439 matches
-
ei./ Din cînd în cînd, bunul Dumnezeu/ somnolează îngăduitor, iar pîntecele său/ enorm// învăluie în crisalida umbrei binefăcătoare/ orașul de colb, Craiova./ După-amiază de vară, 26 iulie, vineri,/ cîinii comunitari visează ciolane imense,// tresărind doar la foșnetul frunzei/ de castan ofilit. Sînt străzi/ în orașul Craiova pe unde s-ar preumbla/ și îngerii gardieni,// dacă le-ar ști. Văduva le descoperă/ din greșeală. Dumnezeu milostivul,/ în grija lui pentru fiecare gîză,/ o ocrotește și pe ea”. (Bucuriile Văduvei). Antidotul ucigătorului plictis
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
tic-tac, tic-tac, desparți întregu-n femeie - / bărbat" ( libertatea materiei de a se juca), "și-mi vine să plâng dar mă trezește râsul, cu / masca-i de cretin zăpăcit, căzut ca o muscă / în farfuria de spaghetti a papei, căci / ea, floarea ofilită, trecut, fost, sau / defunct sau post..., e un cuvânt, un / sughiț definind o stare, un sughiț definind / un sughiț" ( profil seral) sau "storc nasul monumentului iubirii spre / a constata că / i s-au ofilit mucii și s-a vindecat de
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
ne înfățișează un "proscris" provincial, în figura căruia, evident, se răsfrînge simpatetic: "Proscrisul urbei părăsește ultimul/ bodega cocoașa fumului acru// îmbrăcat în negru întotdeauna/ în negru și întotdeauna nebărbierit// bătrînul pășește încet/ cu bastonul lovește ritmic caldarîmul/ trezind praful perdelelor ofilite// nimeni nu știe unde înnoptează// este artist ratat? un părăsit de viață?/ timpul s-a poticnit în rinichii săi?/ nimeni nu știe// din cînd în cînd se oprește/ privind spre locul stelei sale oarbe// se întoarce spre mine:/ lumea din
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
născut în domiciliu forțat, plouă cu mărunțișuri, țigări proaste, chibrituri, ziare din Piața, desigur, Chibrit) Femeia neagră se alungește printre pietre și îmi întinde miezul încremenit în dulce, de papaya! ... în magazia de cărbuni Maia s-a spânzurat. Plângea bunica, ofilită, mică, cu mărgele multe, peste tutungeria din Piața Chibrit ... Plătim mândria din primii ani de școală "bunicul este ceferist și toți băieții lui sunt membri de partid!" Cum se aprinde (ah allumette), cum se stinge acest timp ce m-a
Poezie by Ioana Crăciunescu () [Corola-journal/Imaginative/7449_a_8774]
-
au aflat, de anumite oportunități consumate. Articole care au făcut vâlvă la publicarea în presă, căzând atunci pe cine știe ce subiect fierbinte, adunate în cărți se aplatizează, nu mai spun cititorului mare lucru. Cărțile însele în care sunt strânse ne apar ofilite, datate. Ca excepții, există totuși culegeri de foiletoane care se prezintă altfel, cărți vii, provocante, apte să ne reaprindă interesul pentru evenimente care, trecând timpul, își cam pierduseră conturul în memoria noastră. Strângerea foiletoanelor laolaltă ne apare în astfel de
Foiletonul de sâmbătă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12660_a_13985]
-
permanență mîna dreaptă. Și astfel noi îi percepem corpul ca „însemnat”, corp de monstru ce-l evocă pe Richard III ce, invalid, vrea să-și ia revanșa contra corpurilor sănătoase. Ceea ce mă fascinează e acest Iago cu mîna ciuntă, uscată, ofilită, mîna ce povestește istoria secretă a unui om căruia împlinirea lui Otello îi repugnă. Barthes spunea că în unele opere, dincolo de interesul pe care-l suscită ansamblul, spectatorul poate fi atras de un detaliu în care el se proiectează și
