5,006 matches
-
că așa e peste tot, căci știu asta. Cand iubești vrei că obiectul iubirii tale să fie altfel. Mă recunosc! M-am născut în București, am copilărit, am învățat, am iubit, am înjurat, m-am revoltat, am plâns și am oftat, m-am bucurat, am râs în hohote cu gura larg deschisă...în București. Calea Plevnei, “fix” în spatele Operei, foarte aproape de Casă Studenților. O casă cu o arhitectură decentă, ce nu satisfăcea funcțional nevoile unei tinere familii cu un copil mic și
Bucurenci + Bucureşti = LOVE by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82902_a_84227]
-
aplauzelor furtunoase care încheie orice spectacol din România, indiferent dacă spectatorilor li s-a servit beton sau moloz. Am zâmbit când mi l-am imaginat pe blândul, bonomul și bine-manieratul Răzvan Penescu ajuns la capătul răbdării și strigând “Rușine!”: Am oftat scârbit când am citit că un membru din conducerea TNB l-a amenințat că n-o să mai calce niciodată la o piesă de teatru, dar am simit iar un aer de normalitate când am văzut că Ion Caramitru organizat o
Bravo, Razvan! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82928_a_84253]
-
mai ținea cititorii la curent cu observații pe tema formatului, corpului de literă ori a unor detalii tipografice), Ș. Cioculescu se desfăta (e cuvîntul lui) mînuind exemplare excepționale, cum ar fi o ediție a Istoriilor lui Herodot din 1645, sau ofta după dicționarul latin-francez al lui Quicherat. Chiar și felul lui de a citi căpătase, în anii din urmă, proprietăți remarcabile. Se poate spune că Ș. Cioculescu citea cu creionul în mînă, după ce în prealabil își vîra nasul lung și ascuțit
Breviar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14839_a_16164]
-
fără strălucire. Cantitatea este totul. Sînt puține comparațiile între cele două lumi: cea de dinainte de '89 și cea de după. La un moment dat, apare însă o interesantă opinie despre schimbare, emisă de personajul principal, Mîrzea: "M-am născut prea tîrziu, ofta el, sub dictatură aș fi făcut o adevărată carieră, nu m-ar fi întrecut nici farseurul Vintilă Ivănceanu (care, mi se pare, a căzut în anonimat tocmai părăsind solul atît de prielnic al unei dictaturi nesigure de sine!, "fugind" în
Aceeași veche poveste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14950_a_16275]
-
clipă a luptat/ De ortul popii nu l-a dat./ Păduchii îi aduna cu pumnii/ În mizerie îi țineau nebunii,/ Erau considerați animale de muncă,/ Ca bine ei s-o ducă./ Îi îngropau de vii/ Pe prizonierii pirpirii./ Ivan Crivină oftează,/ Fața i se crispează/ Căci cumplite amintiri îi vin,/ pe când în lagăr trăia în chin./ Unii prizonieri ajunse canibali,/ Deveniseră oameni anormali,/ Pâinea rușilor era amară/ Și-l măcina dorul de țară./ Simte și acum bătăile crunte,/ Muncind ca niște
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14023_a_15348]
-
paginile cărții, ea s-a întors din nou spre el și cu o privire scurtă pe paginile cărții deschise încearcă să ghicească motivul oftatului, poate că acesta se datora poeziei care îl impresionase atât. Firește că felul în care a oftat bărbatul acela o neliniștise. Fusese ceva atât de bărbătesc, de neforțat, care i-a cutremurat tot adâncul trupului ca un tunet îndepărtat. Surpinzător, se gândește ea, cum unul ca el poate să ofteze. Acum și-a lăsat cartea din mâini
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
atât. Firește că felul în care a oftat bărbatul acela o neliniștise. Fusese ceva atât de bărbătesc, de neforțat, care i-a cutremurat tot adâncul trupului ca un tunet îndepărtat. Surpinzător, se gândește ea, cum unul ca el poate să ofteze. Acum și-a lăsat cartea din mâini să-i cadă pe genunchi și și-a lipit capul de spătarul fotoliului. Cu degetul mare și arătătorul de la mâna dreaptă își apasă pleoapele și le freacă ușor. Apoi își îndreaptă privirea direct
