442 matches
-
regret). Punând cuvântul pe piedestalul mult meritat, poetul îl apără cu toată ființa sa, ca pe un idol: „Voi fi nebănuit ca tunetul/ aruncat din senin peste case,/ ploaie voi fi și furtună/ cu cel ce rătăcește cuvântul/ în verdele ofilit al trădării.” (Un ou brâncușian). „În miezul meu cel mai sonor/ îmi adun inima,/ să o pun în cuvinte.” (Dincolo de limite), mai adaugă el. De o sobrietate remarcabilă, teluric până spre uimire, poetului Llelu Nicolae Vălăreanu-Sârbu nu i se poate
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Frigul_insingurarii_volum_llelu_nicolae_valareanu_1381527977.html [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
printre ortaci! Cum să stai atunci cuminte Când vezi răul și să taci? Scriu să îmi astâmpăr focul, Când eram în Munți miner Căutam cu ei norocul În adâncul fără cer! Toată Țara-i o ruină De la nord până la sud! Ofilite flori de mină: Baia, Roșia, Abrud... Le-am privatizat pe toate, De ce văd mi-atâta silă! Peste amintiri uitate Crește iarba fără milă... Frunză verde, frunză arsă, Toamnă pustiită-n noi, Astăzi când mi-e dor de-acasă Mă duc
INVENTARUL CUVINTELOR (POEME) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 by http://confluente.ro/Nicolae_nicoara_horia_inven_nicolae_nicoara_horia_1392634592.html [Corola-blog/BlogPost/347306_a_348635]
-
SOARELUI-RĂSARE Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 439 din 14 martie 2012 Toate Articolele Autorului O, Doamne! Darul tău pălește azi În lumea mea preafericită, Căci știu o altă lume în necaz Și-ofranda ce mi-o dai e ofilită. Din Țara Soarelui-Răsare Suspin de suflete stinghere Razbate surd, de-atâta depărtare, În casa fericirii mele. Li-i zguduit din hău pământul lor, Li-i țara înecată-n mare, Otravă cerne dintr-un nor Și steaua lor s-a stins
RUGĂ PENTRU ŢARA SOARELUI-RĂSARE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 by http://confluente.ro/Ruga_pentru_tara_soarelui_rasare_gheorghe_parlea_1331745392.html [Corola-blog/BlogPost/348359_a_349688]
-
ce e singurătate Să o duci în cușca unor lei, Intră-n inimile-ncătușate, Zâmbet pune peste norii grei! Vino seara, intră-ne în sânge Și ne colorează părul nins, Fericește ochiul care plânge, Înviază sufletul ucis.. . Pune viață-n inimi ofilite, Stai definitiv în veacul meu, Pune foc pe căi înzăpezite, Fă din cerul toamnei, curcubeu! Fluturii dezleagă-i să se joace, Fă din viața noastră zbor sublim, Scapă-ne de-a iernilor cojoace Și învață-ne să ne iubim! Violeta
INVITAŢIE , DE VIOLETA CÎMPAN de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1531 din 11 martie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1426053338.html [Corola-blog/BlogPost/344116_a_345445]
-
vei pleca grăbită văzând că viața mea e istovită de vremea ce-a trecut. Nu vreau să vii să te-nfiori că-n anii mei târzii numai regrete și melancolii ai să găsești, că trista mea ursită arată ca o floare ofilită. Nu vreau să vii, păstrează-mă în amintiri cum ști c-am fost când promiteam să-mi fii iubită mereu. Ca să nu pleci dezamăgită că noapte vei găsi în loc de zi , nu vreau să vii. Anatol Covali Referință Bibliografică: Sufletul meu
SUFLETUL MEU NU VREAU SĂ VII de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 by http://confluente.ro/anatol_covali_1431543534.html [Corola-blog/BlogPost/352102_a_353431]
-
Delia zâmbi trist. Se aplecă să culeagă de pe covor o scamă invizibilă. Apoi se ridică și oftând îi spuse Danei: — Au fost niște întâmplări, niște vorbe, niște fapte, care toate au dus la un deznodământ nefericit. Rupse o frunză imaginar ofilită, dar gestul o propulsă în altă dimensiune. Știi, Anton nu a venit pentru mine, el va răspunde la niște întrebări puse de Ștefan. Am predat de ceva timp problemele legate de trandafiri, știi și tu supărarea mea, lui Ștefan. El
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1463316138.html [Corola-blog/BlogPost/383548_a_384877]
-
