277 matches
-
o experiență situată între melancolie și bucurie. R.B.: Aș completa ideea.Pe parcursul scurtei noastre călătorii, s-au întîmplat și cîteva mici minuni. Cînd l-am vizitat pe Eginald Schlattner, în străvechea sa parohie, Roșia, autorul Cocoșului decapitat, v-a arătat odăjdiile tatălui lui Cioran... F.T.:Da, da, "stola" părintelui Cioran, protopopul despre care Schlattner mi-a spus că ar fi avut un rang echivalent cu cel de episcop... Odăjdiile preotului Cioran erau așezate pe perete, între fereastră și biblioteca lui Eginald
Cu Friedgard Thoma, dincolo de Ușa interzisă by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13992_a_15317]
-
Schlattner, în străvechea sa parohie, Roșia, autorul Cocoșului decapitat, v-a arătat odăjdiile tatălui lui Cioran... F.T.:Da, da, "stola" părintelui Cioran, protopopul despre care Schlattner mi-a spus că ar fi avut un rang echivalent cu cel de episcop... Odăjdiile preotului Cioran erau așezate pe perete, între fereastră și biblioteca lui Eginald Schlattner. M-a impresionat adînc acest episod! R.B.: Astfel de întîmplări rămîn demne de consemnat ...Vă propun o schimbare de perspectivă. V-ați născut la Koln, trăiți în
Cu Friedgard Thoma, dincolo de Ușa interzisă by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13992_a_15317]
-
pana unui romancier. Dumitru Stăniloae s-a stins cu puțin înainte de a împlini 90 de ani, în seara zilei de 4 octombrie 1993. Așa cum este ritul, părinții Galeriu și Bordașiu au venit să-l spele și să-l îmbrace în odăjdii, fața fiindu-i acoperită cu perimanul. Așa cerea rânduiala să aibă loc liturghia funebră ce s-a ținut în Biserica Patriarhiei, oficiată fiind de Preasfințitul Nifon și părintele Drăgușin, precum și înmormântarea ce a avut loc la Mânăstirea Cernica. Declinându-și
Sub pecetea harului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10390_a_11715]
-
sfere - e plin de ele spațiul dintre îngerii care se-nghesuie să te păzească, încât nici nu-ți dai seama dacă ce-auzi, cumva în surdină, e scârțâitul nisipului de aur sau micul freamăt cam speriat, de aripi și de odăjdii sfinte. Puțin credincioșii își curăță ghetele de-un noroi galben, „Parcă ai mai slăbit puțin, de când nu ne-am văzut, te-ai mai maturizat“ - zice Bacovia. „Da, seamăn, se pare, tot mai mult cu o linie, Au fost de curând
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3460_a_4785]
-
Ana Blandiana in fresca Ctitori purtându-și în brațe cu greu Mănăstirile, Ca pe un capital convertibil La change-office-ul vieții de apoi; Călugări tineri Cu doctorate la Cambridge Si odăjdii sărutate De țărăncile bătrâne Târându-se în genunchi Pe lespezile cu inscripții chirilice; Megafoanele Transmițând slujba Până în curtea plină de corturi, Până în șoseaua pe marginea căreia Sunt parcate mașinile Așteptându-și sfințirea; În timp ce credința - Asemenea rândunelelor Care pătrund sub cupolă
Poezii by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/6464_a_7789]
-
ulei de cătină, iar cu degetul în albie îți spune "Ninucika, apa e totul". Tu știi, apa e mâna dreaptă, apa e oracolul, apa e rugăciunea de seară pe care o învățăm de mici, de mici ne învață preoții cu odăjdiile ude. Îmbrățișând milesianul îi spui: "Adu-mi biberonul cu lapte pentru copil și nu mai sta cu picioarele goale pe ciment!" Ninucika, tu îi pui ciorapi de lână, cimentul e rece, el te îmbracă în cămașa de noapte, îți pune
Poezie by Cătălina Cadinoiu () [Corola-journal/Imaginative/7424_a_8749]
-
