157 matches
-
lor, amândouă mesajele le putem considera conspirative, și pe cel vechi și pe cel nou. Ca și cel vechi, cel de săptămâna trecută m-a trimis la ceva ce contravine "normalității", se opune cursului obișnuit al lucrurilor, ca să nu spun oficializat, deși nu aș greși prea mult. Se dau filme sovietice? Când? Acum? În plină, în zorită americanizare culturală? De întâmplat totuși s-a întâmplat. Am trecut pe Tele 7 și, într-adevăr, surpriza surprizelor (plăcute) se da " Gară pentru doi
Actualitatea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15502_a_16827]
-
Viața literară, Rampa, Vremea, Azi, România literară. Două dintre cărți (nuvelele intitulate Halucinații și romanul Jocurile Daniei) sînt postume. E mare iubitor de muzică (și cînta bine la pian). A avut mai multe legături (toate reflectate în romane), una singură oficializată, cu Maria Dumitrescu (Ioana din romanul titular), fiind prieten, și apoi, din pricini sentimentale, dușman cu O. Șuluțiu (care-l introdusese în casa Manolovici, aceea atît de crud descrisă de Z. Stancu în Oameni cu joben), acesta regretînd amarnic gestul
Holban la centenar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15547_a_16872]
-
publici să se lupte cu corupția nu-și fac bine treaba. Așadar trebuie schimbați cu alții. Cronicarul nu găsește normal să încercăm să-i transformăm pe cetățenii României în delatori și/sau informatori ai Parchetului condus de Ion Amărie. Turnătoria oficializată va distruge minima coeziune socială din România, ne va transforma într-o nație de pîrîcioși, pîrîți și tăcuți. Asta ar însemna că la 12 ani după Revoluție ne întoarcem la formula socială pe care PCR și Securitatea au instituit-o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13429_a_14754]
-
și lexicale românești: poziția normală a adjectivului, afinitatea semantică prototipică cu substantivul. Impresia de „corp străin” nu e produsă de veritabile abateri, ci doar de faptul că noua formulă apare ca o rescriere a salutului prin excelență neutru - bună ziua. Reprezentantul oficializat al unui număr mare de saluturi aproximativ echivalente de circulație populară și regională (bună vremea, sănătate bună etc.; vezi Marica Pietreanu, Salutul în limba română, 1984), bună ziua are deja o pereche caracterizată printr-o permutare expresivă în formula ziua bună
Saluturi noi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13550_a_14875]
-
Nu pentru că ar avea, vorba amicului Valentin Petculescu, mușchii tari, ci pentru că există în aventurile lor un partaj reciproc al opțiunii, al trudei și, de ce nu, al finalității. Un fel de asistență mutuală fundamentată pe ideea de grup (chiar dacă ne-oficializat, deci, ne-acreditat ca atare), dar, mai ales, pe acea artă a libertății - unitas libertatis ars - din deviza lui Heinrich Burch. Unitate, or nu uniformitate, între ele existând, de la Diderot citire, aceeași deosebire ca între o melodie frumoasă și un
Mitul ca realitate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10461_a_11786]
-
în orice regim politic există o doză de ficțiune, dar concentrația impusă de comuniști a fost de neegalat la acest capitol, începînd chiar cu rezultatul alegerilor din 1946), iar literatura a fost obligată să devină o copie palidă a minciunii oficializate. Altfel spus, scriitorii din obsedantul deceniu au fost obligați să descrie la modul realist (nonfictiv?) o realitate devenită ficțiune pură. O ficțiune cinică și sordidă, cîtuși de puțin estetică. Revenirea esteticului în literatură, la mijlocul anilor '60 a fost șansa scriitorilor
Raport despre starea fictiunii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12789_a_14114]
-
