45 matches
-
Orice, îmi este foame și mie și copilului... În fața noastră, la câțiva pași, Coliba Haiducilor. Ruptă parcă din timp, cu iz de basm, cu chelnerițe, parcă domnițe la vânat, ne-a ademenit, chiar dacă, acolo, prețurile te puneau pe un ușor oftat. Și, totuși, am intrat. În interior, mirosea a specific românesc. Mâncăruri alese, muzică populară și voie bună. Nu era aglomerat, însă nici locuri libere nu prea se găseau. Dintr-un colț al sălii, s a ridicat, atunci, nea Titu Tudosie
De sărbători, dulcele plâns. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/87_a_47]
-
și puse pe un eșafod definesc un nod: nodul Gordian, nodul de la cravată ... Citește mai mult Sisif urcă pe munteîncet, șontâc, banal,cu o greutate atârnatăpe umerii de viață.Să ne definim, strigăm,pe gaura de horn,un paradox agățatde oftat,începutul și sfârșitul unei cărțise aseamănă și puse pe un eșafoddefinesc un nod:nodul Gordian, nodul de la cravată... XVIII. HIC EST, de Petru Jipa, publicat în Ediția nr. 2261 din 10 martie 2017. ,,Hic est aut nusquam quod quaerimus” De ce
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
cu a sa PUTERE a vindecat! // O, Doamne, Ție mă închin, / să scoți din trupu-mi / tot ce e pelin, / curată să mă lași și vindecată, / precum am fost odată / ca mândră fată! // Cu sufletul purificat / mă-ndrept sfios către Ceresc oftat / și vreau ca Bucuria Ta la mine vină / când noaptea ascult la greieri în grădină! Cât de frumos e cerul plin de stele! / Ce minunat e Universul întreg! / Cu drag, eu mă gândesc acum alene ... / întreg, întreg, toți oamenii formează
TRANDAFIRUL VIOLET de MARGARETA MARIANA SAIMAC în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380185_a_381514]
-
trupul./ Nervii luminii, munții ninși/ cunosc secretul amăgirii tale./ Așteaptă, zăbovind vei dobândi/ topirea treptelor spre mine.// Sufletul meu începe lin-nepriceput/ să te contemple, să te distrugă-n somn,/ în destrămare. Răgazul ce ți-l cer e viața,/ nădejdea mea oftată și durută./ Ești punctul meu de lacom sprijin/ în peștera din care vii tăiat în două/ ca o stalacmită.// Nu simt în tine frumusețe,/ pe cât un veșted vânt pornind,/ plural al simțurilor, auz în pipăire,/ miros în dezbinare. Prin tine
Necititele by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7752_a_9077]
-
moșneag. Plescăie relaxat și mă măsoară curios din cap până-n picioare. Vreau doar să ajung sus. Să pun mâna pe telefon. S-o sun. Să urlu. Să mă răcoresc. Respir agitat și suflul meu seamănă cu un oftat lung. „De ce oftați?“ mă întreabă senin moșneagul. Doamne, la grea încercare mă pui, urlu în mine. Nu mă întorc spre el pentru că o să-l strâng de gât. Mă uit în tavanul liftului. „Viața.“ Scuip cuvântul dușmănos, printre dinți. Etajul patru. Etajul cinci. „Eh
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
căpitanul - sprijinindu se de brațul meu - m-a Întrebat: „Cum s-a Întâmplat de a fost rănit Toader? E grav?” I-am povestit Întâmplarea. De fapt, toată acțiunea noastră din acea noapte... Când am isprăvit, l am auzit spunând, puțin oftat: „Bietul Toader. Cine știe dacă se va mai Întoarce Între noi?” Abia atunci m-am gândit și eu la această eventualitate... Am ajuns la bordeiul nostru. Pe Toader l-am Întins pe pat, iar căpitanul a plecat să cheme serviciul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