ea fără de blândețe Nimeni n-are timp să vadă a ei finețe. Sunt gingașe petale de-o roșie culoare Două floricele rupte, din mama floare Au căzut și mor... pe-o piatră oarecare. Rece este piatra și viața este-amară. Floarea ofilită, a murit pe seară. Lacrima de rouă a-ncetat să doară Petale veștejite cu sete de... apșoară S-au ofilit tăcute, pe trotuarul rece. La fel ca Floarea Vieții ce uscată, trece... © D. Theiss Referință Bibliografică: Floarea...Vieții / Doina Theiss : Confluențe
FLOAREA...VIEŢII de DOINA THEISS în ediţia nr. 821 din 31 martie 2013 by http://confluente.ro/Floareavietii_doina_theiss_1364769987.html [Corola-blog/BlogPost/345494_a_346823]
-
Gezirpe von den Grillen klein, zarte, schwarze Engelein. Und bei dem Gezirpe fein Schlief die ganze Welt nun ein, selbst der heil’ge große Gott, hier bei uns im Alltagstrott . EL ȘI EA Pe iarbă de ieri cosita, Prin otava ofilita, Salța un rățoi și-o rata Către baltă-n dimineață. Ea, c-un card de bobocei, El, în frac și papucei. Ea, tandra și grijulie, Pe toți bine să îi știe! El, ascuns sub pălărie, Fredonând o melodie. Merg așa
POEZII BILINGVE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1458892355.html [Corola-blog/BlogPost/378570_a_379899]
-
Toate Articolele Autorului Valet de ghindă O floare a cules - părea frumoasă: Atâta frumusețe risipită Cu o larghețe mare, infinită! Părea binedispusă, bucuroasă. Mănunchi de flori culese - plictisită l-a aruncat, cuprinsă de angoasă. Nemulțumiri confuze, nebuloasă... Și bucurie piere ofilită. Deprinsă cu imagini de oglindă, Se crede poate unică minune; Dar eu sunt numai un valet de ghindă Setos ca să cunoască, să adune, Privirea orizonturi să cuprindă Cu flori în visătoare rugăciune. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Valet de ghindă / George
VALET DE GHINDĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 364 din 30 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Valet_de_ghinda.html [Corola-blog/BlogPost/350982_a_352311]
-
2016 Toate Articolele Autorului Păstrez surâsul tău pe un catarg, Dintr-un ocean de bruscă amintire Și printre valuri ce de noi se sparg, Măi risipesc arar căte-o privire. Sub frunzele lovite de amurg, Pământul rece se îmbrățișează Cu iarba ofilita. Norii curg - De noi, cumva, nici nu-i interesează Și ne îndepărtăm cu frământare Spre zariști diferite, prea opuse, Nepăsătoare de o-nveșmântare Pentru esențele din noi distruse. Aleile-mi primesc conturul șters, Pierdut pe lâng-o bancă de mătase, Uitându-mă
NEMURIRE de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 by http://confluente.ro/lorena_georgiana_craia_1468953630.html [Corola-blog/BlogPost/382083_a_383412]
-
tânăra sa stăpână. Din jilțul acoperit cu o cuvertură, din catifea albastră, Ana se ridcă și se îndreptă spre fereastră. Dădu la o parte perdelele grele, privind curtea. Flori ornamentale, ce formau aleea de la intrarea în han, își plecau capetele ofilite, cedând parcă dreptului la viață. În curte nu era nicio mișcare. Soarele dogorea cu putere. Ideea de a-și căuta băiatul pierdut și locul unde i-ar fi putut muri soțul nu-i dădeau pace. Visele agitate ale nopților în
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Margelele_din_chihlimbar_roman_istoric_.html [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
rână, nimeni nu mai stă în ea decând s-a dus maica bună. Râul Beica clipocește, via s-a-necat în ruguri deși nimeni n-o muncește tot mai dă vreo doi-trei struguri. Părul, nucul și gutuiul sânt deja cam ofiliți, nu e nimeni prin ogradă să simtă că sânt iubiți. Lângă prispă-n grădiniță, Prea plăpândă, o zambilă a-nflorit și anu-acesta, îmi vine să-i plâng de milă. De-atâta singurătate a secat apa-n fântână, cumpăna a-nțepenit și
AŞA-I E VIAŢA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Asa_i_e_viata.html [Corola-blog/BlogPost/355890_a_357219]
-
blândețea voastră În sufletele noastre aburinde Și-o picurați în pribegia noastră, Din vârfurile voastre-nalte, Lăcrimânde. Cu umbră caldă în buchete, De Catedrale Sfinte-ocrotitoare Și izul parfumat pe îndelete, Îi mângâie pe toți coroană voastră Așa de-nfloritoare. Va ofiliți,apoi, lăsând în urmă Covorul trist, potecilor virane, Iar frunzele, căzându-vă de brumă, Descoperă-n găteala lor Dulcegele castane. Coca-Ecaterina Soare, membru al L.S.R. Fil.Olt. Referință Bibliografica: Castanii / Coca Ecaterina Soare : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2328
