cea mai prețioasă comoara, ținând-o ascunsă în arcane”iv. Este faimoasa teza piconiană reluată de ocultistul Agrippa după manifestul filosofic al Renașterii: Discurs despre demnitatea omului (§37). Teza piconiană își are originea într-o afirmație a lui Iamblichos din Despre mistere (I, 1), tratatul tradus în latină de prietenul lui Pico, Marsilio Ficino. De fapt, prima
Un get la Școala din Atena by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3719_a_5044]
-
sau dizertația lui Lundius: Zamolxis primul legislator al geților (1687), ca și proiectul lui Newton (c. 1684) despre teologia popoarelor, rămasă în manuscris, vor duce renumele lui Zamolxis până în „marea renaștere” a filosofiei oculte din secolul al XIX-lea, cănd ocultiști de vază ai momentului, precum Fabre d’Olivet sau Saint-Yves d’Alveydre, vor resuscita în Occident venerarea pioasa a magului get. Renumele lui Zamolxis era deci la apogeu în 1509, anul în care Agrippa schițează cuprinsul tratatului sau în trei
Un get la Școala din Atena by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3719_a_5044]
-
Dumitriu a găsit cu cale să se asemuiască, prin aluzii, cu însuși Prometeu, semizeul a cărui biografie lacunară permite impostorilor încolțiți să vorbească în numele său. Muindu-și, deci, plaivazul în Vechiul Testament, în Evangheliști, în Apocalips, în "inițiați", în ezoterici, în ocultiști, în hermetiști, în cabaliști, în teozofi, în Krishna Murti, în Dostoievski (prădat copios și acesta!), Dumitriu își încropește o compilație confuză, o apă chioară, sălcie și stătută, pe care o îmbie sufletelor spre curățirea lor. E tocmai marfa care i
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]