În Întregime” etc.), trăirile paroxistice, ieșirile vitriolante (intolerant, acuzator-pedepsitor dar și pătimitor) i-au creat adversități trainice. Chiar dacă, declarativ, credea că „adversitățile fac bine”, poetul, speriat de ideea literei tipărite și a sa poezie insubordonata (față de un Nichita, de pildă, „oficializat”), au suportat consecințele. Încît „eliadistul” Cezar, Înființînd la Pitești orchestră Baad și-a asumat calvarul christic: „! cine vrea mă scuipa,/ scuipa cine vrea/ eu mereu tot urcu/ urc pe Golgota”. Într-un splendid portret (Maître de la clarté, În „Contemporanul ideea
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
de circulație tulburătoare. Lumea concretului, intrată brutal în canalele secrete ale creierului cuiva, duce, fie la revolte în genunchi, fie la bucurii halucinante, gen proiecții infantile. Practic, în U.S.A, ele sunt stimulate de analgezice, droguri, pedepse sexuale în afara cadrului oficializat(deloc dumnezeiești sau filozofice), nu la declarații...de jurnal intim (Acum, când scriu, conștientizez că sunt contrazis, în exprimarea mea atipică, de zecile de filme porno sau horror, din panoplia cinematografiei americane, în special, a celei contemporane) și de impresionanta
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
celebru în țară, și bucurându-se de o anumită notorietate în Occident, tata n a putut niciodată să și ia în serios celebritatea și nici succesul. Departe de conformisme, ca și de curentele pe cale de-a fi recunoscute sau deja oficializate, el se vroia - precum un Mussorgski, Ives, Janacek sau Varčse - un artist al singurătății. Nu am pretenția că aș vorbi cu totală obiectivitate despre tatăl meu. Nu am intenția să mă extaziez public în fața muzicii lui. E sarcina posterității să
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
ani (1890), 20 de miliarde de țigări. Cultivat pe suprafețe reduse, tutunul aduce profituri pe care nu le poate concura nici o altă plantă sădită în același perimetru, cu excepția celor din care se obțin droguri. Doar că tutunul este un drog... oficializat, împotriva căruia bătălia a început să se poarte cu arme științifice abia după cel de al II-lea război mondial, începând din anii 1960-1970. „Boala mileniului“ Regii Franței care i-au urmat Caterinei de Medici au încercat să limiteze vânzarea
Agenda2004-34-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282779_a_284108]
-
au încercat, în ianuarie 1999, să-i administreze tratamentul de șoc al mineriadei! Ei bine, după doi ani de încremenire, de cantonare vinovată în lenea de gândire și de acțiune, de refacere, ba chiar explozie, a rețelelor corupției și furtișagurilor oficializate, mulți intelectuali, fini altfel, încă nu și-au dat seama că modelul constantinescian tinde să devină la fel de primejdios pentru democrația din România și pentru salvarea economică a țarii precât fusese cel iliescian. E greu de găsit răspunsuri raționale la acuzele
Nemultumitului i se ia harul! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18112_a_19437]
-
dacă nu hotăram, în sfârșit, să ne ajutăm singuri! Or, în era computerului, minciună politicianista are picioarele mai scurte decât prânzul unui anorexic. Cum poate dl. Constantinescu să susțină, fără să-i crăpe obrazul, ca în România nu există "corupție oficializata", cănd întregul sistem e bazat pe corupție, trafic de influență și pe domnia atotputernica a peșcheșului! N-o fi existând corupție la Cotroceni, asta se poate! Probabil că vechii securiști din S.P.P. îl slujesc de bună voie, fără să aștepte
De la "Tigareta II" la "Evangelista III" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17546_a_18871]
-
firescului. O țară în care Andrei Pleșu era ministru al Culturii, Mircea Dinescu - președinte al Uniunii Scriitorilor, Nicolae Manolescu - director al revistei România literară, Mihai Ursachi - director al Teatrului Național din Iași ș.a.m.d - părea definitiv salvată din absurdul oficializat, specific stilului de viață comunist. S-a văzut însă în scurt timp că Nicolae Breban nu are vocație de director de revistă. Săptămânalul Contemporanul, din care George Ivașcu făcuse o publicație culturală de înaltă ținută și pe care D.R. Popescu