Un Otello neașteptat spectacol pus în scenă de Andrei Șerban la Opera din Paris by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12934_a_14259]
-
și eu, acolo, oțârică de om, o firimitură rostogolită sub mese îmbelșugate, la nunta din Caana Galileei, Văduvă trandafirie, a nimănui. Prin sângele meu au tropotit fără urme o herghelie de mânji, o turmă de iezi verzi/albaștri. Frumusețea trupului ofilit e-o poveste apusă demult, o monedă fără putere de circulație în subteranele toamnei. Lasă-mă să greșesc, îngere Ioan, lasă-mă să-mi rup glezna de aur, să-mi mototolesc aripile de hârtie și rochia incoloră de Văduvă trandafirie
Poezie by Ioana Dinulescu () [Corola-journal/Imaginative/9074_a_10399]
-
pe alocuri seara se aprinde asemeni unui trandafir pe care ai vrea să-l muști în loc să-l miroși prezențe anonime vin din necunoscut întărâtate de albitele graniți simți orele în coșul pieptului dându-și duhul treptat o grămadă de măști ofilite vibrează în fundaluri un singur gest te-ar feri de somnolentele spații dar până să-l faci se lasă noaptea de-a binelea Somnolențe Din curtea spitalului - o clădire interbelică ruină aproape se vede turla unei biserici prin alei se
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/9603_a_10928]
-
puțin despre taină ,Cel ce se vede pre sine are o bucurie mai mare decît ar vedea un înger" Grigore Sinaitul Doar cît te-ai atins de lumină și lumina a căpătat mireazmă. Doar cît te-ai atins de floarea ofilită și frunzele i-au înviat. Călătoreai învăluită în noaptea pletelor atotștiutoare pînă ce apunea soarele în cuibul mîinilor tale. Atît de singure, Atît de părăsite. Nu mai scriu poezii fiindcă toți prietenii mei au murit." ai șoptit tu în umbra
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/11296_a_12621]
-
mai știe ceea ce le este hărăzit cândva în viitor. A albit Adina de la treizeci și ceva de ani de câte știe. Când se uită în oglindă o privește mirată o femeie, de acum fără vârstă, negricioasă, micuță, cu un ten ofilit peste care anii nu mai lasă urme foarte vizibile, cu ochi negri, mari și expresivi unde se concentrează parcă întreaga putere a unei ființe îndeajuns de ciudate pentru a fi rămas, de-acum, aproape singură. Dacă n-ar fi fost
MAFALDA by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/11750_a_13075]
-
vieții) Prin structura ei, lucrarea de față nu este dedicată doar artiștilor ci și amenilor de rând. Într-un mod autentic, pornind din gândire precum din suflet, poetul îmi inundă sufletul în „Geografia sufletului”, „închizând porțile și ușile/ insulei tale ofilite prin timp/ în vaporul speranțelor s-au ars farurile/ pornite spre tine prin lumină” (Pornit înspre tine). Pare a fi o tresărire spre rostire într-o altă valorizare a destinului uman într-un loc profund-fecund. Se poate face un întreg
DANIEL MARIAN DESPRE DIBRAN DEMAKU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380672_a_382001]
-
răsputeri să ne dovedim europenitatea - adică talentul și capacitatea de a face concurență la nivel continental - o astfel de idee arată cât de puțin dispuși suntem să ne asumăm un risc dincolo de măruntele talente de aranjori și distribuitori de lauri ofiliți. N-are nici un rost să mă refer la felul în care s-a făcut selecția și la numele oferite pe tavă drept reprezentanți en-titre ai spiritualității și talentelor profesionale ale României. Ideea însăși e dusuetă, puhavă și menită, parcă, să
