67 matches
-
în limba română, cititorul Oamenilor din Dublin poate avea certitudinea că Ulysses fusese gândit în 1906 ca idee de povestire în Dubliners: așa cum fiecare capitol al marelui roman joycean e scris într-un stil diferit, cu simbolism legat de peripeția odiseică respectivă, cele cinsprezece povestiri sunt ordonate după vârstă (de la personajul cel mai tânăr, către adolescent și matur). Stilul povestirilor urmează felul de a fi al personajelor. La prima vedere acestea par "tunse" de austeritatea catolicismului irlandez la început de secol
CARTEA STRĂINĂ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14859_a_16184]
-
a lui Umberto Eco; de la "frica în antichitatea greco-romană" la rebeliunea romantică, ultima un produs al titanicului "efort creator al omului" modern (p. 174), care a aflat în Roma antică "străvechiul leagăn al romantismului poeților damnați" (p. 181); de la unidirecționala odiseică Ithacă la aceea zilnică, perpetuă și a noastră, a tuturor, prin intermediul unui singur gest: "călătoria"; de la... Cred că trei sunt nivelurile de lectură prin a căror atingere succesivă se deschide în profunzime cartea. Primul coincide cu reabilitarea eseului ca mod
Gramatopoliana by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/14212_a_15537]
-
modern dintre eroii antici, îi prilejuiește scriitorului spaniol David Torres (n.1966, Madrid)1 nu numai o abordare actuală, sub semnul postmodernismului, ci și plăsmuirea ingenioasă a unui univers ficțional tulburător. În ultimul său roman, Marea în ruine 2 , aventura odiseică și figura lui Odiseu sînt plasate în centrul unui abil joc de oglinzi, de factură cervantină, care le pune într-o lumină nouă și permite discursului romanesc să descifreze implicațiile și sensurile existenței umane cuprinse în binomurile dihotomice viață/literatură
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
duse pînă la extrem, ajungîndu-se la distrugerea, anihilarea totală, într-un cadru coșmaresc, apocaliptic. În haosul lumii distruse în cele din urmă de invadatori fioroși - o Eladă pustiită, o mare în ruine -, eroismul a fost înlocuit cu barbaria, iar mitul odiseic, purtat odinioară de apele mării, s-a destrămat. După proliferarea și fragmentarea multiplelor sale versiuni literare apocrife, sufocat de falsitate, mitul își trăiește agonia în cîntul tărăgănat al unui bătrîn aed rătăcitor pe plajele distrusei Elade - nimeni altul decît Odiseu
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
planuri temporale și niveluri de ficționalizare, care coexistă prin alternare, suprapunere, intersectare. Unitatea este menținută printr-o voce narativă unică, aceea a Penelopei, care spre final alunecă spre postura unui narator omniscient. Ca și în alte versiuni moderne ale mitului odiseic din literatura spaniolă contemporană (cum sînt acelea din textele dramatice ale lui Antonio Buero Vallejo sau Antonio Gala), i se acordă Penelopei o funcție mult mai importantă, în așa măsură încît protagonismul se inversează, în favoarea unui personaj feminin rebel, care
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
depersonalizarea impuse de rolul pasiv al soției fidele în perpetuă și eroică așteptare. În romanul lui David Torres, ca și în acela al scriitoarei canadiene Margaret Atwood, apărut în traducere spaniolă 3 tot în 2005, reevaluarea faptelor și protagoniștilor mitului odiseic îi este încredințată Penelopei, desigur în forme, cu semnificații și scopuri diferite. Scriitorul spaniol face din Penelopa prototipul soției abandonate, deziluzionate. Postura convențională presupusă de arhetipul mitic (fidelitate dragoste, admirație pentru soțul erou) este supusă unui proces de corodare progresivă
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
