47 matches
-
avea o mare încredere nici în scriitor. Forma cea mai deschisă și mai acută pe care a atins-o expresia antipatiei lovinesciene s-a dezvăluit public în volumul II al Memoriilor, apărut în 1932. Portretul începe cu mici ironii despre "ofițerașul" Camil Petrescu (prima ipostază în care l-a cunoscut criticul), despre nervozitatea lecturilor sale în cenaclu, care punea în evidență defectele piesei Jocul ielelor, deși "cititorul nu-și explica Ťinsuccesulť decât prin insuficiența lecturii", despre naivitățile gazetarului în ziarul trilingv
Camil Petrescu furios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12157_a_13482]
-
că poetul trăia amară, dezamăgitoarea concluzie că iubita este o femeie ușoară și o părăsește. Într-o altă epistola, din același an 1876, redactată în franțuzește, reiese că, atunci cînd Veronica se plimba prin parc (Copou) era "în societatea de ofițerași a unei artilerii considerabile prin mustățile sale mari". Și, totuși, aceste declarații de jignita despărțire nu sînt decît expresia unui amor năbădăios. Pentru că următoarea epistola, datata 20 august 1876, începea cu apelativul "dulcea mea amica" și îi mărturisea că ar
Scrisori de dragoste by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18005_a_19330]
-
să facă băi de mare. În octombrie Veronica, nevricoasa, i se adresa cu "domnul meu", vestindu-l că are gînduri de sinucidere. A venit, apoi, năprasna bolii lui Eminescu, pe care, după mărturisirile lui Negruzzi, depravata Veronica, în tovărășia unor ofițerași, ar fi primit-o cu indiferență. S-au revăzut la Iași, unde poetul, iremediabil bolnav, fusese stabilit, avînd o formală slujba, banii de leafa vărsîndu-i, prin colecta, Maiorescu. Amorul se stinsese, deși e cunoscut episodul, din 1888, cînd Veronica, după
Scrisori de dragoste by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18005_a_19330]
-
petrecut fără tine! - Ei, lasă...lasă! Cred că te-ai distrat de minune, mai ales că ai fost la balul ofițerilor de la Casa Armatei. - Am fost, e drept, și cred că în sfârșit m-am săturat de dans. Erau pricepuți ofițerașii la dans, dar erau și plini de tupeu, deoarece își închipuiau că o fată din provincie ca mine umblă cu gura căscată după ei, motiv pentru care credeau că își pot permite orice. Doar că nu m-au ciupit de
MOȘ MACHE, CAPIV..DRAGOSTE ÎMPLINITĂ de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377162_a_378491]
-
la fel de tineri și nu prea mult mai talentați, dar care și-au făcut singuri norocul și acum zboară deasupra norilor. Iar voi vă uitați la el, la marele Balbo, și vi se usucă gura, gîtul și nu sînteți decît niște ofițerași oarecare într-o armată care nu dă doi bani pe voi. Și asta pentru că nimeni nu dă doi bani pe armată. Toată lumea e la petrecere, se împart bucatele, iar armata, care a sîngerat din greu, care cu brațul ei ostenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
complicată. Complicată, mai ales din cauză că era cu precădere duplicitară. În orice clipă tinerii ăia îți puteau trezi simpatia, te puteau face să fraternizezi cu ei, să le ții partea. Asta s-ar fi întîmplat cu oricare altul din Serviciu, aveau ofițerașii ăștia o doză de curaj nebunesc, de disperare, un dram de sfîntă naivitate și pasiune care te putea răpi, care te putea face să crezi că ei, Vulturul Alb, nu sînt altceva decît niște martiri ai bunei-credințe, ai iubirii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ca ochii bătrînilor privind viața, e Primăvara lumii, un inel de amintiri și aschimodice, și diafane, un decor cu oameni și orașe, anotimpuri și istorie: "Of, Bucureștiule din treizeci și trei,/ sicriu al primăverii, trist și uriaș,/ cuib de samsari și de ofițerași/ duhnind a busuioc și a mititei,/ of, Bucureștiule, pelin amar!..." Un fel de Liberté a lui Eluard e această primăvară, "martie, moarte, primăvară, război...", cu regretabile întoarceri din condei, care sînt ale anului 1955, cu cedările ofrandă lui. Sub vremuri