ca două toarte mai cresc din amfora cărnii, sânii cu vinișoare albastre sub piele, pe care îi mângâi de parcă ai învăța un meșteșug de la împletitorul de nuiele, de la cel ce suflă în bășica de sticlă boltiri și muguri, alunecări de odăjdii peste tămâie, de la copilul ce culege din iarba arsă de brumă cea din urmă căzută gutuie. Poem cu melci Mișca fără zgomot buzele lui rugându-se pentru iertarea noastră fierbinte, afară clopotnița cu turle rusești pare un pelerinaj de melci
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/7802_a_9127]
-
bată, zăpezi pe dealuri duse-n unduire ascund apoi ce nu se poate-ascunde și spun ce nimeni n-ar mai fi în stare din albul lor câtva să înțeleagă. Pe drumul țării, plopii sub omături, un șir de preoți în odăjdii albe, din sus, din jos, au început să vină în nesfârșita lor procesiune și de pe dealuri, scuturând acății, ce străjuiesc hotare din vecie, nămeți întunecați, apar țăranii din iarna îndurării lor de veacuri... Cu ei, pe drumul nebătut de sănii
Se-nchide cercul by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/14165_a_15490]
-
uita la ceas, de câte ori bătea în aer ora, ora, ora. Într-un târziu, în aur și în roșu, a apărut și Marele Pontif. Sub ropote de-aplauze, sub blitzuri, El, Benedictus, binecuvânta, cu-un blând surâs, - părea cumva rănit, în odăjdiile de forță, strâns între cardinalii roșii. Pășea pândit de sfeșnicele mari, purtând în el ceva de Noapte-naltă. Pe când, în ziua lacomă din jur se năpusteau spre el, asediindu-l, atâtea și-atâtea Iluminări. FRESCA DIN ORVIETO Într-un colț
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/11535_a_12860]
-
și nu pot deloc pricepe de ce-am colindat prin stepe, rămânând mereu urmă, într-o nefirească turmă ce-a păscut orice scaiete, și nu a putut concepe că de fapt în dune scurmă. Am să-mbrac straie alese, chiar odăjdii minunate, pe bordei clădind palate unde-am să iubesc crăiese, am să rup lanțuri și lese exultând în libertate, și-am să mă feresc de gloate, evitând mereu ce șes e. Ce-a rămas, vreau să se știe că va
ŞTIU de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380697_a_382026]
-
să fie vizitat; din acest moment se instalează resemnarea și dezinteresul față de urmele strămoșilor. Lipsa actorilor și spectatorilor face ca decorul să se prăbușească în ruină. Cimitirului i se pune lacăt la poartă și bisericii i se iau odoarele și odăjdiile, restul fiind dus la capăt de efectul catabolic al naturii sau de mîna sceleraților. Cu timpul nu vor mai rămîne decît dîmburile unor morminte cărora li s-au distrus crucile și fundația unoi biserici cărora li s-a furat suprastructura
De la biserica la cimitir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10121_a_11446]
-
Catedrală. La solemnitate a fost de față Regele Mihai I, ctitorul Catedralei, căruia i s-au alăturat reprezentanți ai Guvernului Petru Groza și oaspeți din toate colțurile pământului românesc, de toate confesiunile. O procesiune de 400 de preoți îmbrăcați în odăjdii de sărbătoare, a pornit cu sfânta litie spre a-i aduce la Catedrală pe înalții ierarhi. În ritmul dangătelor de clopote și al acordurilor troparelor, mulțimea primea binecuvântările bătrânului Patriarh. În timpul târnosirii, corala „Banatului“, dirijată de Sabin Drăgoi, și corul
Agenda2004-18-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282355_a_283684]
-
ample referiri la fărădelegile oștirii secuiului. Astfel, pe lângă incendierile și jafurile asupra avuturilor nobilimii, femeile și fetele erau dezonorate sub privirile soților sau taților. Pe episcopul de Cenad, „Doja puse mai întâi să fie îmbrăcat spre batjocură cu mitră și odăjdii, apoi îl maltrată cu lovituri și îl chinui fioros în cele mai diferite chipuri; îi străpunse cu o țepușă partea de jos a trupului, până își dădu sufletul în chinuri. Ștefan Telegdi căzu la rândul său în mâinile acestor barbari