logică a romanului în continuarea celei dintîi și în relativă simultaneitate cu momentul narării. Odiseu pleacă din nou pe mare, la scurt timp după revenirea în Itaca, aparent în urmărirea misteriosului personaj Ulise despre care auzise că își aroga aventura odiseică și răspîndise minciuna ,de-a lungul și de-a latul mării". Cauzele care îl determină pe Odiseu să plece din nou sînt însă mai profunde decît revendicarea numelui sau găsirea unui final pentru povestea sa neterminată, amenințată de ridicol și
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
Ulise este doar un pretext, recunoscut ca atare de Telemah. Demersul Penelopei se adîncește tot mai mult în straturile profunde ale conștiinței eroului, pentru a descoperi o complexă motivație interioară și a descifra astfel semnificațiile celei de a doua aventuri odiseice. Începe prin a menționa o problemă de identitate: odată revenit în Itaca, Odiseu nu se mai recunoaște în legendele duse și aduse de mare, asistă la pervertirea propriului mit, care îi transformă viața ,într-o grămadă de minciuni", ,îi machiază
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
insuportabilă și penibilă durere de măsea, Odiseu își trăiește noua aventură din perspectiva dezeroizată a celui ce contemplă propria fantomă, pentru ca în cele din urmă să-și piardă definitiv identitatea eroică odată cu memoria. Pentru scriitorul spaniol, instanța fundamentală a aventurii odiseice este aceea a peregrinării pe mare, ceea ce presupune abandonarea femeilor. Marea e adevărata și singura iubită a lui Odiseu. Spațiul recuperării identității eroului este marea ca reprezentare a infinitului și a eternului, și nu Itaca. În aventura odiseică imaginată de
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
a aventurii odiseice este aceea a peregrinării pe mare, ceea ce presupune abandonarea femeilor. Marea e adevărata și singura iubită a lui Odiseu. Spațiul recuperării identității eroului este marea ca reprezentare a infinitului și a eternului, și nu Itaca. În aventura odiseică imaginată de David Torres, instanța întoarcerii confirmă nu identitatea și calitatea eroică, ci degradarea și spulberarea prestigiului mitic. Eroul revine în Itaca printre barzii din întreaga Eladă care se prezintă la concursul organizat de Telemah. Odiseu este ,naufragiatul" indiferent și
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
Trecutul așa-zis eroic devine o povară, se transformă într-un coșmar reactualizat prin intermediul dialogului cu un sinistru interlocutor - capul însîngerat al lui Medes -, care este în fond dialogul interior al unui protagonist dedublat. Recurgînd la dialogism, autorul conferă aventurii odiseice recontextualizate semnificația unei coborîri a eroului în propria conștiință, unde se află adevăratul infern: infernul memoriei. Declanșarea acesteia îi permite lui Odiseu să recupereze ceea ce dorise să uite: răul săvîrșit și tot ceea ce ,nu se potrivea cu imaginea lui strălucitoare
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
în cele din urmă, odată cu identitatea eroică, Odiseu își găsește pedeapsa și izbăvirea în uitare și rămîne doar un glas care transmite cuvinte neînțelese. David Torres supune unui proces de distorsionare și degradare pînă la dispariție finală nu doar mitul odiseic, ci și toate celelalte mituri ale lumii clasice. Un alt plan al narațiunii, avîndu-l ca protagonist pe Telemah, reia la alt nivel tema violenței. Fiul lui Odiseu apare ca o făptură monstruoasă, din punct de vedere fizic și moral. El
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
ale spiritului, V.D. Zamfirescu nu s-a sfiit, la rându-i, să psihanalizeze pentru sine acele "rezistente" obturatoare de interes din atitudinea lui Constantin Noica. Au trecut aproape 12 ani de la această convorbire și iată că beneficiarul indemnului se intoarce odiseic spre cititor, cu prima parte a materializării acestui ambițios proiect: întâiul volum din Filosofia inconștientului (Editură Trei, 1998). Se pot observa, în urma lecturii, instrumentele cu care a lucrat autorul: elementele unei indispensabile, abundente și variate bibliografii. În mijlocul acestei acumulări de