NICOLAE BREBAN, ESEIST AMATOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16890_a_18215]
-
prin alteritate. Oricum, în acest caz, revizuirea redevine procesul organic al receptării unei întregi istorii prin prisma prezentului, lucru la care se gîndea într-o vreme chiar G. Călinescu. Contemporanii, ca să zic așa, nu mai cred în autoritatea unor judecăți oficializate și anihilante, intrate în rutină. Ei pun totul la îndoială, și nu din necredință, nici din dorința de a avea certitudini, ci din nevoia (re)autentificării de sine. Re-citirea devine, în acest caz, o rescriere și, prin urmare, o reîntemeiere
Revizuiri și... revizuiri by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/15825_a_17150]
-
opera sa (toată lumea îi recunoaște statutul de italienist cu admirația condescendentă, ușor compătimitoare pe care i-o arăți, să zicem, unuia care înghite sticlă), dar ideea că omul trebuie ocolit întrunește aproape consensul în lumea literară. Cel puțin în cea oficializată, pentru că, excepție fac scriitorii ultimei generații ("euridicienii"), foarte tinerii poeți și prozatori lansați și promovați cu tenacitate în cenaclul pe care cunoscutul critic literar îl păstorește de cîțiva ani. La fel ca un alt scriitor important, dar prea des uitat
Bolile culturii în tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11854_a_13179]
-
bine și mai îndelungat religiei lui Muhammad. Religie care ne-ar transporta necruțător 400 - 500 de ani în trecut... Religia întotdeauna a făcut pact cu puterea și amintesc printre altele, pactul Constantin cel Mare cu Creștinismul, apoi pactul Vatican - Hitler oficializat, cred că de Papa Pius XII și cel de interes local între Patriarhul Justinian Marina (ortodoxism) cu PCR și Securitatea. Cu toate că nu sunt religios am avut în familie mai mulți protopopi greco-catolici și am auzit multe despre Justinian (ce nume
DIALOGURI PRINCIPIALE DESPRE CONDIŢIA RELIGIEI de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381560_a_382889]
-
un eveniment din ceva ce azi poate să mire: o cărticică în care ființa reală a poetului respira cu mari dificultăți, gâtuită cum era de clișee. Întrebarea este de ce au intrat în joc acei tineri, de ce au acceptat clișeele, tematica oficializată? Psihologic faptul se explică prin nerăbdarea lor de a se vedea publicați și prin convingerea care le fusese inculcată, ori ajunseseră singuri la ea, că nu vor reuși să se afirme literar decât făcând anumite compromisuri. Nimic din ce se
Generația mea în anii '60 by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8596_a_9921]
-
mult fusese dilatată contribuția adusă de comuniști la evenimentele din august 1944 și cât de micșorat, până la negare, fusese rolul Regelui în aceleași evenimente. Erau subiecte, erau teme, erau valori, în regimul dictatorial, nelăsate altfel să circule decât în viziune oficializată, răspunzând de aceea, după căderea comunismului, așteptării febrile a unui public care le presimțea existența reală, alta decât le fusese înfățișată. Ba aș spune că era avid, acest public, pe acestea din urmă să le cunoască. Este unul din motivele
Valul memorialistic by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2868_a_4193]
-
Dumitru Popescu, observat cu atenție de Niculae Gheran în diversele împrejurări în care a avut de-a face cu enigmaticul, în multe privințe, despot cultural. Să cităm câte ceva: „Lipsit de umor, nu era în stare să se distanțeze de prostia oficializată. Când, ulterior, va deveni ministrul Culturii, va elimina din personal pe toți ce apucaseră să-l vadă într-o postură liberalistă (...). Pe cât de dur cu subordonații săi, marele Mitică era obedient față de conducătorul suprem, căruia îi va datora și rapida
Despre o lume apusă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4457_a_5782]