repeziciune. Profesorul s a dus În camera unde ațipise colonelul, care odată cu aducerea răniților venise cu ordinul de a evacua spitalul nostru. Am ieșit afară cu toții. Urletul motoarelor se apropia ca o vijelie apocaliptică... ― Alt necaz! - s-a auzit vocea oftată a Despinei. ― „Acestea sunt tancuri. Au aflat de existența spitalului și nu vor să-l scape din mâini” - a explicat colonelul. Din pânza deasă a ninsorii s-au desprins trei umbre masive, care Înaintau impetuos. Ajunse În fața spitalului, s au
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
avea părul închis la culoare, tenul potrivit, statura atletică, era înalt, slăbuț, și respira de o noblețe personală, proprie. Până acum nu ți-a păsat, nu-i așa? N-am nevoie așa de târziu. Păstră o secundă de tăcere, un oftat acceptare a acestui fapt, un sincer regret, și spuse: Rămâi , te rog. Tonul cald, dar care păstra distanța, încât părea a nu mă lăsa de capul meu, dar care în același timp care nu mi-ar fi îngrădit cu nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mânându-i pe toți înapoi pe coridoarele lungi, vorbind în șoaptă, pe un ton confidențial, spunând " A avut o noapte liniștită" sau "Acum se odihnește". Toate astea în timp ce pacientul ar fi moțăit, iar mașinile indispensabile ar fi țăcănit, zumzăit și oftat. Și totul doar ca să fim singuri. Ceea ce înseamnă că am fi avut un cuvânt de spus în momentele de cumpănă ale celuilalt, dacă nu în cele fericite. Până la urmă, după o convalescență îndelungată în timpul căreia unul sau altul ar fi
Richard Ford - Ziua Independenței by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/7326_a_8651]
-
partid. Partidu’ avea atunci treabă, nu se ocupa de muieri! Îi fac un semn ospătarului să mai treacă două beri în contul meu, că bani, de unde, iar după ce nesimțitul îmi rupe nervii cu băutul calm al halbei, plescăit, râgâit și oftat, scoate din buzunar o cărțulie răpciugoasă. - Ia și citește că e de milioane! Citesc titlul: Femeia în Islam. Ca să fiu sincer mă doare drept în bască de chestia asta, da’ hoțomanul stătea cu ochii pe mine așa că am deschis cartea
URAAA! TREC LA ISLAM de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383165_a_384494]
-
Acasa > Poezie > Imagini > DE MILA GÂNDULUI OFTAT Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului De când există lumea, de la început lumea a fost rânduită în sclav și stăpân. Numele a fost ales întâmplător ca și omul, un nume trecător. Apoi
DE MILA GÂNDULUI OFTAT de PETRU JIPA în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383185_a_384514]
-
minunilor, zborul păpădiilor înmulțirea ridicată la rang de iubire amăgire... Am rămas primitivi ca în urmă de ani răutatea ne face șacali: acum, așa ca motivație să plâng de mila șarpelui. Ovație? De mila puiului îngurgitat? De mila unui gând oftat? Referință Bibliografică: De mila gândului oftat / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1838, Anul VI, 12 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Petru Jipa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
DE MILA GÂNDULUI OFTAT de PETRU JIPA în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383185_a_384514]
-
tremure. Soția l-a prins de mâna dreaptă aflată pe schimbătorul de viteză. Bărbatul s-a uitat în ochii ei; un zâmbet dulce, înecat în lacrimi, îi împodobea chipul... - Și totuși... sângele apă nu se face... rosti, după un adânc oftat, pasagerul aflat pe bancheta din spatele mașinii. Referință Bibliografică: Și totuși... sângele apă nu se face... / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 203, Anul I, 22 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