Avatarurile unei idei by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/18116_a_19441]
-
la activ cu o carte de versuri respinsă, neputînd accede la oraș "din motive de dosar", încurajat exclusiv de Constantin Noica ce-i propune a se "antrena" singur, îi rămînea doar așteptarea livresc constelată: "Ce era mai potrivit decît modelul odiseic? Ulise a trecut prin multe încercări, timp de douăzeci de ani, pînă să ajungă în Itaca. El nu a avut nici o singură dată sentimentul rătăcirii pentru că știa că va ajunge. Întoarcerea lui era o formă de cunoaștere și de încercare
Ulise ca prototip by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16730_a_18055]
-
propriei condiții, ca și, pentru că, în consecință, zeii nu i se opun. Putem adăuga ceea ce eseistul susține, în opoziție cu teza lui Gabriel Liiceanu, prezentată în capitolul Schiță pentru o hermeneutică a nostos-ului din Tragicul. Pe cînd Liiceanu socotea periplul odiseic drept o dezordine, o rătăcire într-un spațiu fals, "un spațiu de interferență al tuturor legilor, un univers impur și hibrid", întoarcerea lui nesemnificînd decît "simpla corijare a unui accident", Ștef crede că, dimpotrivă, ne-am înstrăina de lumea clasică
Ulise ca prototip by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16730_a_18055]
-
lui Raymond Queneau, cu care Editura Paralela 45 deschide seria de traduceri din cadrul colecției Proză contemporană, cel mai cunoscut al scriitorului francez, este caracterizat (mai în glumă, mai în serios, cum era de așteptat) de Luca Pițu în prefață drept odiseic. Firește că orice călătorie (oarecum) inițiatică de acasă către locuri necunoscute și înapoi acasă amintește Călătoria mitică a grecului de care trebuie să te ferești mai ales cînd îți aduce daruri, însă pentru o americanofilă prin educație ce mă aflu
Pe timp de grevă la metrou by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15602_a_16927]
-
pierde reperele. Intriga, dacă există cu adevărat una, se află în dorința subită și inexplicabilă a lui Eric de a se tunde în cartierul unde a copilărit, la un anumit frizer. Gestul în sine este banal, el însă dobândește proporții odiseice pentru acest Ulisse postmodern, postuman, postum. Întoarcerea în îndepărtata Ithaca a copilăriei presupune o călătorie obstaculată, periculoasă prin cosmopolisul ca metaforă a unei lumi fracturate, aflată întrun echilibru precar. Pe parcursul acestei călătorii, Eric pierde tot, soția, imperiul, reperele. La capătul
Apocalipsa cosmopolitană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4249_a_5574]
-
Buzura (cu ultimele sale romane sub cenzura sintezist- comunistă, Fețele tăcerii, Absenții etc). În cartea ce mi-a propus-o spre lectură Octavian Curpaș, desprind căteva trăsături ce par a ni-l fixa convingător (și) ca prozator: propensiunea pentru tema odiseică (i-am spus neo-exodică) și ca atare, atitudinea misionaristă religioasă, foarte activă azi în diasporele românești, mai ales transoceanice. Stilul alert reporting, evocator prin personaje din cunoașterea directă, sau re-povestitoare și redistribuite de autor după afinitățile proprii, empatice, simpatice și
DESPRE CONDIŢIA STRĂ-MUTĂRILOR: IMPRESII LA O CARTE A DIMENSIUNII ROMÂNEŞTI A EXISTENŢEI SAU PARABOLA BERZEI OARBE ... de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356986_a_358315]
-
talent le perindați în pagini. Cred că astfel de cărți ne sunt necesare, mai ales celor nou veniți - mai mult decât eventualele vile zidite „acasă”, prin actele de sacrificiu ale eroilor emigranți, care sunt creionați uneori picant- umoristic, în romanul odiseic. Valoarea cărții, astfel, este nu doar a unui documentarist-jurnalist și cronicar benevoitor al cărților altora, ci una de „testamentarism” al unei morale autentic creștinești, dincolo de eternele „ schisme” ce macină religios lumea noastră de spaime apocaliptice, de fapt ale conceptului Revelation
DESPRE CONDIŢIA STRĂ-MUTĂRILOR: IMPRESII LA O CARTE A DIMENSIUNII ROMÂNEŞTI A EXISTENŢEI SAU PARABOLA BERZEI OARBE ... de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356986_a_358315]