Soare și hazard by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7696_a_9021]
-
separeu. Doctorul Tefik venea cu veștile de la Istanbul, Haikis angrosistul aducea noutăți din țară. Judecătorul înțelegea la radio știrile din Germania și din Anglia. Profesorul Tase contribuia cu posturile franțuzești și italiene, iar Fănică și Ionică chelnerul povesteau ce ziceau ofițerașii nemți și italieni, în restaurant. Toți oftau după mintea de strateg a maiorului Scipione. În lipsa lui, judecătorul punea știrile cap la cap și le explica. După gîndirea lui, chiar dacă englezii rămăseseră singurii care se mai împotriveau Germaniei, în vest, iar
Noua ordine by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7609_a_8934]
-
deschidă. Nu era generalul, cum se aștepta, ci un locotenent obraznic, trimis de general să-i anunțe apariția. Scipione îi ordonă: "Culcat!" Locotenentul se hlizește la el, convins că Scipione l-a luat drept ordonanța lui. "Culcat, locotenent!" Se întinde ofițerașul pe jos, pieziș, să-și poată întinde picioare pe coridorul îngust. Cînd se pregătea maiorul să-l facă de doi bani, fără să-i spurce haina militară, apare și generalul, cu un zîmbet de trecere în revistă. Îi spune locotenentului
Inspecția by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7488_a_8813]
-
deși scrisorile mamei îl lasă să înțeleagă că Marta n-ar fi chiar la înălțimea Penelopei: „Mereu îmi spune că i-e dor de tine, dar iarăși nu poate sta nici prea retrasă și trebuie să mai glumească cu cei ofițerași de pe aici, că așa-s vremurile.” Pe harta romanului, punctul fatidic de unde nu mai există întoarcere ia forma unui fascicul luminos emis de pozițiile inamice. „Rușii ceia sunt nebuni...”, previne Bologa. „Închipuiți-vă, domnule căpitan, că de vreo săptămână, în
Ora dezertorilor by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4967_a_6292]
-
un aranjament de deturnare de fonduri, ba o piață miruită (în bloc cu consilierii) unui privat prin contrapartidă sau licitație aranjată, un petec de pădure aflat într-un lot cu esențe de nerefuzat și cu ieșire la drum public etc. Ofițerași de nădejde, aghiotanți dintre foști „folbalagii” de județ, promovați pe bărbi și dat voturi (famile mare, voturi multe, după număr și ceva frănguți), cațe cu alonjă de ghicitoare, țigănuși cu căldărușe cu vopsea de lipit afișe pe stâlpi și trunchiuri
DOAMNE, CE SUS A AJUNS! ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359283_a_360612]
-
și literatura română astăzi o continuă ICR, înființat sub oblăduirea SIE, unde se sifonează și cheltuie inutil banul public al românilor promovându-se tot felul de scriitori ratați și fără talent sau har. S-a ajuns ca tot felul de ofițerași, informatori, turnători de duzină și agenți mediocrii să publice o carte pe banii sau influența serviciului secret extern și să fie trimiși pe banii publici la tot felul de sindrofii culturale foarte scumpe în capitalele lumii Paris, New York, Madrid, Roma
ICR SAU SERVICIUL SECRET DE LITERATURĂ EXTERNĂ ? de IONUŢ ŢENE în ediţia nr. 1873 din 16 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340401_a_341730]
-