ŞI TOTUŞI... SÂNGELE APĂ NU SE FACE... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367396_a_368725]
-
nu ignoră greul rafinamentului, aspirând la inocenta transfigurare. Zice: „fiecare cuvânt/ să-l aștern în eter/ să uit să mai mor,/ să uit să mai cer“ („Femeia de fum”). Prea multă ezitare a gravitației. Altcum, lamentațiile pot deveni “arhivă” de oftată tandrețe, zbucium eclipsat“ în sâmburi de cireșe amare”, gol sonor de violă „în scorburi de întuneric”, târâș de „umbre călătoare”. Când ochiul neliniștit vede „dincolo” infamia fără măsură și se întoarce în cearcănul cât o umbrelă, inspirația petrece peste orgoliul
SAU „NUMAI LACĂT/ DE TĂMÂIE” de HORIA ZILIERU în ediţia nr. 482 din 26 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362050_a_363379]
-
Publicat în: Ediția nr. 647 din 08 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului ÎN TĂCEREA NOPȚII În tăcerea nopții, simți cum leneș curge Timpul care trece ritmic, cadențat? Rămânem în urmă, grija tot ne-ajunge Și-ngropăm speranțe-ntr-un adânc oftat! Inima mea bate greu, zvâcnind de dor, Simte iar durerea vechiului fior. . . Ce păcat că iată, clipe ce-am trăit, Se întorc în vise fără de sfârșit!. Noian de vise, iată, ascunse-s de rutină, Monotonia vieții și timpul sunt de
ÎN TĂCEREA NOPŢII de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 647 din 08 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364902_a_366231]
-
amor, Redându-ne elanul, zborul spre nesfârșit, Spre-o dragoste eternă, lângă un chip iubit! În tăcerea nopții, simți cum leneș curge Timpul care trece ritmic, cadențat? Rămânem în urmă, grija tot ne-ajunge Și-ngropăm speranțe-ntr-un adânc oftat!. Referință Bibliografică: În tăcerea nopții / Ionel Davidiuc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 647, Anul II, 08 octombrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ionel Davidiuc : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
ÎN TĂCEREA NOPŢII de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 647 din 08 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364902_a_366231]
-
trupul meu când îți vei plimba-arcușul Nu vom trăi sfârșitul ci urcușul Tu, iubire Tu iubire, ce mi-esti tu? Azi te vreau și mâine nu! Azi, fără de tine, mor, Mâine te-aș vrea sub topor. Ești când zâmbet când oftat, Când virtute când păcat, Când pe umeri îmi pui jugul Simt prin piept cum trece plugul. Când de vânt tu îmi ești boare Când că spinu-ntepatoare Când îmi ești dulce alin Când otravă și supin. Te blestem și te alung
ANTOLOGIA REVISTEI DOR DE DOR, VALERIA TAMAS de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352133_a_353462]
-
și să iubim aproapele. Tu, Cruce Sfânta, părăsită de noi cei efemeri și mici, ia de la mine rea ursită, din Iad, Tu poți să mă ridici. O suflete-al meu 'ntristat, deschide poartă iar spre Cer și leapădă al tău oftat. atât eu vreau. atât îți cer. Mă iartă Tu, Iisuse Sfinte, că vrednic nu-s, ci păcătos, transformă-mi lenea în virtute și patimă din gând glodos. Mă iartă și Tu, Maică Sfânta, vezi, rogu-Te nevoia mea, ajută-mă
LACRIMI CORUPTE (POEME) de EUGEN EMERIC CHVALA în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368884_a_370213]
-
e palmă mea ! Eu sunt vinovat de puștiul din poartă, de copii-mi ce au moștenire deșarta, de lacrima unui fiu ce n-are trecut și în viitor va avea ... ce-a avut... Nu-i soarta de vină de mă-neac-un oftat ! Avut-am prea mult și prea mult eu am dat ! Avut-am onoare și-am ajuns de pripas ! Fusesem ce-am fost și-am ajuns ce-am rămas! Și ranele-mi dor și obida mi-e grea și chiar de-