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
lîngă scaunul mamei. Am crezut că n-o văzuse. Dar cînd intră și ieși a patra sau a cincea oară în mai puțin de un ceas, o urmări cu o privire plină de compătimire pînă în capul coridorului. - Sărmanele fete, oftă, ce trebuie ele să facă pentru a-și duce traiul e mai rău decît munca. Stătu așa pînă la miezul nopții, cînd eu am obosit să mai citesc cu scuturăturile acelea de nesuportat și luminile nenorocite de pe coridor și m-
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
lor! Și, de-acolo, fiecare cu dreptatea lui! Dar, lasă asta, văd că nu ne Înțelegem. Cu politica aia, cu ce se-aude, ce zici? Moș Gogu a privit o clipă, parcă dincolo de noi. A făcut ochii roată și a oftat. - Gata! Cu cei de-acum s-a sfârșit! Ceaușescu, cât a fost el de Ceaușescu, s-a urcat În elicopter și... Mă, nene, nu știu ce să zic... parcă, totuși, nu-mi vine să cred că a fugit! - Tataie, e revoluție! Poporul
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
promulgare pe masa președintelui Iliescu. Ne facem că uităm de la mînă pînă la gură, încît de unde ieri susțineam legea și o mai și lăudam pentru europenismul ei, ca dl Iliescu, azi n-o mai considerăm bună și îi lăsăm să ofteze de dorul ei pe vrednicii parlamentari ai puterii și pe amicii lor de la UDMR și PRM care au votat-o cu deplină tragere de inimă. Legea n-a fost abandonată, cum își închipuie naivii, ci a fost pitită, potrivit principiului
Presa a fost păcălită by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15121_a_16446]
-
ai cumpărat, dar du-te să i le dai, e în salon. - Și îl priviră plecând și se uitară unul la altul până când Mañara își scoase căștile de parcă și-ar fi dat jos o cunună de lauri, iar soția lui oftă abătându-și privirea. Dintr-o dată amândoi păreau nefericiți, pierduți. Cu un gest confuz Mañara apăsă pe butonul aparatului. Delia rămase cu ochii la cutie și nu dădu prea multă atenție bomboanelor, dar când o mânca pe a doua, de mentă
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
lipsit de importanță și amintesc prin fraza sacadată și umorul absurd pe care îl degajă (voluntar sau involuntar) de faimosul preambul al filmului Amélie: „...închide cărțile și caietul și se lasă pe speteza scaunului, vizibil surmenată. Se întinde pe pat. Oftează. Adoarme. Visează ultimul cuvînt, zvîrcolindu-se. Apoi: Se odihnește o oră pleacă la antrenamente unde învață o nouă figură de atac întorcîndu-se acasă intră cu seninătate în botul unei mașini ce vira normal nimeni nu înțelege gestul ei oamenii și viața
Oameni din Slobozia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13544_a_14869]
-
Cine se lasă criticat, ba chiar înjurat, înseamnă că este cineva, că are de unde, are adâncimile sale... Se zice că o dată însuși Stalin... Oaspetele, nu se știe de ce, se bâțâi brusc pe loc. Marquez tăcuse rozându-și mustața sălbatică. Apoi oftă ca pentru el murmurând: Va să zică afaceri... scriitorii dvs. dau lovituri financiare... Bravo lor Ce șansă pe ei Balzac,... săracul... săracul Balzac în fine răzbunat.
Și columbianul râse feroce... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13983_a_15308]
-
pervazul ferestrei: ham, ham ...! Și mîine dimineață iar trebuie să-l bărbieresc. Întind pasta albă, o frec de piele ca și cum ar trebui să-i înfund toți porii, odată pentru totdeauna, apoi apropii periculos de mult lama nouă de venele gîtului. Oftează el, oftez eu.
Lama by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/3730_a_5055]
-
ham, ham ...! Și mîine dimineață iar trebuie să-l bărbieresc. Întind pasta albă, o frec de piele ca și cum ar trebui să-i înfund toți porii, odată pentru totdeauna, apoi apropii periculos de mult lama nouă de venele gîtului. Oftează el, oftez eu.