să o compromită. S-a ajuns ca ICR să devină o filială a SIE unde mediocritatea, lipsa talentului și a valorilor, să reprezinte rușinos și suburban cultura română în străinătate. Trăim un capitol tragic al culturii române în străinătate, unde ofițerașii SIE se folosesc de scribi ratați sau promovează mediocritatea pentru a mai ciupi și sifona bani de la bugetul național. Dezbaterea deschisă de filosoful Constantin Barbu a iscat vii discuții și o singură concluzie: literatura română pentru străinătate nu poate fi
ICR SAU SERVICIUL SECRET DE LITERATURĂ EXTERNĂ ? de IONUŢ ŢENE în ediţia nr. 1873 din 16 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340401_a_341730]
-
o reclamație foarte gravă împotriva dumneavoastră: că spuneți bancuri politice și faceți glume pe seama organelor de partid. - Eu !!??? - Da. Dumneavoastră.. - Cât sunt eu de fricoasă, numai așa ceva nu fac. - ... și că ascultați Vocea Americii. Ridic sprâncenele și mă uit la ofițeraș cu sinceră mirare. Chiar nu ascultam Vocea Americii. De frică. Securistul mă studiază după metodele lor psihologice. Îmi mai pune întrebări, îi răspund, uitându-mă în ochii lui, îl țin pe NU în brațe. - Puteți să terminați mai repede cu
TE ARESTĂM PENTRU SABOTAJ! de SAVETA VĂRĂREANU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343021_a_344350]
-
și literatura română astăzi o continuă ICR, înființat sub oblăduirea SIE, unde se sifonează și cheltuie inutil banul public al românilor promovându-se tot felul de scriitori ratați și fără talent sau har. S-a ajuns ca tot felul de ofițerași, informatori, turnători de duzină și agenți mediocrii să publice o carte pe banii sau influența serviciului secret extern și să fie trimiși pe banii publici la tot felul de sindrofii culturale foarte scumpe în capitalele lumii Paris, New York, Madrid, Roma
ICR SAU SERVICIUL SECRET DE LITERATURĂ EXTERNĂ?ARTICOL DE DR.IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369210_a_370539]
-
să o compromită. S-a ajuns ca ICR să devină o filială a SIE unde mediocritatea, lipsa talentului și a valorilor, să reprezinte rușinos și suburban cultura română în străinătate. Trăim un capitol tragic al culturii române în străinătate, unde ofițerașii SIE se folosesc de scribi ratați sau promovează mediocritatea pentru a mai ciupi și sifona bani de la bugetul național. Dezbaterea deschisă de filosoful Constantin Barbu a iscat vii discuții și o singură concluzie: literatura română pentru străinătate nu poate fi
ICR SAU SERVICIUL SECRET DE LITERATURĂ EXTERNĂ?ARTICOL DE DR.IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369210_a_370539]
-
indiferența cucoanelor din „lumea bună” care trăiau În ah-uri și oh-uri fie după lumea lui Somerset Maugham, fie după aceea a unui autor care cultiva cu nemiluita zarzări și flori de cireși În volumele sale, sau ale unui ofițeraș care-și zăngănea pintenii de donjuan trecut prin interminabile pagini de sentimentalism năclăios. Ce să mai spun de cetatea obscurantismului oficial, Cartea românească (așa cum era atunci), cetate medievală În deplină accepție a cuvântului! - condusă de un cavaler vertical, cu inele
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
militare din lână, bărbatul îl împinse îndărăt. Pe chipul său apăruse un surâs batjocoritor. — Capul spre dreapta, capul spre stânga... Scutură din cap dezaprobator. — Chiar m-ai obosit. Cine te crezi? Nu face prea tare pe cocoșelul, că eu pe ofițerașii ca tine îi halesc dintr-o îmbucătură, ai înțeles? Dând înapoi în cercul bagauzilor, Metronius se împiedică într-o scobitură din pământ și căzu pe spate, în râsetele tuturor. în acel moment se auzi vocea lui Ambarrus: — Gata, ajunge, Milone