Agenda2005-03-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283287_a_284616]
-
poate și pentru că, în chip evident, rămîne cea mai adecvată acestui tip de text unde autorul și cititorul caută reperul, fie geografic, fie pur și simplu de stil: povîrnișurile de piatră ale munților Moriah, Măslinilor și Scopus sînt aidoma "unor odăjdii preoțești", clădirea Knessetului se aseamănă "cu o aerogara", tonurile unui cîntăreț pe strada sînt "că o caterinca dintr-o plumbuita poezie bacoviană", fiordurile norvegiene sînt "împlîntate ca niște hangere în coastele stîncoase ale vestului scandinav", munții, tot acolo, "au o
Voluptatea povestitorului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17535_a_18860]
-
neagră și fără uși, semănînd oarecum cu niste gondole, transportînd călugărițe și a uneori a cosciuge acoperite cu satin sau percal roz". Așa a văzut, prin 1876, trecînd spre cimitir o lădița încărcată pe o brașoveanca însoțită de preoți în odăjdii, în care se află fetiță (Maria) regelui Carol I și a reginei Elisabeta. Un an mai tîrziu, de Paste, la biserică Domnită Bălașa, domnitorul participînd la slujba, mîngîind pe sora ei mai mică, a lăcrimat, gîndindu-se la fiica lui dispărută
Memoriile sotilor Brătianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17571_a_18896]
-
și morală; anume tehnică și materialele. Folosind exclusiv materiale prețioase și vechi - de la mătase la catifele și la plusuri, de la dantele și broderii la firul de aur și la perle, de la țesătura țărăneasca frusta și pînă la strălucirea prețioasă a odăjdiilor - pe care le recuperează fizic și le reconstruiește expresiv și simbolic prin colaj, Georgia Lavric nu-și găsea în nici o altă parte un cîmp de repere mai potrivit. Sonoritatea acestor materiale, parfumul lor arhaic, aerul acela arheologico-muzeistic, precum și regimul lor
Trei ipostaze ale autenticitătii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18185_a_19510]
-
publice. În același timp, măsuri stricte de securitate erau ordonate și numărul gărzilor romane creștea în mod considerabil. Cu opt zile înaintea Pesahului comandantul roman al fortăreței Antonia rupea sigiliul, lua din camera specială și încredința talarul pontifical cu toate odăjdiile lui Marelui Preot Caiafa spre a-l purta la ceremoniile pascale. Pe acest fundal, începe ultima săptămână, cea a Patimilor, din viața pământească a lui Iisus, finalizată cu procesul judiciar, condamnarea sa la moarte și crucificare. Intrarea în Ierusalim Ea
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (II). În preajma Pesahului () [Corola-journal/Journalistic/26678_a_28003]
-
un marș funebru... În spate este o mare mulțime de oameni îmbrăcați în doliu și cu lumânări mari albe în mână... Ce nostimă imagine... lumea îmbrăcată în negru dar cu lumânări albe în mână... În spatele carului este Popa Beștea în odăjdii... Merge cădelnițând și murmură ceva, probabil cântă stâlpii... Apoi Gușetoiu și Popian...tot drepți ca bradul... Gușetoiu este îmbrăcat în smokul lui pe care îl îmbrăca la mari festivități iar Popian, e singurul care face excepție, e în costum gorjenesc
Liceul Alexandru Lahovary Vâlcea. In: Editura Destine Literare by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_413]
-
le percepe nu pentru că îl urăște pe poet, ci pentru că nu e capabil să le recunoască sub haina limbajului poetic. El e obișnuit să le găsească în predici, articole și discursuri seci de gazetă, iar când poetul le înveșmântează în odăjdiile artei, filosoful nu le mai vede și strigă „Împăratul e gol!”. Caz tipic de auto-referențialitate. Și - întrucât Grama e o categorie - de intertextualitate. O a treia constatare: au dreptate cei care susțin că este exagerat a crede că există o