Laurii ofiliți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10007_a_11332]
-
celor valoroși, înțelepți, cultivați. Prin ^49-^50 eram redactor la o revistă săptămînală pentru copii. La un moment dat puteam fi "eliberați din funcție", deoarece se luase măsură "întăririi compoziției sociale" a redacției. Printre nou-veniți se numără și un tinerel ofilit, suplu, tăcut, căruia i se încredințase sarcina de a întocmi un repertoar telefonic "la zi", al colaboratorilor. Ei bine, dumnealui - bravul proletar venit anume pentru a da un brînci micii-burghezii, se apucase să-l includă în repertoarul telefonic și pe
Selectia inversă by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17759_a_19084]
-
1941, Gass preia o informație anecdotică pe care o transformă apoi în punct de pornire al analizei temei morții în poemele lui Rilke: se pare că poetul i-a trimis odată amicei sale Monique Saint-Helier un buchet de trandafiri aproape ofiliți, rugînd-o să-i păstreze în camera ei, pentru ca treptata scuturare a petalelor să-i amintească de plecarea lui. Firește, nu analogia dintre despărțire și flori ofilite îi atrage atenția lui Gass, ci felul în care izbutește Rilke să tranforme o
Traducîndu-l pe Rilke by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16706_a_18031]
-
poetul i-a trimis odată amicei sale Monique Saint-Helier un buchet de trandafiri aproape ofiliți, rugînd-o să-i păstreze în camera ei, pentru ca treptata scuturare a petalelor să-i amintească de plecarea lui. Firește, nu analogia dintre despărțire și flori ofilite îi atrage atenția lui Gass, ci felul în care izbutește Rilke să tranforme o floare anume în motiv universal, veșnic interpretabil altfel în funcție contextul liric: trandafirul-moarte, tradafirul-simbol falic, trandafirul-ochi, trandafirul-singurătate, trandafirul-univers. În treacăt, Gass sugerează că s-ar putea
Traducîndu-l pe Rilke by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16706_a_18031]
-
Irina Coroiu Ce-și doresc adolescenții și maturii Cocktail-ul cinematografic estival invită la constatări generate de un retoric titlu din sezonul anterior și anume Ce-și doresc femeile, film însuflețit de un vag ofilit Mel Gibson, pus în valoare de urîțenia glamouroasă a Helenei Hunt plus un subiect incitant. Dacă protagonistului acestei comedii, tot constatînd ce gîndește sexul opus, ajunge să i se aplece - la figurat - desigur, spectatorului dornic de senzații tari care se
Cocktail estival by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15912_a_17237]
-
iar Adrian visează să colinde spre alte tărîmuri luminoase. Narațiunea nu se încheie înainte ca Adrian, peste ani, să o vadă pe Sara (ea făcîndu-se a nu-l cunoaște), debarcînd a șasea oară la Alexandria, la tejgheaua unui bar nenorocit, ofilită, murdară, cu ochii înfundați în orbite, cu părul zbîrlit, cu gura pungită pentru totdeauna. Era un semn că mai toate visările eșuează. Adrian refuza să accepte asta. Continua să cutreiere lumea pe aceste meleaguri mereu însorite, în așteptarea minunii din
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
protejată de lege.” Slavă Domnului! Deci mai există soluții pe criza asta. Foarte mulți români au răsuflat deja ușurați, și-au suflecat mânecile și vor purcede a se organiza pentru trafic de ghiocei. În ce mă privește, am câteva buchețele ofilite, acasă, într-o vază. Voiam să le arunc. Bine că n-am apucat! În noile condiții, sigur scot pe ei măcar de-o garsonieră.