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
casă, nici eu nu mă vreau, ca să-ți spui cinstit - nu-i de noi, casa noastră, azi... Știu că tata, În bucătăria de iarnă, e beat-pulbere; știu că În salon la noi s-au Închis porcul de Grabenko și cu ofițerașul. Cu cărți și cărticele și mai ales hărți; și hârtii de-ale acelora. Stau acolo, ne ocupă salonul - dracu să-l ia pe Grabenko și pe porcul din el - pe ofițeraș, nu. Nu, nu. În curte, jos, Moș Iacob Întreține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
noi s-au Închis porcul de Grabenko și cu ofițerașul. Cu cărți și cărticele și mai ales hărți; și hârtii de-ale acelora. Stau acolo, ne ocupă salonul - dracu să-l ia pe Grabenko și pe porcul din el - pe ofițeraș, nu. Nu, nu. În curte, jos, Moș Iacob Întreține focul și Împarte soldaților vin fiert - miroase până aici scorțișoara și piperul și Mătușa Domnica. Soldații sunt mai bătrâiori decât cei care-l căutau pe tata printre copaci; dar soldați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
umple două stacane cu rachiu. Bea, fără să ciocnească. Fără să-i facă semn jandarmului că acela-i paharul lui. Dar Grabenko Îl ia, ne-poftit. Bea, râde - și iese. Îl aud afară, În curte. Ciocănește cineva În ușă. E ofițerașul. Tânăr-tânăr și fără o mână. Se oprește În prag, Întreabă dacă deranjează... Da de unde! Poftiți!, răspundem cu toții - În afară de tata, care și-a luminat ochii oleacă. Mătușa Domnica Îl apucă de mâneca goală și Îl duce la masă, În fața tatei. Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
dinainte o cană cu ceai. - Dă-l dracului de ceai!, face tata. Bea niște rachiu. Să uiți... - Mulțumesc, dar știți... Când beau e și mai... Știți cum...O fi știind el tata ce știe: nu insistă. Ceva-ceva știu și eu: ofițerașul a mai fost pe la noi; de două ori: tot-cu... Prima oară Însă pământul era pământ; pădurea: pădure; Încă nu ninsese, de să fie totul una. Zăpadă, ne-zăpadă, de cele două ori fusese bine: fiindcă, degeaba: se Întorsese din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
face semn să intrăm noi cu „ținuta” - cu, adică: ’Domn, Domn, să-nălțăm!’. Noi Însă n-avem chef. Cântă singur: - ’Au plecat la vânătoare, Domn, Domn, să-nălțăm/ Să vâneze căprioare, Domn, Domn...’ - ai vânat și căprioare, dom’ vânător? Știu: ofițerașul a fost vânător. De munte, Îi zice. Vânătorii de munte sunt vânătorii care vânează prin munți - și poartă beretă. Pe la noi nu sunt munți - de aceea nu poartă el beretă și a fost vărsat la asta - așa am auzit. Vărsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
varsă. Ba nu: mai Întâi te trimite la vatră și, după un timp, te ia de pe vatră și te varsă. La asta. Adică la Mana noastră, prin Codru, cu soldați bătrâni - dar tot la vânătoare; sau abia acum la vânătoare-de. Ofițerașul nu mai contenește de dat din cap că da, da, da deasupra cănii cu ceai. Într-un târziu se oprește și arată două degete. Eu am văzut degetele - atât; Mătușa Domnica a văzut degetele: Își face cruce, Își acoperă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cu broboada ei neagră - nu-ți mai dai seama dacă plânge, pe dedesupt, ori se doar roagă; Mama n-a văzut; Tata a văzut - dă pe gât stacanul; și-l umple iar. - Dumneavoastră ați fost la ei, Îi cunoașteți, zice ofițerașul. De ce-i trimit aici? Doar știu - sau ar trebui să știe - că, degeaba: nouăzeci la sută din ei se predau... - Așa calculează și ei - și constată că e... rentabil. E o oarecare deosebire Între suta-la-sută românească - să zicem: o sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]