CASTANII de COCA ECATERINA SOARE în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 by http://confluente.ro/coca_ecaterina_soare_1494950106.html [Corola-blog/BlogPost/340296_a_341625]
-
Acasa > Stihuri > Imaginatie > DEPĂRTĂRI Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1362 din 23 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Atâtea depărtări stau astăzi între noi Și ninge arămiul în frunza ofilită În brațele pădurii te chem adeseori Mă lepăd de dureri și vin încet spre ușă. Mai potolesc și dorul ce s-a pornit a plânge Îi șterg cu mână caldă, o lacrimă de sânge Târziul stă pitit într-un ungher
DEPĂRTĂRI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1362 din 23 septembrie 2014 by http://confluente.ro/camelia_cristea_1411494856.html [Corola-blog/BlogPost/360079_a_361408]
-
chiar dacă ar călca un jurământ, este iertat de zei.” Asta trebuie s-o știe deopotrivă și femeile și bărbații, îmi zic ... Meditau mult asupra dragostei trupești și a celei sufletești, considerând că bărbatul trebuie să aibă o dragoste statornică; odată ofilită floarea trupului ce a iubit, dragostea „ zboară și dispare”, dar cel care iubește însușirile sufletești ale femeii, rămâne în iubire întreaga viață, „ ca unul care se contopește cu ceea ce este permanent ... ” Pentru prima „Afrodită” exista cuvântul Amor, pentru care Eminescu
FEMEILE ŞI FLORILE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 by http://confluente.ro/Femeile_si_florile_vavila_popovici_1330626591.html [Corola-blog/BlogPost/365238_a_366567]
-
ca floarea, Primind o nouă mângâiere, De unde ai tu oare? De la zei din alte ere, Sau din plaiuri pământene Cu Ilene Consânzene? *** COPACII NUDURI Copacii au rămas doar nuduri, Aninați de cer pe șevalet, Frunzele, rochițe în culori, Furate de la ofilite flori, Au plecat să se îmbăieze, Printre noi bronzații nori. Referință Bibliografică: DE UNDE? / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1904, Anul VI, 18 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
DE UNDE? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 by http://confluente.ro//var/www/html/Home/Stihuri/Nuante/mihai_leonte_1458252082.html [Corola-blog/BlogPost/361680_a_363009]
-
Karamazov”. Discursul rostit este contracarat de discursul revelat. Tăcerea lui Iisus din poemul karamazovian este acelui care a spus totul. Absența cuvântului lui Iisus este tocmai revelația întrupării Sale, El însuși fiind Cuvântul. În finalul poemului, ostatecul „sărută blând buzele ofilite ale bătrânului de nouăzeci de ani”. Sărutul - explică Ivan lui Aleoșa- „este singurul lui răspuns”, la monologul cardinalului. Sărutul acordat de Iisus Hristos - pecete a unei posibile absolviri - arată că inchizitorul „cu inima îndurerată”, cuprins de o sublimă melancolie, nu
DESPRE METAFIZICA CUVÂNTULUI ÎN ROMANUL FRAŢII KARAMAZOV DE F.M.DOSTOIEVSKI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 by http://confluente.ro/Despre_metafizica_cuvantului_in_romanul_fratii_karamazov_de_f_m_dostoievski.html [Corola-blog/BlogPost/349611_a_350940]
-
Ieri am stat cu el la masă; Ne-am povestit din amintiri. Astăzi doliu-i văd acasă, Să-ți faci trei cruci și să te miri! Ne pleacă prieteni prea grăbiți; În cripte reci îi trage somnul. Doi trandafiri stau ofiliți, Nu mai sună telefonul! Rămân copii nevinovați, Soațe cu facturi și rate, Bunicii plâng nemângâiați, Băntuind - strigoi - prin sate. Trage clopotul în dungă; Tresar și florile pe câmp. Anii vieții-or să ne-ajungă Desert la viermi, în lutul tâmp
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/george_safir/canal [Corola-blog/BlogPost/379831_a_381160]
-
Ieri am stat cu el la masă;Ne-am povestit din amintiri.Astăzi doliu-i văd acasă,Să-ți faci trei cruci și să te miri! Ne pleacă prieteni prea grăbiți;În cripte reci îi trage somnul.Doi trandafiri stau ofiliți,Nu mai sună telefonul!Rămân copii nevinovați,Soațe cu facturi și rate,Bunicii plâng nemângâiați,Băntuind - strigoi - prin sate.Trage clopotul în dungă;Tresar și florile pe câmp.Anii vieții-or să ne-ajungăDesert la viermi, în lutul tâmp...... XIII