Lama by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/3730_a_5055]
-
zarurile carnea încremenită-n exilul tău sunetul acela de expirare a eșecului în odihna de sine trupul tău amăgește sufletul celui spânzurat de eroarea sărutului o sămânță s-a întors din țărână în lacrimă spre rodirea luminii o-auzi cum oftează trupul tău în alte trupuri nepotrivire de caracter totul încape într-o pălărie a mutului om ce-și rupe linia vieții din palmă vreascuri putrezite doar carnea luminii e trează lacrima ta adormiți nebunii în regele lear scapătă grija frumoasă
Poezie by Gheorghe Vidican () [Corola-journal/Imaginative/3416_a_4741]
-
îi aruncă o privire furișă văduvei M. aranjându-și pansamentul. Văduva M. întoarse capul și se gândi că soldatul D. nu poate fi decât un soldat viteaz de vreme ce are o rană pansată atât de frumos. Soldatul D. își întinse piciorul rănit oftând și, în treacăt, piciorul lui se frecă ușor de piciorul durduliu al văduvei M. oprindu-se chiar lângă sacoșa cu carne macră. Văduva M. roși în ambii obrăjori rotofei, soldatul D. se gândi că vecina lui de compartiment e cu
În tren by Ofelia Prodan () [Corola-journal/Imaginative/5554_a_6879]
-
și duși am fost dar ce vorbesc eu aici? macaroanele au ieșit delicioase convorbirile telefonice cu soția au fost normale (după șase minute de tăcere) - Se construiește, a fost concluzia lui khasis. - E un lucru minunat. Oamenii construiesc, mănîncă dulciuri, oftează, zîmbesc, închid ochii și mor. În fine, se vorbește mult despre chestia asta; aici intervenim noi, bineînțeles, în cazul în care punem pe picioare un a.f Ultimul Leac - servicii funerare complete. - Sună al dracului de bine, omule (o scurtă
Poezii by V. Leac () [Corola-journal/Imaginative/6076_a_7401]
-
atunci cu jumătate de gură: - Dar muie... ți-s posmagii, cucoană? - Vai de mine, zise ea. Nu-s muieți! Muieți vrei? Îți trebuie ție? Altfel nu poți? - Ba, răspunse leneșul, dacă nu-s muieți, mai bine să mă spînzure. - Ehei, oftă cucoana atunci, multe păcate-mi fac eu cu tine, leneșule. Dar, decît să merg în iad că am lăsat să te spînzure, mai bine voi muia chiar eu tot ce-oi putea, arză-i focul de posmagi. Oamenii îl urcară
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
asigurări, faianță, până la termeni juridici, politică sau macarale. Dar erau bine plătiți. Uneori lucra ca interpret chiar împreună cu tatăl său, și se simțea destins, protejat, important. Ei doi, barbații familiei. O avea Luiza, se iubeau, toate erau sub control. Bolnava oftă în somn. Intră sora medicală să-i verifice perfuzia și, zărind bandajul însângerat la tâmplă, clătină puțin din cap apoi ieși. Dacă stătea bine să se gândească, n-ar fi putut spune cu precizie de ce acceptase această ofertă. Probabil la
Traducerea by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Imaginative/6871_a_8196]
-
așa va fi, dar sperase o clipă contrariul. Era de fapt un lucru firesc să nu fie nimeni, de vreme ce el însuși hotărîse cîndva că nimeni nu-i putea sta alături. Acum se gîndea că, poate, greșise. Avusese prea multă trufie! Oftă. Îi era nespus de urît: tare ar fi vrut acum să vorbească cu cineva, cu oricine. Privi cu atenție în dreapta, în stînga, înainte, înapoi - nici un suflet. Privi în jos - departe - era prea departe ca să vadă ceva distinct, și chiar de
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
miel singuratic numai printre lupi! Nu l-ar sfîșia lupii? Deci, dacă găsești un singur om drept, de fapt găsești trei sau cinci, ba chiar zece (căci și aceștia au prieteni), apoi douăzeci, și chiar poate cincizeci!, sfîrși triumfător Abraham. Oftînd și clătinînd din barbă cu îndoială, dar rămas fără replică, Dumnezeu admise temeiurile nobile ale lui Abraham. Bine, făgădui el, va cruța Sodoma fie și de dragul unui singur drept! Trimise apoi doi îngeri în camuflaj de tineri la Sodoma. Aceștia
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
când răbdarea abdică în culoarea bolnavă a ploii când totul se destramă în necunoscuta ființă ce-ți mângâie urmele pe hârtia credulă simți că poți lua înfățișarea oricărui cuvânt păstrându-i secretul în sânge clipele una pe alta se îmbrățișează oftând Acasă Să poți discerne ce e obiect și închipuire ce este fotolii gemene cu un trecut friguros neputința și-o leagănă scrumul țigării fixează lungi traiectorii pentru ce va veni cu fiece clipă ce trece poți plăti un preț de
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/7219_a_8544]
-
Trupul nu spune chiar totul. Nu e puțin lucru să te simți bine oriunde pe lumea asta și în propriul tău trup. La Buenos Aires o cunoșteau toți, și mama ei trăia doar cu gîndul s-o aducă pe Kiki acasă. Ofta din greu după ea. Sigur că-i ducea dorul, Dona Carmen Ruiz Onetti. Kiki, iubito, de ce nu vii acasă ? Dar Kiki se obișnuise să trăiască la Paris. De ce să plec din Paris, mamă? Ce să fac, ce să caut la
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
sugă și căzură pe autostradă Autocamioane imense trecură peste ei și nu mai rămăsese decât mormanul de mâl Un mesaj misterios La începutul mileniului o găină cotco-dă-cește în iarba seacă lumina aurie a paielor rămase prin curți prin cotețe cerul oftând porcul digerat imnurile liturghiile cântate și minciunile nemuritoare ale politicii și muzica descărnată a morții elefantului Abulabass - pe masa petrecerii cuțitele paharele solnițele se clatină ca niște litere nemaicitite De lucru un milion de mișcări pentru ca să stau față-n față
Poezie by Ioan Moldovan () [Corola-journal/Imaginative/7969_a_9294]