A fi surd la sublim by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2582_a_3907]
-
are importanță: important este că senzația de mister a fost creată. Și atunci ce deosebește un mergător la biserică de un cititor de filozofie? Faptul că al doilea nu-și poate cultiva nevoia de mister pe cale obișnuită. Cu alte cuvinte, odăjdiile preoților oficiind misteriile tradiționale nu-l mai satisfac. El vrea entități subtile și, de preferință, nesensibile. El vrea concepte de factură abstractă, nu pereți întunecoși și nici bolboroseală de strană. În rest, ritualul la care participă e curat religios: un
Liturghia filozofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8528_a_9853]
-
fior de presimțire a "dincolo"-ului. E un lucru știu că, acolo unde imaginația e confuză, hrănindu-se din nebuloasa unor reverii, acolo sentimentele nelumești înfloresc de la sine. Chiar asta se întîmplă într-un tratat speculativ: etalarea cadențată a unor odăjdii conceptuale sugerînd existența unor misterii divine, dar niște misterii la care nu poți ajunge decît așa, pe calea abstracțiunilor, etalarea aceasta iscă o reverberație fantasmatică ce merge mînă în mînă cu credința propriu-zisă. Ce înseamnă asta? Un lucru foarte simplu
Liturghia filozofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8528_a_9853]
-
care nu știe să-și pună în lumină înzestrarea pe care o are, căci autorul are o sensibilitate cum rar întîlnești în lumea filozofilor. De aceea, nu poți decît să regreți că nu a știut să-și înveșmînteze gîndurile în odăjdii mai prielnice scopului avut. Patru cititori din cinci vor închide cartea după zece pagini, și doar cei cu răbdare calofilă vor stărui în a-i străbate paginile. Și sunt fragmente - precum cel despre întîlnirea întîmplătoare (dintre un bărbat și o
Malefica proliferare lexicală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7078_a_8403]
-
cavalcada de nori lăsați cu burțile peste pădure, înflori copacii, blagoslovindu-i pe fiecare cu însemnele puterii și măreției sale: pe unul cu-o hlamidă; pe alții încotoșmănându-i în cojoace mițoase; altora aruncându-le bundițe de ied în spinare; turnând odăjdii pe brazi și punând blănuri de hermină pe crengile cedrului; oblojindu-i cu vată și feșe de argint mirosind a tămâie, sau, transformându-i în fantastici urși polari plecați la plimbare printre banchizele de gheață de pe malurile gârlei și pârâului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Tiron martirul pe care îl invocau cei din catedrală. Corul se ridica rugăciune de îngeri spre cer Tatăl nostru, versurile ne revigorează paharul este plin de sfiiciunea păcătosului, așteptând iertarea veșnică. Preotul aduce mirul și oamenii cântă, să-i învăluie în odăjdiile rupte din soarele mântuirii. Și cântecul se-nalță tot mai sus, să nu-l putem ajunge -. Ceva din noi își ia zborul, pleacă o clipă sau pentru totdeauna. Așa o fi moartea? Prea sfinte părinte binecuvântează! Cu evlavie fluxul muzicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
rămâne departe... se vor mai scrie multe file de carte, spunea Trifu, elevul meu, care l-a cunoscut pe Dumnezeu. Târziu am aflat de ce voivozi sunt sfinți. Cinci sute de ani au trudit aici la cetate, îmblânzind soarta cu aur odăjdii și icoane de argint, priveghind din zori în asfințire, cu pieptul de zale și de rugăciune în ceasul de nisip fără minutare și fără nume. * * * În fața artei noi, nu am complexe; de ce mă mai întreb? Răspunsurile le port în minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]