-
Publicat în: Ediția nr. 1284 din 07 iulie 2014 Toate Articolele Autorului de la miezul nopții îți simte pulsul extrasistolic răceala ei ptolemeică mi-adoarme cearșafurile deschid o fereastră sapiențială aspir fluturii viselor iluzii magmatice în lumina difuză umbra ta crește odiseic îți pictez tavanul insolent cu unghiile de la piciorul lui Columb inima mea se rotește aleatoriu între două oglinzi converse ușa mea spartană și fereasta ta fermă supraviețuiesc luptei teritoriale suflete emergente mâini devotate pacifică imperii caste reminiscențe două comete strălucesc
STEAUA de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1284 din 07 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371030_a_372359]
-
ce rezultă din impactul subconștientului și conștiinței” (Op. cit., p. 239) Ultimul volum de poezii al autorului, cu incipitul „drumul spre tenerife” m-a dus cu gândul la o călătorie în locuri exotice, pe tărâmuri edenice și ezoterice, deșteptându-mi asimilări odiseice, mitologice. Nu era să fie doar atât. Critica elitistă, de care Eugen Dorcescu beneficiază cu prisosință, pune acest itinerar într-o ramă mistică, un drum inițiatic, cu o argumentare religioasă amplă, pornind de la perceptele Sfântului Augustin și continuând cu apostolatul
EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]
-
rodate pe bănci oamenii străzii se confundă cu statui inerte ce împânzesc orașul mercantil par sculptate de însuși Rodin diformitatea privește într-o vitrină opacă ego-uri silfide ascund cocoașa de Quasimodo în portofel nopțile orașul își trimite nebunii la plimbări odiseice un donjuan așteaptă în părculeț cu un buchet uzat învelit într-un ziar cu anunțuri matrimoniale travestiți logoreici urcă în ultimul metrou la colț de stradă se plătește cash sexul mecanic săracii trăiesc la Suleyman euforia serenitatea sterilă miroase a
HISTRIONI de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368186_a_369515]
-
lui Ulise pe insula zeului soare Helios (Trinacria - actuala Sicilie) unde, împotriva poruncii lui Ulise, tovarașii săi sacrifică și mănâncă unele din vitele sacre ale zeului, săvârșind astfel un păcat împotriva fecundității. Tot astfel cum personajele secundare, care însoțesc peregrinările odiseice ale lui Bloom în cursul romanului, aflate aici pe un asemenea tărâm al fertilității, la maternitatea dublineză de pe strada Holles, păcătuiesc împotriva principiului sacru al nașterii petrecându-și timpul în băutură și “vorbe deșarte” în vreme ce o femeie naște în chinuri
James Joyce – Ulise. Recenzie de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339466_a_340795]
-
al 675-lea Lord Primar al Londrei, care cuprinde cuvinte vrednice de crezământul cel mai adânc, și de aceea, citirea lor e mai presus decât orice analiză. Eseul, trecând prin istoria multiseculară monarhică a Marii Britanii și prin mai scurta, dar odiseica monarhie română, se îmbină într-un luminat omagiu adus Majestății Sale Regelui Mihai I, Alteței Sale Regale Principesei Moștenitoare Margareta a României și altor membri ai Familiei Regale a României: „În anul 1649, Anglia și-a abolit monarhia. De ce, spuneau
„REGALITATEA, ASTĂZI”, ILUSTRAŢII ÎN CUVINTE, ALE ASR PRINCIPELUI RADU AL ROMÂNIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379708_a_381037]
-
albe printre călătorii buimaci unora banca șubredă le este casă au așteptat prea mult timp trenuri morganatice sufletul strâns este într-un bagaj pus sub cap pernă pentru vise pașnice frumoasele nebune ale gării trăiesc într-un du-te-vino continuu periplul odiseic trenul șuieră se urcă pe apucate picioare se agită miriapodic în sandalele decupate ca poza îngălbenită a părinților veșnic dezlipită la un colț simți aerul muntelui izbind în ferestre șarpe de apă translucid călătorii vorbesc despre eșecurile propriei vieți revarsă
(ŞO)TRON ÎNTR-O GARĂ de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362226_a_363555]