~ OBIDĂ ~ de EUGEN EMERIC CHVALA în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368904_a_370233]
-
Acasa > Orizont > Atitudini > CINE „PLĂTEȘTE” ?! Autor: Dorel Dănoiu Publicat în: Ediția nr. 2118 din 18 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Cine plătește ?! ( în urma unui reportaj T.V.) Bucegii plâng cu lacrimi de rășină. Oftat adânc răsună printre brazi cu întrebarea mută, despre vină și un răspuns de dat, nu mâine ... AZI ! Gem fierăstraie puse pe tăiere, să umple pungile nesățioase trecând prin porțile de priveghere deschise abuziv, cu mite grase. Rămân doar cioturi pe
CINE „PLĂTEȘTE” ?! de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369352_a_370681]
-
Plecai ’naintea primelor ninsori Colindători n-ai așteptat să vină, În locul,fără tine,de la cină S-au grămădit ai dimineții zori. Și alte ierni vor bate în fereastră Nu te-or găsi,la tata ai plecat Lăsînd în urmă nesfîrșit oftat, Prea Bună Maică,amintirea noastră. De acolo,din înalt,gîndind la noi Mai dă-ne un semn,în suflet suntem goi. Referință Bibliografică: De acolo,din înalt,gîndind la noi / Radu Botiș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1193, Anul
DE ACOLO,DIN ÎNALT,GÎNDIND LA NOI de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354061_a_355390]
-
țoale Iar Lord în țarc, continuu dă ocoale! Fiori adânci, învăluie simțirea, Iar eu mă culc, adorm cu amintirea. Pe-aripi de vis, călătoresc acasă, În zori de zi, trezirea trist mă lasă. Mă așteptați cu poarta larg deschisă Apoi oftați, când seara e închisă Și N-AM VENIT, iar ne uscăm de dor, Toți suferim ,,POVARA BANIOR”!. Văd zâmbet trist, priviri în depărtare Iar florile din curte-au adormit. . . Am zile când cuprins de disperare Adorm plângând, că am îmbătrânit
CĂLĂTORESC ACASĂ de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357544_a_358873]
-
bancă o bancă nu s-a întrebat câte bănci sunt în parc nici câte cupluri au poposit de iubire se minunau neîntrerupt o bancă nu s-a întrebat de ce ea a fost sortită să taie un copac nașterea că un oftat bancă nu s-a întrebat de ce poate țiglele pe casa i-au zburat și nici de ce n-are masă și pat a consființit e bancă și atât Referință Bibliografica: și pietrele au o cruce / Radu Liviu Dan : Confluente Literare, ISSN
ŞI PIETRELE AU O CRUCE de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1506 din 14 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341645_a_342974]
-
Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1890 din 04 martie 2016 Toate Articolele Autorului Vineri, 4 Martie 2016 Oftez și eu, contemporan cu Satul, Precum oftează mugurii pe ram Atunci când pleacă la război soldatul, Oftez din inima acestui neam! Oftate-s toate gândurile mele, Din ziduri curge lacrimă de Ană, Manole urcă tot mai sus pe schele Și aerul din piept e ca o rană! Un fluier plânge-n mine și-i ascult Durerea care nu se mai termină Și-
OFTEZ ȘI EU... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377655_a_378984]
-
cu a sa PUTERE a vindecat! // O, Doamne, Ție mă închin, / să scoți din trupu-mi / tot ce e pelin, / curată să mă lași și vindecată, / precum am fost odată / ca mândră fată! // Cu sufletul purificat / mă-ndrept sfios către Ceresc oftat / și vreau ca Bucuria Ta la mine vină / când noaptea ascult la greieri în grădină! // Cât de frumos e cerul plin de stele! / Ce minunat e Universul întreg! / Cu drag, eu mă gândesc acum alene ... / întreg, ... Citește mai mult TRANDAFIRUL
MARGARETA MARIANA SAIMAC [Corola-blog/BlogPost/380543_a_381872]