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/george_safir/canal [Corola-blog/BlogPost/379831_a_381160]
-
FRUNZARE Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Ploua încercănat peste frunzare, și stropi de toamnă țipau încă vii, ștergând eternul prins în felinare și timpul ce se zbate-n colivii. Ghirlande ofilite zac sub ramuri, și doar tristețe-atârnă-n epoleți, sub haine de paradă prinse-n hamuri, mai latră vântul, retrezind poeți! Se-aud chitare înjunghiind iubirea, sub schilodiri de frunze și de ram, toamnă beteagă nu-ți orbi trăirea! Inchide ușa, cântă
PLOUA ÎNCERCĂNAT PESTE FRUNZARE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/doina_bezea_1452161867.html [Corola-blog/BlogPost/350036_a_351365]
-
din depărtare, Cu căsuța în spinare, Melc, inspector iscusit, Nemilos, dar chibzuit. Și-uite-așa, cu grijă mare Va studia pe fiecare; De la deasă rădăcină, Până-n vârful de tulpină. Morcovi strâmbi nu se acceptă, Să-i reteze nu pregetă, Ceapa de e ofilită O mănâncă-ntr-o clipită, Pătrunjelul necrestat Îl înlătură de-ndat`, Păstârnacu-i oropsit, Niciodat` nu l-a-ndrăgit, Usturoiu-ngălbenit, De-ndată e izgonit; Însă din zori se zvonește C-au fugit toți mișelește, Lăsând în marea gradină, Buruieni și o albină. Referință Bibliografică
INSPECŢIA de TEODORA NOJE în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 by http://confluente.ro/Teodora_noje_1399034383.html [Corola-blog/BlogPost/360238_a_361567]
-
el zâmbi cu fața către lumea umbrelor. - Mamă, șopti încet de teamă să nu fie auzit de cei care îi mai păzeau încă anevoiasele și abia văzutele respirații. Îmbrățișarea fu strânsă și lacrimi de bucurie i se prelinseră pe obrajii ofiliți. - Plânge! Plânge!, se auziră iar vocile din spatele lui. Să fie de tristețe? Să fie regrete? Cum putea să spună oare că lacrimile erau de fericire? Cum putea să le dovedească contrariul? Acum însă nu mai conta. Nu mai era esențial
ECLIPSA DE SOARE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 by http://confluente.ro/cristea_aurora_1407961263.html [Corola-blog/BlogPost/368085_a_369414]
-
spune că era și tată-l copilului printre ei... TEHOMIR Oooo...! Nenorocirile vin toate în anii grei. DECEBAL Una chiamă pe alta, Tehomire! Vezinas s-a sinucis. OLACUL ( Intrând cu copilul de mână ce ține în cealaltă mână aceeași floare ofilită, dăruită de Decebal și păstrată cu grije de copil și Olac. Iată Mărite, al tău vis De a vedea nepotul s-a împlinit! DECEBAL ( Luând copilul în brațe .Îl sărută pe frunte și îl așează apoi jos. Văzândul teafăr sufletul
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, ACTUL 3. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Florile_sarmisegetusei_drama_istorica_in_versuri_actul_3_.html [Corola-blog/BlogPost/358961_a_360290]
-
prea tineri, astăzi niște hoaște, Cu ochi ce nu se-aprind, ci doar îngheață, Lună în noapte, soare-n dimineață, Iar toamna cu noroaie să ne-mproaște. Să ne înece-n râuri de rugină Și să ne-mbrace-n frunze ofilite, În întuneric rece să ne țină, Că buzele nu-s roșii, ci rănite, Iar sărutarea nu mai e deplină Și vorbele sunt sparte, zdrențuite. - Leonte Petre - Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: MOAȘTE / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
MOAŞTE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/leonte_petre_1478860204.html [Corola-blog/BlogPost/385017_a_386346]
-
urma fără vreo urmă de ezitare. De fapt, chiar l-am întâlnit și l-am urmat. M-a condus la Baruch Elron. Și acolo există un pălărier nebun care polemizează pe tema timpului și miroase cu burta în jos flori ofilite. Ființe ciudate se ivesc la fiecare colț, de la foarfeci zburătoare la femei-lebede, de la ochi de vulturi la lumânări umane care își consumă timpul, topind ceara corpurilor lor până când se sting, mai devreme sau mai târziu. Printre copacii unui parc călărește
ÎN ASCUNZIŞUL LUI BARUCH ELRON de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 by http://confluente.ro/In_ascunzisul_lui_baruch_elron.html [Corola-blog/BlogPost/344427_a_345756]