Stop traficului de ghiocei! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19735_a_21060]
-
de a se adapta la climatul postbelic îi putea fi fatal, ivirea unei mecena feminin dispus a proteja artiști faliți era semnul mîntuirii. În fond, alipirea lor a fost un alt fel de Anschluss cu urmări providențiale pentru amîndoi: matroana ofilită își găsea Siegfriedul menit a-i alina poftele senectuții, iar tînărul își găsea sînul sub patrociniul căruia viața devenea un tabiet artistic, scutit de griji proletare. Că deseori Bernhard a lăudat virtuțile proletariatului („oamenii din popor“, simpli și dintr-o
Furia literară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2799_a_4124]
-
show în care transpare nu o undă de simpatie, ci una de înțelegere față de acest frison al „nebuniei chimice”, cum numește Scott Fitzgerald tinerețea. Crima este și ea una caraghioasă, neserioasă, bufă. Alex ucide din greșeală o respectabilă și cam ofilită doamnă echipată pentru fitness, utilizând în acest scop o operă de artă, un penis uriaș de plastic cu care doamna, complet lipsită de umor, alege să se dueleze furios. Ceea ce urmează, reabilitarea tânărului furios constituie însă cea mai crudă farsă
Decojind portocale mecanice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2584_a_3909]
-
că omul nu trebuie să se înțepenească ‘n calcâe pe loc, ci trebuie să se lase dus, în pasul lumii. De aceea vedem atâția tineri bătrâni și atâția bătrâni tineri... atâția sdraveni și verzi până la chemarea de sus și atâția ofiliți și muceziți înainte de a fi legat rod... Să se prăpădească neamul românesc? Dar întoarca-se Oltul și Muresul de-a’ndaratelea către obârșia lor în creerii munților Cicului, neamul românesc tot el, neam românesc va fi, lucrând cuminte, așteptând cu răbdare
Scrisoarea lui Caragiale către Vlahuţă. Ce credea marele dramaturg despre neamul românesc [Corola-blog/BlogPost/92519_a_93811]
-
care să-l protejeze. O stea de-o clipă, o lumânare ce arde cu patimă până la ultima scâteie, o floare ce într-o noapte își descarcă întreg parfumul și frumusețea în văzduh ca în zori să închidă ochii obosită și ofilită. I s-a dat o clipă făpturii și când aceasta a învățat cum să ia viața de mână și să-i culeagă roadele a fost condamnată la neputință și moarte. O clipă scurtă în care îți dorești să urci muntele
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
Iordan, Kerit, Hozeva, sfinte cuvinte vii și Mare Moartă, leandri și bătăi din poartă-n poartă, grote, prooroci, grădini luxuriante, faleze înverzite, râpe, pante, lămâi și Carantania, curmali, miresme de tămâie, portocali, Cana, Sion, pridvoare înflorite, ecouri de război, flori ofilite, o zi de Yom Kippur cu toți evreii, Capernaum și Marea Galileii, capre, măgari, moschei cu minarete, fresce cu sfinți, ruine cu regrete, Vitezda și Tabor și piatră tare, păcate și virtuți duse-n spinare, migdali și milosteniile lui Berlucci
JURNAL DE PELERINAJ ÎN ŢARA SFÂNTĂ de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382301_a_383630]
-
dezminte brutal sentimentul că suntem nemuritori. Fuga ireversibilă a anotimpurilor și a timpului amprentează indelebil frumusețea și "sângele azuriu", devenind un laitmotiv aproape tragic: "Cui i-aș spune eu da,/ în noaptea aceasta primitoare/și caldă ca propriul meu pântece/ofilit,//dac-ar fi să mă întrebe vânatul/cel fără de preț/unde s-au ascuns umerii, șoldurile, sânii captivi în bluza de vară/de acum o mie de ierni și mai bine?" Odată ofilită aura tinereții cu întreaga mitologie a eternei
Noile aventuri ale văduvei trandafirii by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8124_a_9449]
-
primitoare/și caldă ca propriul meu pântece/ofilit,//dac-ar fi să mă întrebe vânatul/cel fără de preț/unde s-au ascuns umerii, șoldurile, sânii captivi în bluza de vară/de acum o mie de ierni și mai bine?" Odată ofilită aura tinereții cu întreaga mitologie a eternei mirese-poete (la chair est triste, hélas, nu-i așa?), Ioana.Dinulescu se complace acum sub acoperirea metaforei de "văduva trandafirie a nimănui" "exilată între blocuri, cu ochii pe istoria municipală" care "își dă
Noile aventuri ale văduvei trandafirii by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8124_a_9449]