-
însăși literatura” (p.297), din moment ce, construit de-a lungul secolelor, el a reținut tot ceea ce a fost mai bun în literatură, promovînd o serie de „best-seller-uri istorice”. Nu e prin urmare adevărat că nucleul canonului literar l-ar reprezenta varianta oficializată a elitismului: grupul scriitorilor canonici rezultă dintr-o subtilă dialectică a dozajului între preferințele literare ale minților luminate și succesul de factură „populară”, produs de mulțimea cititorilor obișnuiți. Încercările stîngii intelectuale și ale multiculturaliștilor de a modifica structura canonului prin
De partea lui Nemoianu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4478_a_5803]
-
atârnă greu și un alt „aspect”: „diferența de vârstă”. Dacă era mai tânăr, în mod sigur ar fi forțat un divorț (ea putea găsi repede cel mai plauzabil motiv: părăsirea familiei de către soț), oferindu-i șansa de a deveni „tată oficializat”. Însă așa, la vârsta lui (!), deși „liber”, nu poate aduce nici o rezolvare acestei „complicații”, cum i-a zis la un moment, riscând o privire plină de dezaprobare din partea Teodorei. Pentru ea, un copil este cea mai mare bucurie posibilă. Când
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Or disidență înseamnă contestare din interior. Și mai precis: contestarea din interior a unor norme de conduită oficial instituite. Scriitorii disidenți sunt așadar aceia care, la un moment dat, contestă ceva ce până atunci acceptaseră, intră în dezacord cu linia oficializată a grupului din care fac parte. Un dezacord exprimat public, bineînțeles, și nu în convorbiri particulare sau în pagini tăinuite de jurnal. Toți cei patru scriitori pomeniți mai sus ilustrează această categorie a contestatarilor din interior, ca foști membri ai
Ceva despre disidență și disidenți by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/9132_a_10457]
-
în opinia lui Spiru Haret era foarte importantă pentru luminarea poporului și a deșteptării lui la o viață intelectuală morală și economică mai bună. Încurajat de faptul că invatatorii au răspuns cu entuziasm la chemarea lui Haret care a sprijinit, oficializat și generalizat diverse forme de activitate extrașcolară a cadrelor didactice: cercuri culturale, biblioteci populare, șezători sătești, școli de adulți, bănci populare, obști de arendare și cumpărare de pământ, asociații țărănești pentru vânzarea în comun a produselor, societăți și reviste culturale
Învăţământul în Gorj 1848-1918 Fondatori şi oameni de şcoală by Băluţoiu Daniel Sorin () [Corola-publishinghouse/Administrative/1289_a_1875]
-
deplină unitate în jurul partidului, și pe "tovarășii de drum" (Fedin, Leonov, Babel, Ehrenburg, Pasternak), convertibili la comunism și posibil a fi angajați, în schimbul unor mari onoruri, în construcția noului regim politic, cu prețul pierderii propriei libertăți (p. 56-57). Realismul socialist, oficializat, se luptă, la început, cu formalismul și naturalismul, reușind să-și inventeze predecesorii în marii realiști ai secolului al XIX-lea. În revista "Critica literară", Lukács critică, în 1936-1939, "optimismul de fațadă" (numit "optimism birocratic") al realismului socialist și propune
Proletcultism sau realism socialist? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8211_a_9536]
-
vrei. Se vorbește iarăși despre "descompunerea morală" a lui Arghezi, la fel cum vorbea Sorin Toma. Că n-ar fi Marele Alpha, ci Marele Zero. Sub pretextul anticomunismului, se încearcă anihilarea unora, pe formula "dezavuați valorile stabilite sub Ceaușescu". Jos "oficializații" de Stănescu, de Breban, de D.R.P.! Diverse piticanii, ridicate pe umerii (de editor ai) lui Preda fac declarații de război contra stilului Preda, contra literaturii grele, amare, despre "obsedantul deceniu". Există un anticomunism "de paradă". Și sînt și multe deturnări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]